Cum sa traiesti in prezent. Capitol 2,3

Capitolul 2
Constiinta: calea eliberarii de durere
Nu mai creati durere în prezent
Nu exista om a carui viata sa fie total lipsita de durere si de suferinta. Oare nu este vorba mai degraba de a învata sa traim cu ele, decât sa încercam sa le evitam?
Cea mai mare parte a durerilor omenesti sunt inutile. Ele sunt create de dvs. însiva, atâta timp cât viata va este condusa de o minte care nu este supusa observarii.
Durerea pe care o creati acum este întotdeauna o forma de neacceptare, de rezistenta inconstienta la ceea ce exista. La nivelul gândului, rezistenta este o forma de a judeca. La nivel emotional, este o forma de negativism. Intensitatea durerii depinde de gradul de rezistenta la momentul prezent, care la rândul sau depinde de gradul în care va identificati cu mintea. Mintea încearca mereu sa nege Clipa de acum si sa scape de ea. Cu alte cuvinte, cu cât va identificati mai mult cu mintea, cu atât veti suferi mai mult. Sau putem spune si asa: cu cât sunteti mai capabil sa respectati si sa acceptati Clipa de acum, cu atât veti fi mai liber de suferinta si durere — si de mintea egocentrica.
Oare din ce motiv, de obicei, mintea se împotriveste sau neaga Clipa de acum? Pentru ca nu poate functiona si pastra controlul în afara timpului, care este trecut si viitor, asa ca ea percepe Clipa de acum, care se sustrage temporalitatii, ca pe o amenintare. Timpul si mintea sunt, de fapt, inseparabile.
Imaginati-va Pamântul fara oameni, locuit numai de plante si animale. Ar mai avea un trecut si un viitor? Ar mai avea sens sa vorbim despre timp? întrebarile „Cât este ora?” sau „în ce zi suntem?” — daca ar mai exista cineva sa le puna — ar fi total lipsite de sens. Stejarul sau vulturul ar fi zapaciti de o asemenea întrebare. „Care ora?”, ar întreba ei. „Sigur, e acum. Timpul este Clipa de acum. Ce altceva mai exista?”.
Da, avem nevoie de minte, ca si de timp pentru a functiona în aceasta lume, dar ajungem la un punct în care ele pun stapânire pe viata noastra, si atunci începem sa functionam prost, apar durerea si suferinta.
Mintea, pentru a se asigura ca pastreaza controlul, cauta permanent sa acopere momentul prezent prin trecut si viitor si astfel, la fel cum vitalitatea si potentialul creator infinit al Fiintei, care sunt inseparabile de Clipa de acum, devin acoperite de timp, adevarata dvs. natura este ascunsa de minte. Povara din ce în ce mai grea a timpului s-a acumulat în mintea umana. Toti oamenii sufera din cauza acestei poveri, dar continua sa mai adauge câte putin la ea în fiecare moment, ori de câte ori ignora sau neaga acest pretios prezent sau îl reduc la un mijloc pentru atingerea unui obiectiv viitor, care exista numai în mintea lor, niciodata în realitate. Acumularea timpului în mintea colectiva si individuala include si o mare cantitate de durere reziduala din trecut.
Daca nu mai vreti sa va creati durere dvs. însiva sau altora, daca nu mai doriti sa suplimentati reziduurile durerilor trecute care mai traiesc înca în dvs., atunci nu mai creati timp sau, cel putin, nu mai mult decât este necesar pentru a face fata aspectelor practice ale vietii. Cum sa încetam sa cream timp? Dati-va seama ca momentul prezent este tot ceea ce veti putea avea vreodata. Faceti din Clipa de acum tinta principala a vietii dvs. Daca mai înainte salasluiati în timp si faceati din când în când vizite scurte în Clipa de acum, locuiti de acum încolo în prezent si vizitati din când în când trecutul si viitorul, atunci când trebuie sa faceti fata aspectelor practice ale unei situatii. Spuneti mereu „da” momentului prezent.
Ce poate fi mai inutil, mai nesanatos, decât sa creati o rezistenta interna fata de un lucru care exista deja? Ce poate fi mai nesanatos decât sa te opui vietii însesi, care este acum si doar acum? Predati-va în fata a ceea ce exista. Spuneti „da” vietii — si observati cum viata începe dintr-odata sa lucreze „pentru” si nu „împotriva” dvs.
S
Prezentul este uneori inacceptabil, neplacut sau groaznic. Este asa cum este. Observati felul în care mintea îl eticheteaza si cum acest proces de etichetare, aceasta judecare continua, creeaza durere si nefericire. Observând mecanismele mintii, iesiti din aceste tipare ale rezistentei si atunci îi veti putea permite momentului prezent sa existe. Aceasta va va oferi experienta starii de eliberare interioara de conditiile exterioare, starea de pace interioara autentica. Urmariti apoi ceea ce se întâmpla si treceti la actiune, daca este necesar si posibil.
Acceptati — apoi actionati. Indiferent ce contine momentul prezent, acceptati-l ca si cum dvs. l-ati fi ales. Conlucrati întotdeauna cu el, nu împotriva lui. Faceti-va din el un prieten si un aliat, nu un dusman. Acest fapt va va transforma în mod miraculos întreaga viata.
S
Durerea trecuta: dizolvarea corpului-durere
Atâta timp cât nu puteti accede la puterea Clipei de acum, orice durere emotionala pe care o traiti lasa în urma un reziduu dureros, ce continua sa traiasca în sinea dvs. Se contopeste cu durerea trecutului, care era deja acolo, si se fixeaza în mintea si în corpul dvs. Ea include, desigur, si durerea pe care ati suferit-o în copilarie, provocata de inconstienta lumii în care v-ati nascut.
Aceasta durere acumulata este un câmp energetic negativ, care va locuieste corpul si mintea. Daca o considerati un fel de entitate invizibila cu drepturi proprii, începeti sa va apropiati destul de mult de adevar. Este corpul-durere emotional. El are doua moduri de functionare: latenta si activitatea. Un corp-durere se poate afla într-o stare de latenta pâna la 90% din timp; totusi, la o persoana extrem de nefericita, el poate fi activ 100% din timp. Unii oameni traiesc aproape în întregime prin corpul-durere, în timp ce altii doar în anumite situatii, cum ar fi relatiile intime, abandonarile sau pierderile din trecut, ranirile fizice sau emotionale s.a.m.d. Starea de activitate a corpului-durere poate fi declansata de orice eveniment, mai ales daca rezoneaza cu un tipar al durerii din trecut. Când este pregatit sa se trezeasca din faza de latenta, chiar si un simplu gând sau o remarca inocenta, facuta de o persoana apropiata, poate activa corpul-durere.
Unele corpuri-durere sunt neplacute, dar relativ inofensive, de exemplu, ca un copil care nu vrea sa renunte la o cerere sâcâitoare. Altele sunt niste monstri viciosi si distructivi, adevarati demoni. Unii sunt violenti fizic; dar mult mai multi sunt agresivi din punct de vedere emotional. Unii ataca persoanele apropiate sau pe cele din împrejurimi, în timp ce altii va ataca chiar pe dvs., gazda lor. Gândurile si sentimentele pe care le aveti despre viata proprie devin atunci profund negative si autodistructive. Boala si accidentele apar deseori tocmai în acest fel. Unele corpuri-durere îsi pot împinge gazda la sinucidere.
Când credeti ca stiti bine o persoana si apoi va confruntati brusc, pentru prima oara, cu o creatura straina si perfida, traiti un soc. Totusi, este important sa o observati mai mult în dvs. însiva si mai putin în altii. Cautati orice semn de nefericire, în orice forma — el poate semnala trezirea corpului-durere. Trezirea aceasta poate lua forma iritarii, a nerabdarii, a proastei-dispozitii, a dorintei de a rani, a enervarii, a furiei, a deprimarii, a nevoii de a declansa un moment dramatic într-o relatie personala etc. Surprindeti corpul-durere în momentul în care se trezeste din starea de latenta.
Corpul-durere vrea sa supravietuiasca, precum orice alta entitate vie, si nu poate supravietui decât daca va determina va identificati inconstient cu el. Atunci se poate ridica, poate pune stapânire pe dvs., poate trai prin dvs. Are nevoie sa-si procure „hrana” prin dvs. si poate sa va determine sa va identificati cu el. Se hraneste cu orice experienta ce rezoneaza cu propriul sau fel de energie, cu orice lucru ce creeaza o durere noua, indiferent sub ce forma: furie, dorinta de a distruge, ura, pierdere, drama emotionala, violenta si chiar boala. Astfel, corpul-durere, în momentul în care a preluat conducerea, va va pune într-o situatie de viata care sa reflecte propria sa frecventa energetica si sa-l hraneasca. Durerea nu se poate hrani decât din durere. Durerea nu se poate alimenta din bucurie. O gaseste cu totul indigesta.
Odata ce corpul-durere a pus stapânire pe dvs., doriti si mai multa durere. Deveniti o victima sau un tiran. Vreti fie sa provocati sau sa suferiti durerea, fie amândoua. Nu este o diferenta prea mare între ele. Desigur, nu sunteti constient de acest aspect si veti sustine cu vehementa ca nu doriti durerea. Dar examinati-va cu atentie si veti descoperi ca gândirea si comportamentul va sunt proiectate în asa fel încât sa faca durerea sa continue, atât în ceea ce va priveste pe dvs., cât si pe altii. Daca ati fi într-adevar constient de acest lucru, tiparul s-ar dizolva, pentru ca a dori mai multa durere este o nebunie si nimeni nu este nebun în mod constient sau voit.
Corpul-durere, care este umbra întunecata, aruncata de sinele fals, în realitate se teme de lumina constiintei. Se teme sa nu fie descoperit. Supravietuirea sa depinde de identificarea dvs. inconstienta cu el, ca si de frica inconstienta de a înfrunta durerea ce traieste în dvs. Dar, daca nu o înfruntati, daca nu o aduceti la lumina constiintei, veti fi fortat sa o retraiti de nenumarate ori. Corpul-durere vi se poate parea un monstru periculos, la care nu suportati sa va uitati, dar eu va asigur ca este o fantoma lipsita de substanta, care nu poate învinge puterea prezentei dvs.
Unele învataturi spirituale afirma ca orice durere este în ultima instanta iluzie — si au dreptate. Întrebare: este adevarat si în cazul dvs.? O simpla credinta nu poate face ca acest lucru sa fie adevarat. Vreti sa traiti durerea pentru tot restul vietii si sa continuati sa spuneti ca este o iluzie? Acest lucru va va elibera de durere? Ceea ce ne preocupa aici este felul în care va puteti da seama de acest adevar — adica felul în care îl puteti face sa devina real în experienta dvs.
Asadar, corpul-durere nu vrea sa fie observat direct si sa fie vazut asa cum este. În momentul în care îl observati, îi simtiti câmpul energetic în interiorul dvs. si va îndreptati atentia asupra lui, identificarea cu el fiind împiedicata. Se instaleaza o dimensiune superioara a constiintei. Eu o numesc prezenta. Sunteti acum martorul sau observatorul corpului-durere. Aceasta înseamna ca el nu va mai poate folosi de acum înainte, pretinzând ca va reprezinta, si nu se mai poate alimenta prin dvs. V-ati descoperit puterea interioara. Ati dobândit accesul la puterea Clipei de acum.
Ce se întâmpla cu corpul-durere când devenim suficient de constienti pentru a întrerupe identificarea cu el?
Corpul-durere este creat de inconstienta; constiinta îl face sa devina el însusi. Sfântul Pavel a exprimat foarte frumos acest principiu universal: „Iar tot ce este pe fata, se descopera prin lumina, caci tot ceea ce este descoperit lumina este” [Efeseni, 5, 13]. (Citatele biblice sunt preluate din Biblia sau Sfânta Scriptura, Editura Institutului Biblic si de Misiune, Bucuresti, 1995. (N. red.)).
Asa cum nu puteti lupta cu întunericul, tot asa nu puteti lupta cu corpul-durere. Încercând sa faceti acest lucru, ati crea un conflict interior, si astfel si mai multa durere. Observarea este suficienta. Observarea lui implica acceptarea lui ca parte a ceea ce este în momentul dat.
Corpul-durere consta în blocarea energiei vitale, aceasta rupându-se de câmpul energetic total si devenind temporar autonoma prin procesul artificial de identificare cu mintea. S-a rasturnat si a devenit anti-viata, ca un animal care încearca sa-si devoreze singur coada. De ce credeti ca civilizatia noastra a devenit atât de neprielnica vietii? Chiar si fortele care se opun vietii sunt totusi energie vitala.
Când veti începe sa va detasati de identificare si sa deveniti un observator, corpul-durere va continua sa functioneze un timp si va încerca sa va pacaleasca sa va identificati din nou cu el. Desi nu îl mai alimentati cu energie prin identificare, i-a mai ramas un impuls, o inertie, ca în cazul titirezului ce continua sa se învârta, desi nu mai este actionat de nimic, în acest stadiu, el poate crea dureri în diferite parti ale corpului, dar acestea nu vor dura. Ramâneti prezent, ramâneti constient. Fiti paznicul mereu vigilent al spatiului interior. Trebuie sa fiti suficient de prezent încât sa puteti urmari corpul-durere si sa îi simtiti energia. Atunci el nu va va mai putea controla gândirea. În momentul în care gândirea dvs. se aliniaza cu câmpul energetic al corpului-durere, deja v-ati identificat cu el si îl alimentati din nou cu propriile gânduri.
De exemplu, daca furia este vibratia energetica predominanta a corpului-durere si nutriti gânduri pline de furie, staruind cu mintea la ceea ce v-a facut cineva sau la ceea ce îi veti face dvs. lui sau ei, v-ati lasat prada inconstientei, iar corpul-durere a devenit „dumneavoastra” însiva. Acolo unde exista furie întotdeauna este si durere dedesubt. Sau atunci când simtiti ca va cuprinde o dispozitie trista si începeti sa activati un tipar de gândire negativ, spunându-va singur cât de oribila este viata, gândirea dvs. s-a aliniat cu corpul-durere, ati intrat în starea de inconstienta si vulnerabilitate la atacul corpului-durere. În sensul în care îl folosesc eu aici, a fi „inconstient” înseamna a te identifica unui anumit tipar mental sau emotional. Implica absenta dvs. completa ca observator.
Atentia constienta si sustinuta rupe legatura dintre corpul-durere si procesele gândirii, duce la aparitia procesului de transmutare. Este ca si cum durerea ar deveni combustibilul flacarii constiintei dvs., care începe sa arda astfel mai puternic. Acesta este întelesul ezoteric al vechii arte a alchimiei: transmutarea metalului obisnuit în aur sau a suferintei în constiinta. Ruptura interioara se vindeca si deveniti din nou unitar. Din acel moment, responsabilitatea dvs. este sa nu mai creati durere.
Sa rezumam acum acest proces. Concentrati-va atentia asupra sentimentului interior. Recunoasteti corpul-durere. Acceptati ca se afla acolo. Nu va gânditi la el — nu lasati sentimentul sa se transforme în gândire. Nu îl judecati si nu îl analizati. Nu faceti din el o identitate proprie. Ramâneti prezent si continuati sa fiti observatorul lucrurilor care se petrec în interiorul dvs. Constientizati nu numai durerea emotionala, ci si pe dvs. ca „persoana care observa”, observatorul tacut. Aceasta este puterea Clipei de acum, puterea prezentei constiente. Urmariti ce se întâmpla în continuare.
S
Pentru multe femei, corpul-durere se trezeste mai ales înainte de perioada ciclului menstrual. Despre acest lucru si despre cauzele sale voi vorbi mai mult ceva mai târziu. Acum as vrea sa va spun numai atât: daca puteti ramâne atenta si prezenta în acest timp si daca puteti observa ceea ce simtiti, în loc sa va lasati dominata de eveniment, veti avea ocazia sa faceti cel mai intens exercitiu spiritual si veti putea sa va transmutati rapid toata durerea pe care ati simtit-o în trecut.
Identificarea sinelui fals cu corpul-durere
Procesul pe care tocmai l-am descris este extrem de puternic si în acelasi timp foarte simplu. Îi poate fi explicat si unui copil si sa speram ca într-o zi va fi printre primele lucruri ce vor fi predate la scoala. Odata ce ati înteles principiile de baza ale prezentei dvs. ca observator al evenimentelor interioare — si le-ati „înteles” traindu-le — aveti la dispozitie cel mai puternic instrument de transformare.
Nu neg ca v-ati putea confrunta cu o rezistenta interioara intensa în procesul de renuntare la identificarea cu durerea, se va întâmpla astfel mai ales daca, în cea mai mare parte a vietii dvs., ati trait în strânsa identificare cu corpul-durere emotional si daca întregul sentiment de sine sau mare parte din el este investit în acesta. Asta înseamna ca v-ati construit un sine nefericit din corpul-durere si credeti ca dvs. sunteti aceasta fictiune construita de minte. În acest caz, frica inconstienta ca va veti pierde identitatea va crea o rezistenta puternica la orice tentativa de anulare a identificarii. Cu alte cuvinte, preferati mai curând sa suferiti — sa fiti corpul-durere — decât sa faceti un salt în necunoscut si sa riscati sa pierdeti familiarul sine nefericit.
Daca acest lucru este adevarat în ceea ce va priveste, observati-va rezistenta. Observati atasamentul fata de propria durere. Fiti foarte atent. Observati placerea ciudata pe care o simtiti în urma faptului ca sunteti nefericit. Observati impulsul de a vorbi despre acest lucru sau de a va gândi la el. Rezistenta va înceta daca o veti constientiza. Atunci veti putea sa va îndreptati atentia asupra corpului-durere, ramânând prezent ca martor si initiind astfel transmutarea.
Numai dvs. puteti face acest lucru. Nimeni nu-l poate face in locul dvs. Dar daca aveti norocul sa întâlniti o persoana intens constienta, daca puteti fi alaturi de ea si sa o urmati în starea de prezenta, acest lucru poate fi salutar si poate accelera procesul. Astfel, lumina dvs. va deveni cu repeziciune mai puternica. Când un bustean care abia a început sa arda este pus lânga unul care arde puternic si dupa un timp este separat din nou, el va arde mult mai intens. La urma urmei, este acelasi foc. A fi un astfel de foc este una dintre functiile unui maestru spiritual. Unii terapeuti s-ar putea sa fie si ei capabili sa îndeplineasca aceasta functie, daca au depasit nivelul identificarii cu mintea, putând crea si sustine o stare de prezenta constienta intensa în timp ce lucreaza cu dvs.
Originea fricii
Ati spus ca frica face parte din durerea noastra emotionala fundamentala. Cum apare frica si de ce are o pondere atât de mare în vietile oamenilor? Oare o anumita cantitate de frica nu ajuta la autoaparare? Daca nu m-as teme de foc, as putea sa bag mâna în el si sa ma ard.
Nu frica este motivul pentru care nu va bagati mâna în foc, ci faptul ca stiti ca va veti arde. Nu aveti nevoie de frica pentru a evita pericolele întâmplatoare — ci doar de un minim de inteligenta si bun-simt. Pentru asemenea chestiuni practice, este utila aplicarea lectiilor învatate în trecut. Daca cineva va ameninta cu focul sau cu violenta fizica, ati putea avea un sentiment asemanator cu frica. Aceasta este o retragere instinctiva din fata pericolului, dar nu este acelasi lucru cu starea psihologica de frica despre care vorbim aici. Starea psihologica de frica este independenta de orice pericol concret si imediat. Ea îmbraca multe forme: disconfort, grija, anxietate, nervozitate, tensiune, groaza, fobie s.a.m.d. Acest tip de frica psihologica este legat întotdeauna de ceea ce s-ar putea întâmpla, nu se refera la un lucru care se întâmpla acum. Dvs. traiti aici si acum, în timp ce mintea dvs. se afla în viitor. Aceasta creeaza o prapastie de anxietate. Si daca v-ati identificat cu mintea si ati pierdut contactul cu puterea si simplitatea Clipei de acum, prapastia anxietatii va va însoti constant. Puteti oricând sa faceti fata momentului prezent, dar nu puteti face fata unui lucru care este doar o proiectie a mintii — nu puteti face fata viitorului.
Mai mult, atâta timp cât va identificati cu mintea dvs., viata va este condusa de sinele fals, asa cum am aratat mai devreme. Ca urmare a naturii sale iluzorii si în ciuda elaboratelor sale mecanisme de aparare, sinele fals este foarte vulnerabil si nesigur si se considera amenintat în mod constant. Lucrurile stau astfel chiar daca, privit din exterior, sinele fals este foarte încrezator. Amintiti-va ca o emotie este reactia corpului la activitatea mintii dvs. Ce mesaj primeste în mod constant corpul de la sinele fals, construit de minte? „Pericol, sunt amenintat”. Si care este emotia generata de acest mesaj continuu? Frica, desigur.
Frica pare sa aiba multe cauze. Frica de pierdere, frica de esec, frica de a fi ranit etc, dar, în ultima instanta, toate fricile reprezinta frica de moarte, de anihilare a sinelui fals. Pentru sinele fals, moartea pândeste întotdeauna dupa colt. În aceasta stare de identificare cu mintea, frica de moarte afecteaza fiecare aspect al vietii dvs. De exemplu, chiar si un lucru aparent obisnuit si „normal”, ca nevoia instinctiva de a avea dreptate într-o discutie si de a-i dovedi celuilalt ca greseste — aparând în felul acesta pozitia mentala cu care v-ati identificat — este urmare a fricii de moarte. Atunci când va identificati cu o pozitie mentala si gresiti, sentimentul de identitate bazat pe gândire este serios amenintat cu anihilarea. Asa ca dvs., ca sine fals, nu va puteti permite sa gresiti. A gresi înseamna a muri. Din cauza acestui lucru s-au purtat razboaie si au fost distruse nenumarate relatii.
Odata ce ati scapat de identificarea cu mintea, pentru sentimentul dvs. de identitate nu mai are nicio importanta daca aveti dreptate sau nu; astfel, nevoia compulsiva si profund inconstienta de a avea dreptate, care este o forma de violenta, nu va mai exista. Puteti afirma clar si ferm ce simtiti sau gânditi, fara a mai fi agresiv sau mânat de sentimente defensive în legatura cu aceste lucruri. Sentimentul de identitate va deriva dintr-un loc mult mai profund si mai autentic, din interiorul dvs., nu din minte. Urmariti aparitia oricarui fel de sentiment defensiv. Ce aparati? O identitate iluzorie, o imagine din mintea dvs., o entitate fictiva. Constientizând acest tipar, observându-l, veti anula identificarea cu el. În lumina constiintei dvs., tiparul inconstient se va dizolva rapid. Acesta este sfârsitul tuturor conflictelor si al jocurilor de putere, care sunt atât de corozive pentru relatii. Puterea asupra altora este de fapt slabiciune deghizata în putere. Adevarata putere se afla în interior si va este acum disponibila.
Asa ca orice persoana care s-a identificat cu mintea sa si, din acest motiv, este deconectata de la puterea sa adevarata, de la sinele sau profund, înradacinat în Fiinta, va avea ca tovaras constant frica. Numarul persoanelor care au depasit identificarea cu mintea este extrem de mic, asa ca puteti presupune ca aproape orice persoana cu care va întâlniti pe strada sau pe care o cunoasteti traieste într-o stare de frica. Numai intensitatea ei variaza. Aceasta stare fluctueaza între anxietate si groaza la un capat al scalei si o senzatie vaga de neplacere si sentimentul unui pericol îndepartat la celalalt. Cei mai multi oameni devin constienti de ea numai atunci când trec printr-o stare mai intensa.
Încercarea sinelui fals de a atinge starea de împlinire
Un alt aspect al durerii emotionale, care este o parte intrinseca a mintii conduse de sinele fals, îl reprezinta un profund sentiment de lipsa sau de neîmplinire, de a nu fi întreg. La unii oameni, acesta este constient, la altii este inconstient. Daca este constient, forma sa de manifestare o reprezinta sentimentul nelinistitor si constant al lipsei de valoare proprie sau acela ca nu esti suficient de bun. Daca este inconstient, va fi resimtit numai indirect, ca o dorinta, o nevoie, o cerinta intensa, în orice caz, oamenii se înscriu deseori în granitele unei nevoi compulsive de gratificare a sinelui fals si cauta lucruri cu care sa se identifice pentru a putea umple acest gol pe care îl simt în ei însisi. Asa ca se lupta sa acumuleze posesiuni, bani, succes, putere, recunoastere sau o relatie speciala, în primul rând pentru a se putea simti mai bine cu ei însisi, pentru a se simti mai completi. Dar, chiar si atunci când obtin toate aceste lucruri, ei constata curând ca golul continua sa existe si este fara margini. Atunci se simt într-adevar în pericol, pentru ca nu se mai pot minti. Sau pot si chiar continua sa se minta, dar le este mult mai greu.
Atâta timp cât mintea dominata de sinele fals va conduce viata, nu va puteti simti cu adevarat bine; nu va puteti simti împacat sau împlinit, cu exceptia unor intervale foarte scurte, în care obtineti ceea ce v-ati dorit, când o dorinta tocmai a fost împlinita. Deoarece sinele fals este un sentiment derivat al identitatii, el are nevoie sa se identifice cu lucruri externe. Are nevoie sa fie atât aparat, cât si alimentat constant. Sinele fals se identifica cel mai des cu posesiunile, cu ocupatia, cu statutul si recunoasterea sociala, cu educatia si cunostintele, cu aspectul fizic, cu aptitudinile speciale, cu relatiile, cu istoria de viata personala sau a familiei, cu sisteme de credinte si apeleaza deseori la identificari politice, nationaliste, rasiste, religioase si alte identificari colective. Niciuna dintre acestea nu sunteti dvs.
Gasiti ca este înspaimântator? Sau este o eliberare sa stiti acest lucru? Mai devreme sau mai târziu, va trebui sa renuntati la toate aceste lucruri. Poate ca acum va vine greu sa credeti si, bineînteles, nu va cer sa credeti ca nu va puteti regasi identitatea în nimic din toate acestea. Veti afla singur adevarul, îl veti afla cel mai târziu în momentul în care veti simti ca se apropie moartea. Moartea ia tot ceea ce nu sunteti dvs. Secretul vietii este sa „mori înainte de a muri” — si sa descoperi ca nu exista moarte. Nu va cautati sinele în minte.
Capitolul 3
Sa patrundem si mai adânc în Clipa de acum
Nu va cautati sinele în minte
Simt ca mai am multe lucruri de aflat despre felul în care functioneaza mintea mea, înainte de a putea sa ma apropii macar de constiinta deplina sau de iluminarea spirituala.
Nu, nu este asa. Problemele mintii nu pot fi rezolvate la nivelul mintii. Dupa ce ati înteles principala disfunctie, nu mai aveti nevoie sa întelegeti sau sa aflati prea multe. Studiul complexitatii mintii va poate transforma într-un bun psiholog, dar nu va va duce mai departe de nivelul mental, asa cum studiul nebuniei nu este suficient pentru a aduce sanatatea mintala. Ati înteles deja mecanismele de baza ale starii de inconstienta: identificarea cu mintea, fapt ce creeaza un sine fals, ca substitut al sinelui dvs. adevarat, înradacinat în Fiinta. Deveniti „o mladita din vie” [v. Ioan 15, 1], dupa cum a spus Isus.
Nevoile sinelui fals sunt fara sfârsit. Ea se simte vulnerabila si amenintata, asa ca traieste constant într-o stare de frica si dorinta. Dupa ce ati aflat cum opereaza disfunctia principala, nu mai aveti nevoie sa explorati nenumaratele sale manifestari, nu este nevoie sa le transformati într-o complexa problema personala. Desigur, sinele fals adora sa faca acest lucru. El este mereu în cautarea unui lucru de care sa se ataseze pentru a-si mentine si întari sentimentul iluzoriu de identitate si se va atasa imediat de problemele dvs. Acesta este motivul pentru care, în cazul atâtor oameni, mare parte din sentimentul lor de identitate este strâns legat de propriile probleme. Dupa ce aceasta s-a întâmplat, ultimul lucru pe care ei si l-ar dori ar fi sa se elibereze; ar însemna sa-si piarda sinele. Sinele fals se poate investi într-o masura foarte mare în durere si suferinta.
Odata ce ati recunoscut ca la baza starii de inconstienta sta identificarea cu mintea, stare care, desigur, include si emotiile, iesiti din ea. Deveniti prezent. Când sunteti prezent, îi puteti permite mintii sa fie asa cum este fara sa va împotmoliti în ea. Mintea în sine nu este disfunctionala. Este un instrument minunat. Disfunctiile apar atunci când va cautati pe dvs. însiva în ea si considerati în mod gresit ca dvs. sunteti totuna cu mintea dvs. Ea devine atunci o minte condusa de sinele fals si pune stapânire pe întreaga dvs. viata.
Puneti capat iluziei timpului.
Pare aproape imposibil sa scapam de identificarea cu mintea. Toti suntem afundati în ea. Cum înveti un peste sa zboare?
Iata care este cheia: puneti capat iluziei timpului. Timpul si mintea sunt inseparabile. Eliminati timpul, si mintea se opreste — daca nu alegeti cumva sa o puneti la treaba.
A te identifica cu propria minte înseamna a fi prins în timp: impulsul de a trai aproape exclusiv prin memorie si anticipare. Aceasta creeaza o preocupare continua pentru trecut si viitor — gândul la recunoasterea momentului prezent si la a-i îngadui sa existe trezeste neplacerea. Impulsul apare pentru ca trecutul va confera o identitate, iar viitorul mentine promisiunea salvarii, a împlinirii sub orice forma. Amândoua sunt iluzii.
Dar cum am mai functiona în aceasta lume daca am fi lipsiti de simtul timpului? Nu ar mai exista scopuri pe care sa ne straduim sa le atingem. Nu am mai sti cine suntem, pentru ca trecutul face din noi ceea ce suntem azi. Cred ca timpul este ceva foarte pretios si trebuie sa învatam sa-l folosim cu inteligenta, în loc sa-l risipim.
Timpul nu este deloc pretios, pentru ca este o iluzie. Ceea ce percepeti ca pretios nu este timpul, ci singurul moment existent în afara sa: Clipa de acum. Ea este într-adevar pretioasa. Cu cât sunteti mai concentrat asupra timpului — trecut si viitor —, cu atat pierdeti mai mult din vedere Clipa de acum, cel mai pretios lucru care exista.
De ce este cel mai pretios lucru? În primul rand, pentru ca este singurul care exista. Este tot ceea ce exista. Eternul prezent este spatiul în care se deruleaza viata dvs., singurul factor care ramâne constant. Viata este acum. Nu a existat niciodata vreun timp în care viata dvs. sa nu fie acum si nici nu se va întâmpla vreodata. În al doilea rând, Clipa de acum este singurul punct care va poate duce dincolo de granitele limita ale ale mintii. Este singurul punct de acces în lumea lipsita de timp si de forma a Fiintei. 
S
Nimic nu exista în afara Clipei de acum
Trecutul si viitorul nu sunt la fel de reale, uneori chiar mai reale decât prezentul? La urma-urmei, trecutul determina felul nostru de a fi si modul în care ne percepem si ne comportam în prezent. Iar obiectivele noastre viitoare determina actiunile pe care le întreprindem în prezent.
Nu ati înteles înca pe deplin esenta lucrurilor pe care vi le-am explicat pentru ca încercati sa le întelegeti mental. Mintea nu poate întelege acest lucru, numai dvs. puteti. Va rog, ascultati-ma.
A existat vreodata un moment când ati trait, facut, gândit sau simtit vreun lucru în afara Clipei de acum? Credeti ca se va întâmpla vreodata? Este posibil ca un lucru sa se întâmple sau sa existe în afara Clipei de acum? Raspunsul este evident, nu-i asa?
Nimic nu s-a întâmplat vreodata în trecut; toate se întâmpla în Clipa de acum.
Nimic nu se va întâmpla vreodata în viitor; totul se întâmpla în Clipa de acum.
Ceea ce considerati trecut este, de fapt, o amprenta de memorie, înmagazinata în minte, a unei Clipe de acum mai vechi. Când va amintiti trecutul, reactivati aceasta amprenta — tot în prezent. Viitorul este o Clipa de acum imaginata, o proiectie a mintii. Când apare, apare sub forma Clipei de acum. Când va gânditi la viitor, faceti aceasta tot în Clipa de acum. Evident, trecutul si viitorul nu au realitate proprie. Asa cum Luna nu are o lumina proprie si poate doar sa reflecte lumina Soarelui, tot asa trecutul si viitorul sunt doar palide reflexii ale luminii, ale puterii si ale realitatii prezentului etern. Ele îsi împrumuta realitatea de la Clipa de acum.
Esenta cuvintelor mele nu poate fi înteleasa de minte. În momentul întelegerii, în constiinta se produce o trecere de la minte la Fiinta, de la timp la prezenta. Brusc, totul vi se pare viu, radiaza energie, emana prezenta Fiintei.
S
Cheia dimensiunii spirituale
În situatiile în care viata ne este amenintata si avem nevoie de o reactie rapida, trecerea de la timp la prezenta se produce uneori de la sine. Personalitatea, care are un trecut si un viitor, dispare momentan si este înlocuita de o intensa prezenta constienta, foarte linistita, dar în acelasi timp foarte vigilenta. Raspunsul de care este nevoie vine din aceasta stare de constiinta. Motivul pentru care unii oameni adora activitatile periculoase, cum ar fi escaladarea muntilor, cursele de masini etc., desi poate nu îl constientizeaza, este acela ca îi forteaza sa staruie în Clipa de acum — în starea de traire intensa care este eliberata de timp, de probleme, de gânduri, de povara personalitatii. Parasirea prezentului, chiar si pentru o secunda, poate însemna moarte. Din nefericire, acesti oameni ajung dependenti de o anumita activitate pentru atingerea starii respective. Dar dvs. nu trebuie sa escaladati versantul nordic al Eigerului pentru asta. Puteti intra în aceasta stare chiar acum.
S
Din timpuri stravechi, maestrii spirituali din toate traditiile au aratat ca aceasta Clipa de acum este cheia dimensiunii spirituale. Cu toate acestea, se pare ca ea a ramas un secret, în mod sigur, acest lucru nu este afirmat în temple sau biserici. Daca intrati într-o biserica, veti auzi poate citate din Evanghelii, ca „Nu va îngrijiti de ziua de mâine” si „Cel ce se apuca de arat si se uita peste umar nu este potrivit sa intre în împaratia Cerurilor”. Sau poate ca veti auzi versetul despre florile câmpului care nu îsi fac griji pentru ziua de mâine, ci traiesc lejer în Clipa de acum atemporala, Dumnezeu dându-le totul din plin. Profunzimea si natura radicala a acestor învataturi nu este recunoscuta. Nimeni nu pare sa-si dea seama ca ele sunt facute pentru a fi traite si pentru a aduce o profunda transformare interioara.
S
Toata esenta filozofiei Zen se reduce la a te mentine mereu pe muchia de cutit a Clipei de acum — la a fi atât de complet, atât de profund prezent, încât nicio problema, nicio suferinta, nimic din ceea ce nu sunteti dvs. însiva sa nu continue sa supravietuiasca în dvs. În Clipa de acum, în absenta timpului, toate problemele dvs. se dizolva. Suferinta are nevoie de timp; ea nu poate supravietui în Clipa de acum.
Marele maestru Zen, Rinzai, pentru a le distrage elevilor sai atentia de la timp, ridica deseori degetul si întreba: „Ce ne lipseste în acest moment?”. O întrebare profunda, care nu solicita un raspuns mental. Este facuta sa va aduca atentia si mai profund în Clipa de acum. O întrebare similara din traditia Zen este: „Daca nu acum, atunci când?”.
S
Clipa de acum este centrala si în învataturile sufite, ramura mistica a Islamului. Sufitii au un proverb: „Credinciosul sufit este fiul timpului prezent”. Iar Rumi, marele poet si maestru al sufismului, declara: „Trecutul si viitorul îl iau pe Dumnezeu din fata ochilor nostri, ardeti-le în foc pe amândoua”.
Meister Eckhart, marele maestru spiritual din secolul al XIII-lea, a rezumat foarte frumos toate acestea: „Timpul este cel care împiedica lumina sa ajunga la noi. Nu exista obstacol mai mare în calea catre Dumnezeu decât timpul”.
S
Acum un moment, când ati vorbit despre prezentul etern si despre irealitatea trecutului si a viitorului, m-am surprins uitându-ma la copacul care se vedea pe geam. Ma mai uitasem la el de câteva ori si mai înainte, dar acum a fost ceva diferit. Perceptia externa nu s-a schimbat prea mult, numai culorile pareau mai vii si mai vibrante. Dar acum avea o dimensiune în plus. Este greu de explicat. Nu stiu cum am facut, dar am ajuns sa fiu constient de ceva invizibil, pe care îl simteam drept esenta acestui copac, spiritul sau interior, daca vreti. Si într-un fel faceam parte din acest lucru. Acum îmi dau seama ca mai înainte nu vazusem cu adevarat copacul, ci numai o imagine plata si moarta a lui. Când ma uit acum la copac, o parte din acea constiinta este înca prezenta, dar simt ca începe sa-mi scape. Vedeti, experienta se retrage deja în trecut. Este posibil ca un astfel de moment sa fie vreodata mai mult decât o strafulgerare?
V-ati eliberat de timp pentru un moment. Ati trecut în Clipa de acum si astfel ati perceput copacul fara ecranul mintii. Constiinta Fiintei a devenit parte din perceptia dvs. Odata cu dimensiunea atemporala vine si un alt fel de cunoastere, o cunoastere care nu „omoara” spiritul, care traieste în fiecare Fiinta si în fiecare lucru. O cunoastere care nu distruge sacralitatea si misterul vietii, ci contine o iubire si un respect profunde pentru tot ceea ce exista. O cunoastere despre care mintea nu stie nimic.
Mintea nu poate cunoaste copacul. Poate cunoaste numai fapte sau informatii despre el. Mintea mea nu va poate cunoaste pe dvs., ci contine doar etichete, judecati, fapte si opinii despre dvs. Numai Fiinta poate cunoaste direct.
Exista un loc pentru minte si cunostintele ei. Este lumea practica a vietii de zi cu zi. Totusi, atunci când ajunge sa stapâneasca peste toate aspectele vietii dvs., inclusiv relatiile pe care le aveti cu alte persoane si cu natura, se transforma într-un parazit monstruos, care, necontrolat, poate foarte bine sa distruga toata viata de pe planeta, iar în final si pe sine, distrugându-si gazda.
Ati întrevazut pentru o clipa felul în care atemporalitatea va poate transforma perceptiile. Dar o singura experienta nu este suficienta, indiferent cât a fost ea de frumoasa sau de profunda. De ceea ce avem nevoie si încercam acum sa obtinem este o schimbare de constiinta permanenta.
Asa ca anulati vechiul tipar de negare si rezistenta fata de momentul prezent. Obisnuiti-va sa va retrageti atentia din trecut si viitor ori de câte ori nu va sunt de folos. Iesiti din dimensiunea temporala cât de mult puteti în fiecare zi. Daca vi se pare greu sa intrati direct în Clipa de acum, începeti cu observarea tendintei obisnuite a mintii de a dori sa evadeze din Clipa de acum. Veti observa ca viitorul este imaginat, de obicei, ca fiind mai bun sau mai rau decât prezentul. Daca viitorul imaginat este mai bun, el va ofera o speranta sau o anticipare placuta. Daca este mai rau, creeaza anxietate. Ambele sunt iluzorii. Prin autoobservare, veti fi automat mai prezent în viata dvs. În momentul în care va dati seama ca nu sunteti prezent, ati devenit prezent. De câte ori sunteti capabil sa va observati mintea înseamna ca nu mai sunteti prins în capcana ei. A intervenit un alt factor, un lucru care nu apartine mintii: prezenta dvs. ca observator.
Fiti prezent ca observator al propriei minti — al gândurilor, al emotiilor si al reactiilor dvs. În diferite situatii. Fiti cel putin la fel de interesat de reactiile dvs. pe cât sunteti de persoana sau situatia care le-a produs. Observati de asemenea cât de des vi se îndreapta atentia spre trecut sau spre viitor. Nu criticati si nu analizati ceea ce observati. Urmariti gândul, simtiti emotia, observati reactia. Nu faceti din ele o problema personala. Si atunci veti simti ceva mai puternic decât toate aceste lucruri pe care le observati: însasi prezenta linistita, care observa, în spatele continuturilor mintii, observatorul tacut.
S
O prezenta intensa este necesara atunci când anumite situatii declanseaza o reactie cu o puternica încarcatura emotionala, de exemplu, atunci când imaginea de sine va este amenintata, când în viata dvs. apare o provocare ce declanseaza frica, când „lucrurile merg prost” sau când este reactivat un complex emotional din trecut. În aceste momente, exista tendinta de a deveni „inconstient”. Reactia sau emotia pune stapânire pe dvs. — deveniti una cu ea. O puneti în practica. Va justificati, îi aratati celuilalt ca greseste, atacati, va aparati... numai ca aceasta Fiinta nu sunteti dvs., ci tiparul de reactie, mintea în modul ei obisnuit de supravietuire.
Identificarea cu mintea îi confera acesteia mai multa energie; observarea îi retrage mintii energia. Identificarea cu mintea creeaza mai mult timp; observarea mintii deschide dimensiunea atemporalitatii. Energia care îi este retrasa mintii se transforma în prezenta. Dupa ce ati simtit ce înseamna a fi prezent, devine mult mai usor sa alegeti pur si simplu sa iesiti din dimensiunea temporala ori de câte ori nu aveti nevoie de timp în scopuri practice si sa patrundeti mai adânc în Clipa de acum. Acest lucru nu va afecteaza capacitatea de a va folosi de timp — de trecut sau de viitor — atunci când aveti nevoie sa-l utilizati în chestiuni practice. Si nu va afecteaza nici capacitatea de a va folosi mintea. De fapt, chiar o amplifica. Când o veti folosi, mintea va fi mai rapida, mai concentrata.
Renuntarea la timpul psihologic
Învatati sa folositi timpul pentru aspectele practice ale vietii — putem numi acest interval „timp cronologic” —, dar imediat ce ati rezolvat problemele practice reveniti la constiinta prezentului. În acest fel, nu veti acumula un „timp psihologic”, care este identificarea cu trecutul si proiectia compulsiva în viitor.
Timpul cronologic nu înseamna numai a stabili o întâlnire sau a planifica o excursie. El include si a învata din trecut pentru a nu repeta aceleasi greseli la nesfârsit; stabilirea obiectivelor si efortul de a le duce la îndeplinire; predictiile legate de viitor, prin intermediul tiparelor si al legilor fizice, matematice s.a.m.d., învatate din trecut, si abordarea unor cai adecvate de actiune în baza predictiilor noastre. Dar chiar si aici, în sfera vietii practice, în care nu ne putem descurca fara sa recurgem la trecut sau la viitor, momentul prezent ramâne factorul esential: orice lectie din trecut devine relevanta si se aplica acum. Orice planificare si orice demers de a atinge un anumit scop au loc acum.
În cazul unei persoane ce a atins iluminarea, concentrarea atentiei se identifica întotdeauna cu Clipa de acum, desi ea are înca o constiinta periferica a timpului. Cu alte cuvinte, ea ontinua sa foloseasca timpul cronologic, dar este eliberata de timpul psihologic.
Când exersati aceasta, fiti atent sa nu transformati timpul cronologic în timp psihologic fara sa va dati seama. De exemplu, daca în trecut ati facut o greseala si acum ati învatat din ea folositi timpul cronologic. Pe de alta parte, în cazul în care continuati sa va gânditi la ea si sa va criticati, sa aveti remusi sau un sentiment de vinovatie, atunci faceti din nou greseala de a transforma incidentul într-un aspect „propriu si personal”: faceti din el o parte a sentimentului de sine si îl transformati în timp psihologic, care este întotdeauna legat de un fals sentiment de identitate. Refuzul de a ierta implica în tnod necesar greaua povara a timpului psihologic.
Daca va stabiliti un obiectiv si încercati sa îl atingeti, folositi timpul cronologic. Stiti unde doriti sa ajungeti, dar respectati si acordati cea mai mare atentie pasului pe care îl faceti în momentul prezent. Daca va concentrati excesiv asupra scopului, poate pentru ca încercati sa obtineti prin el fericirea, împlinirea sau un sentiment mai complet de identitate, Clipa de acum nu mai este respectata. Este redusa la o simpla treapta spre viitor, lipsita de valoare intrinseca. Timpul cronologic se transforma atunci în timp psihologic. Calatoria vietii dvs. nu mai este o aventura, devine o nevoie obsesiva de a obtine, de a atinge, de a „reusi”. Nu mai reusiti sa vedeti si sa mirositi florile de la marginea drumului si nici nu mai sunteti constient de frumusetea si miracolul vietii care se desfasoara în jurul dvs. decât atunci când sunteti prezent în Clipa de acum.
S
Înteleg suprema importanta a Clipei de acum, dar nu pot sa fiu pe deplin de acord cu dvs. când spuneti ca timpul este în totalitate o iluzie.
Când spun ca „timpul este o iluzie”, nu intentionez sa exprim un adevar filozofic. Va amintesc pur si simplu un fapt — un fapt atât de evident, încât s-ar putea sa va fie greu sa îl întelegeti, sa vi se para lipsit de sens, dar odata înteles complet, acesta poate taia cu repeziciunea unei sabii prin hatisul straturilor de complexitati si „probleme” create de minte. Dati-mi voie sa repet: prezentul este tot ce veti avea vreodata. Nu va exista niciodata un moment în care viata dvs. sa nu fie „acest moment”. Nu este o realitate?
Nebunia timpului psihologic
Nu veti mai avea nicio îndoiala asupra faptului ca timpul psihologic este o boala mentala daca îi veti observa manifestarile colective. Ele apar, de exemplu, sub forma ideologiilor, ca national-socialismul, comunismul — sau orice fel de nationalism — ori ca sistemele religioase rigide, ce functioneaza bazându-se pe presupunerea implicita ca binele cel mai mare se afla în viitor si, prin urmare, scopul atingerii lui justifica mijloacele. Scopul este o idee, un punct în proiectia mentala viitorului, în care salvarea, indiferent sub ce forma ar fi prezentata — fericire, împlinire, egalitate, eliberare etc. — va fi atinsa. De multe ori, mijloacele de a obtine aceste lucruri implica înrobirea, torturarea si omorârea oamenilor în prezent.
De exemplu, se estimeaza ca au fost omorâti circa 50 de milioane de oameni pentru progresul cauzei comunismului, pentru construirea unei „lumi mai bune” în Rusia, China si alte tari comuniste. Este un exemplu cutremurator despre felul în care credinta într-un rai viitor creeaza un iad în prezent. Mai poate exista vreo îndoiala ca timpul psihologic este o boala mentala grava si periculoasa?
Cum functioneaza acest tipar mental în viata dvs.? Încercati mereu sa ajungeti în alt loc decât cel în care va aflati? Cea mai mare parte a actiunilor dvs. sunt doar mijloace pentru atingerea unui scop? Satisfactia se afla întotdeauna dupa colt sau este redusa la scurte momente de placere, ca sexul, mâncarea, bautura, drogurile sau fiorii de frica ori entuziasm? Va concentrati mereu sa deveniti, sa realizati si sa atingeti diverse teluri, alergati mereu dupa emotii si placeri noi? Credeti ca daca adunati mai multe lucruri veti fi mai împlinit, mai bun sau mai întregit din punct de vedere psihologic? Asteptati un barbat sau o femeie care sa dea un sens vietii dvs.?
În starea de constiinta normala, de identificare cu mintea sau starea de neiluminare, puterea si potentialul creator infinit care stau ascunse în Clipa de acum sunt camuflate în totalitate de timpul psihologic. În aceste conditii, viata dvs. îsi pierde capacitatea de a vibra, prospetimea, sentimentul de uimire si extaz. Vechile tipare de gândire, de emotie, de comportament, de reactie si de dorinta sunt aplicate în performante ce repeta la nesfârsit un scenariu din mintea dvs., care va confera un fel de identitate, dar deformeaza sau ascunde realitatea prezenta. Atunci mintea creeaza o obsesie a viitorului pentru a evada dintr-un prezent nesatisfacator.
Negativismul si suferinta îsi au radacinile în timpul psihologic
Dar credinta ca viitorul va fi mai bun decât prezentul nu este întotdeauna o iluzie. Prezentul poate fi oribil, iar lucrurile pot deveni mai bune în viitor si deseori asa se si întâmpla.
De obicei, viitorul este o replica a trecutului. Sunt posibile schimbari superficiale, dar transformarile reale sunt rare si depind de capacitatea dvs. de a fi suficient de prezent pentru a dizolva trecutul cu ajutorul puterii Clipei de acum. Ceea ce percepeti ca viitor este o parte intrinseca a starii prezente de constiinta. Daca mintea dvs. este foarte împovarata de trecut, veti trai aceleasi lucruri. Trecutul însusi se perpetueaza prin lipsa prezentei. Calitatea constiintei dvs. în acest moment este ceea ce da forma viitorului — care, desigur, nu poate fi trait decât în Clipa de acum.
Puteti câstiga 10 milioane de dolari fara ca schimbarea adusa de acest fapt sa fie mai putin superficiala. Ati continua pur si simplu sa aplicati aceleasi tipare conditionate, într-un cadru mai luxos. Oamenii au învatat sa divida atomul. În loc sa omoare 10 sau 20 de persoane cu o bâta de lemn, acum o persoana poate omorî un milion de indivizi doar printr-o apasare pe buton. Este aceasta o schimbare autentica?
Daca numai calitatea constiintei dvs. în acest moment determina viitorul, atunci ce anume determina calitatea constiintei dvs.? Gradul prezentei dvs. Deci, singurul loc unde este posibila aparitia unei schimbari autentice si unde trecutul poate fi dizolvat este Clipa de acum.
S
Toate atitudinile negative sunt produse de o acumulare a timpului psihologic si o negare a prezentului. Disconfortul, anxietatea, tensiunea, stresul, grijile — toate formele de frica — sunt produse de abundenta viitorului si de insuficienta trairii prezentului. Vinovatia, regretul, resentimentele, suferintele, tristetea, amaraciunea si toate formele de lipsa a iertarii sunt produse de abundenta trecutului si de insuficienta prezentei.
Cei mai multi oameni descopera ca le este greu sa creada în posibilitatea unei stari de constiinta complet eliberate de orice forma de negativism. Si cu toate acestea, tocmai ea este starea de eliberare despre care ne vorbesc toate învataturile spirituale. Este promisiunea salvarii, nu într-un viitor iluzoriu, ci chiar acum si aici.
Poate ca va va fi greu sa recunoasteti ca timpul este cauza suferintelor sau a problemelor dvs. Credeti ca ele sunt produse de situatii specifice din viata dvs. si, dintr-un punct de vedere conventional, este adevarat. Dar pâna când nu ati rezolvat principala disfunctie generatoare de probleme a mintii — atasamentul ei fata de trecut si viitor si negarea Clipei de acum — problemele sunt în realitate interschimbabile. Daca astazi ati îndeparta în mod miraculos toate problemele dvs. ceea ce percepeti drept cauze ale suferintei sau ale nefericirii dvs., dar nu ati deveni mai prezent, mai constient, va veti trezi curând cu un set similar de probleme sau motive de suferinta, ca o umbra care va urmeaza oriunde ati merge. În final, exista o singura problema autentica: mintea atasata de timp. 
Nu pot sa cred ca as putea ajunge vreodata într-un punct în care sa fiu complet eliberat de problemele mele.
Aveti dreptate. Nu ajungeti niciodata în acest punct pentru ca va aflati deja în acest punct acum. Nu exista salvare în timp. Nu va puteti elibera în viitor. Prezenta în Clipa de acum este cheia libertatii, asa ca nu puteti fi liber decât acum.
Descoperirea vietii dincolo de situatia de viata
Nu înteleg cum as putea sa fiu liber acum. Din întâmplare, sunt extrem de nefericit în acest moment. Este un fapt, si m-as minti singur daca as încerca sa ma conving ca totul este bine, când în mod clar nu este asa. Pentru mine, momentul prezent este extrem de nefericit; nu este deloc eliberator. Ceea ce ma ajuta sa merg înainte este speranta sau posibilitatea ca situatia sa se îmbunatateasca în viitor.
Doar aveti impresia ca atentia dvs. se afla în prezent, când de fapt ea este complet acaparata de timp. Nu puteti fi si nefericit si total prezent în Clipa de acum.
Ceea ce considerati „viata” ar trebui mai curând sa se numeasca „situatie de viata”. Este timpul psihologic: trecut si viitor. Anumite lucruri din trecut n-au mers asa cum ati dorit dvs. Mai manifestati înca o anumita rezistenta fata de ceea ce s-a întâmplat în trecut, si acum va împotriviti lucrurilor care exista deja. Speranta este cea care va face sa mergeti înainte, dar speranta va face sa va concentrati asupra viitorului si aceasta concentrare continua pe viitor perpetueaza negarea prezentului si, din acest motiv, nefericirea dvs.
Este adevarat ca situatia mea de viata prezenta este rezultatul lucrurilor care s-au întâmplat în trecut, dar ea ramâne totusi situatia mea prezenta si faptul ca sunt blocat în ea ma face nefericit.
Haideti sa uitam pentru moment situatia dvs. prezenta de viata si sa ne concentram asupra vietii dvs.
Care este diferenta?
Situatia dvs. de viata exista în timp.
Viata dvs. exista acum.
Situatia dvs. de viata este o constructie a mintii.
Viata dvs. este reala. Cautati „poarta strâmta care duce spre viata”. Se numeste Clipa de acum. Reduceti-va viata la acest moment. Situatia dvs. de viata poate fi plina de probleme — majoritatea asa si sunt — dar descoperiti daca aveti vreo problema în acest moment. Nu mâine, nu peste 10 minute, ci acum. Aveti vreo problema acum?
Când sunteti asaltat de probleme, nu mai exista loc pentru ceva nou, nu mai exista loc pentru solutii. Asa ca, ori de câte ori puteti, faceti putin loc, creati un spatiu pentru a descoperi viata din spatele situatiei de viata.
Folositi-va pe deplin simturile. Traiti în locul în care va aflati. Uitati-va în jur. Priviti, nu interpretati. Vedeti lumina, formele, culorile, texturile. Constientizati prezenta tacuta a fiecarui lucru. Constientizati spatiul care le permite tuturor lucrurilor sa existe. Ascultati sunetele, nu faceti aprecieri despre ele. Ascultati linistea din spatele sunetelor. Atingeti ceva — orice —, simtiti si acceptati prezenta Fiintei. Observati-va ritmul respiratiei; simtiti aerul cum intra si iese, simtiti energia vitala din corpul dvs. Permiteti-le tuturor lucrurilor sa existe, cu si fara dvs. Acceptati însusirile tuturor lucrurilor. Patrundeti mai adânc în Clipa de acum.
Lasati în urma lumea mortificata a abstractiei mentale, a timpului. Iesiti din mintea nesanatoasa care va secatuieste de energia vitala, care otraveste si distruge încet Pamântul. Va treziti dintr-un vis al timpului în prezent.
S
Toate problemele sunt iluzii ale mintii Ma simt ca si cum as fi scapat de o povara uriasa. Am o senzatie de usurare. Ma simt eliberat... dar problemele ma asteapta dupa colt, nu-i asa? Ele nu au fost rezolvate. Nu am scapat doar temporar de ele?
Chiar daca v-ati trezi în paradis, nu ar trece mult si mintea dvs. ar spune „da, dar...”. În ultima instanta, nu este vorba de rezolvarea problemelor, ci de întelegerea faptului ca nu exista probleme. Exista numai situatii — pe care le rezolvam în prezent sau le acceptam ca atare, ca parte din însusirile prezentului, pâna când ele se schimba sau pot fi rezolvate. Problemele sunt constructii ale mintii si au nevoie de timp pentru a supravietui. Ele nu pot supravietui în realitatea Clipei de acum.
Concentrati-va asupra Clipei de acum si spuneti-mi ce problema aveti în acest moment. S
Nu îmi dati niciun raspuns, pentru ca este imposibil sa aveti probleme atâta vreme cât atentia dvs. este absorbita de Clipa de acum. Este posibil sa fie vorba de o situatie care trebuie sa fie ori rezolvata, ori acceptata. De ce sa o transformam într-o problema? De ce am transforma ceva într-o problema? Nu este viata suficient de provocatoare si asa? Pentru ce mai aveti nevoie si de probleme? Mintea adora în mod inconstient problemele pentru ca ele va ofera un fel de identitate. Este normal — si nebunesc. „Problema” înseamna sa va mentineti mental într-o situatie, fara a avea intentia autentica si posibilitatea de a întreprinde vreo actiune în momentul prezent, transformând-o astfel inconstient într-o componenta a sentimentului dvs. de identitate. Deveniti atât de coplesit de situatia de viata, încât va pierdeti sentimentul de a trai, sentimentul Fiintei. Purtati în minte povara nesanatoasa a sute de lucruri pe care trebuie sau va trebui poate sa le faceti în viitor, în loc sa va concentrati pe singurul lucru pe care îl puteti face acum.
Când creati o problema, creati durere. Nu este nevoie decât de o simpla alegere, o simpla decizie: indiferent de ceea ce se întâmpla, nu-mi voi mai provoca durere. Nu voi mai crea probleme. Desi este o alegere simpla, ea este foarte radicala. Nu veti face aceasta alegere decât daca sunteti într-adevar satul de suferinta, decât daca simtiti ca nu o mai doriti. Si nu veti fi în stare sa va tineti de cuvânt pâna la sfârsit decât daca accesati puterea Clipei de acum. În conditiile în care nu va veti mai crea dureri dvs. însiva, atunci nu le-o veti mai aduce nici celorlalti. De asemenea, nu veti mai contamina nici frumosul Pamânt, nici spatiul dvs. interior si nici psihicul uman colectiv cu negativismul crearii de probleme.
S
Daca v-ati aflat vreodata într-o situatie periculoasa, de viata si de moarte, stiti ca aceasta nu a constituit de fapt o problema. Mintea nu a avut timp sa „lucreze” si sa o transforme într-o problema. Într-o situatie de urgenta, mintea se opreste; deveniti total prezent în Clipa de acum si conducerea este preluata de un lucru infinit mai puternic. Acesta este motivul pentru care exista atât de multe povestiri despre oameni obisnuiti care au devenit brusc capabili de fapte de un curaj incredibil. Într-o situatie periculoasa, fie supravietuiti, fie nu supravietuiti. Oricum, nu este o problema.
Unii oameni se înfurie când ma aud spunându-le ca problemele sunt iluzii. Se simt amenintati de faptul ca vor fi deposedati de sentimentul a ceea ce sunt, de identitatea lor. Au investit mult timp si efort într-un fals sentiment de sine. Multa vreme, si-au definit în mod inconstient întreaga lor identitate în termenii problemelor sau suferintelor lor. Cine ar mai fi ei fara acestea?
Mare parte din lucrurile pe care oamenii le spun, le gândesc sau le fac sunt motivate de frica, aceasta fiind legata întotdeauna, desigur, de concentrarea asupra viitorului si de pierderea contactului cu Clipa de acum. Deoarece în momentul prezent nu exista probleme, nu exista nici frica.
Daca ar aparea o situatie în care sa fie nevoie sa reactionati imediat, actiunile dvs. ar fi clare si incisive, în cazul în care pornesc de la constiinta momentului prezent. Va exista si o mai mare probabilitate de reusita. Nu va fi o simpla reactie bazata pe conditionarile trecute ale mintii, ci un raspuns intuitiv la situatia data. În alte momente, când reactioneaza mintea stapânita de timp, descoperiti ca este mai eficient sa nu faceti nimic — sa ramâneti pur si simplu centrati în clipa prezenta.
Un pas urias în evolutia constiintei
Am trait pentru o clipa aceasta stare de eliberare de minte si timp pe care ati descris-o, dar trecutul si viitorul sunt atât de puternice, încât nu pot ramâne în afara lor multa vreme.
Constiinta limitata de timp este profund înradacinata în psihicul uman. Dar ceea ce încercam noi sa facem aici este parte din transformarea profunda a constiintei colective a planetei si chiar dincolo de aceasta: trezirea constiintei din visul materiei, al formei si al separarii. Sfârsitul timpului. Spargem tiparele mentale care au dominat viata umana de miliarde de ani. Tiparele mentale care au creat o suferinta inimaginabila pe o scara vasta. Nu folosesc cuvântul „diabolic”. Este mai util sa o numesc inconstienta sau nebunie.
În legatura cu distrugerea vechiului mod de functionare a constiintei sau mai curând a inconstientului: este acesta un lucru pe care trebuie sa-l facem sau se va întâmpla oricum? Adica, aceasta schimbare este inevitabila?
Este o problema de perspectiva. Ceea ce facem si ceea ce se întâmpla constituie în fapt un singur proces; pentru ca sunteti una cu totalitatea constiintei, nu le puteti separa. Dar nu exista nicio garantie ca omenirea va realiza aceasta transformare. Procesul nu este inevitabil sau automat. Cooperarea dvs. este o parte esentiala. Oricum l-ati privi, este un salt de dimensiuni cuantice în evolutia constiintei si în acelasi timp singura noastra sansa de supravietuire ca rasa.
Bucuria de a trai
Pentru a afla cu certitudine daca v-ati lasat guvernat de timpul psihologic, puteti folosi un criteriu simplu. Întrebati-va: oare fac ceea ce fac cu bucurie, usurinta si relaxare?
Daca nu, atunci timpul mascheaza momentul prezent si viata este perceputa ca o povara sau o lupta. Daca nu exista bucurie, usurinta si relaxare în ceea ce faceti, nu trebuie neaparat sa va schimbati activitatea. Poate fi suficient sa schimbati modul în care o realizati. „Modalitatea” este întotdeauna mai importanta decât „activitatea”. Încercati sa acordati mai multa atentie actiunilor decât rezultatului pe care doriti sa-l obtineti prin ele. Acordati atentie deplina tuturor lucrurilor pe care vi le aduce în fata prezentul. Aceasta implica si o acceptare completa a ceea ce este, pentru ca nu puteti acorda o atentie totala unui lucru caruia încercati în acelasi timp sa-i opuneti rezistenta.
Imediat ce veti începe sa respectati momentul prezent, toata nefericirea si chinul se vor dizolva, iar viata va începe sa se deruleze cu usurinta si bucurie. Când actionati prin prisma constiintei prezentului, tot ceea ce faceti abunda de un sentiment de grija, iubire si corectitudine — chiar si cele mai simple actiuni.
S
Asa ca nu urmariti rezultatele actiunii dvs. — acordati atentie actiunii în sine. Rezultatele vor veni de la sine. Aceasta atitudine este un exercitiu spiritual foarte puternic. În Bhagavad Gita, una dintre cele mai vechi si mai frumoase învataturi spirituale despre existenta, lipsa atasamentului fata de rezultatele actiunilor dvs. se numeste Karma Yoga. Ea este descrisa drept calea catre „actiunea dedicata”.
Când încercarea compulsiva de a ne rupe de Clipa de acum înceteaza, bucuria Fiintei inunda tot ceea ce faceti. Imediat ce atentia dvs. se îndreapta spre Clipa de acum, simtiti o prezenta, o liniste si o pace interioara. Împlinirea si satisfactia nu mai depind de viitor -— nu mai asteptati de la el salvarea. De aceea, nu mai sunteti atasat de rezultate. Nici esecul, nici succesul nu mai au puterea de a va schimba starea interioara de contopire cu Fiinta. Ati descoperit viata în spatele situatiei dvs. de viata.
În absenta timpului psihologic, sentimentul de sine deriva din Fiinta, nu din trecutul personal. De aceea, nevoia psihologica de a deveni orice altceva decât sunteti deja nu mai exista. În lume, la nivelul situatiei de viata, puteti sa va îmbogatiti, sa dobânditi cunostinte, succes, sa va eliberati de anumite lucruri, dar în dimensiunea mai profunda a Fiintei sunteti complet si în întregime Clipa de acum.
În aceasta stare de împlinire, vom mai fi capabili sau vom mai dori sa atingem obiective exterioare?
Desigur, dar nu veti mai avea pretentia iluzorie ca un lucru sau o persoana din viitor sa va salveze sau sa va faca fericit. În ce priveste situatia dvs. actuala de viata, este posibil sa mai existe lucruri pe care sa fie nevoie sa le obtineti sau sa le îndepliniti. Aceasta este lumea formei, a câstigului si a pierderii. Totusi, la un nivel mai profund, sunteti deja complet, iar când veti realiza acest lucru veti simti în spatele lucrurilor pe care le faceti o energie vesela si plina de viata. Eliberându-va de timpul psihologic, nu va veti mai urmari obiectivele cu o hotarâre înversunata, motivat de frica, furie, nemultumire sau de nevoia de a deveni cineva. Nici nu veti ramâne inactiv din cauza fricii de esec, care pentru sinele fals reprezinta pierderea identitatii. Când sentimentul dvs. de sine deriva din Fiinta, când va eliberati de „devenire” ca nevoie psihologica, nici fericirea dvs. si nici sentimentul de sine nu mai depind de rezultate, si astfel va eliberati de frica. Nu mai cautati permanenta acolo unde ea nu poate fi gasita: în lumea formei, a câstigului si a pierderii, a nasterii si a mortii. Nu mai cereti ca aceste situatii, conditii, locuri sau oameni sa va faca fericit si nu mai suferiti apoi când toate acestea nu va îndeplinesc asteptarile.
Totul este respectat, dar nimic nu mai conteaza. Formele se nasc si mor, totusi dvs. vedeti eternul din spatele formelor. Stiti ca „niciun lucru real nu poate fi amenintat”.
Când aceasta este starea Fiintei dvs., cum ati putea sa nu reusiti? Ati reusit deja.