Cum sa traiesti in prezent.: Cum sa traiesti in prezent. Cuprins, capitol 1

Cuprins
Prefata editorului.........................
Cuvânt înainte............................
Multumiri ...............................
Introducere ..............................
Capitolul 1: Nu suntem totuna cu mintea noastra........
Cel mai mare obstacol în calea iluminarii............................
Eliberarea de mintea noastra..............
Iluminarea: depasirea gândurilor ..........
Emotia: reactia corpului la activitatea mintii....................
Capitolul 2 Constientizarea: calea eliberarii de durere....................
Nu mai creati durere în prezent ...........
Durerea trecuta: dizolvarea corpului-durere ..
Identificarea sinelui fals cu corpul-durere ...
Originea fricii .........................
Încercarea sinelui fals de a atinge starea de împlinire..........................
Capitolul 3 Sa patrundem si mai adânc în Clipa de acum
Nu va cautati sinele în minte .............
Puneti capat iluziei timpului..............
Nimic nu exista în afara Clipei de acum ....
Cheia dimensiunii spirituale..............
Cum ajungem la puterea Clipei de acum ....
Renuntarea la timpul psihologic ..........
Nebunia timpului psihologic .............
Negativismul si suferinta îsi au radacinile în timpul psihologic ..................
Descoperirea vietii dincolo de situatia de viata ............................
Toate problemele sunt iluzii ale mintii .....
Un pas urias în evolutia constiintei........
Bucuria de a trai.......................
Capitolul 4 Strategii ale mintii de evitare a Clipei de acum .......................
Pierderea Clipei de acum: iluzia fundamentala...................
Starea obisnuita de inconstienta si inconstienta profunda................
Ce cauta ei? ..........................
Dizolvarea starii de inconstienta obisnuita ..
Eliberarea de nefericire .................
Oriunde v-ati afla, fiti complet prezent ....
Scopul interior al calatoriei vietii .........
Trecutul nu poate supravietui daca sunteti prezent...................
Capitolul 5 Starea de prezenta ......................
Nu este ceea ce credeti ................
Sensul ezoteric al „asteptarii”............
Frumusetea se iveste în linistea prezentei...
Atingerea constiintei pure...............
Cristos: realitatea prezentei dvs. divine ....
Capitolul 6 Corpul interior .........................
Fiinta este sinele dvs. profund ...........
Priviti dincolo de cuvinte ...............
Descoperirea propriei realitati invizibile si indestructibile .....................
Conectarea cu corpul interior............
Transformarea prin intermediul corpului ...
Rugaciune pentru corp .................
Radacini interioare adânci...............
Înainte de a intra în corp, iarta...........
Legatura cu nemanifestul...............
Încetinirea procesului de îmbatrânire......
Fortificarea sistemului imunitar..........
Lasati respiratia sa va conduca prin corp ...
Folosirea creativa a mintii...............
Arta de a asculta ......................
Capitolul 7 Porti catre lumea nemanifesta.............
Sa patrundem si mai adânc în corp........
Sursa chi-ului ........................
Somnul fara vise......................
Alte porti............................
Linistea .............................
Spatiul..............................
Adevarata natura a spatiului si a timpului ..
Moartea constienta ....................
Capitolul 8 Relatii evoluate .........................
Patrundeti în Clipa de acum, oriunde v-ati afla.....................
Relatii de iubire/ura....................
Dependenta si cautarea plenitudinii .......
De la dependenta la relatii iluminate ......
Relatiile ca forma de practica spirituala ....
De ce femeile sunt mai aproape de iluminare ........................
Dizolvarea corpului-durere feminin colectiv ............................
Renuntarea la relatia cu sine.............
Capitolul 9 Dincolo de fericire si nefericire se afla pacea ..........................
Binele superior dincolo de bine si de rau ...
Sfârsitul dramei vietii dvs...............
Efemeritatea si ciclurile vietii ...........
Folosirea si abandonarea negativismului ...
Natura compasiunii....................
Spre o ordine diferita a realitatii..........
Capitolul 10 Sensul abandonarii......................
Acceptarea prezentului.................
De la energia mentala la energia spirituala ..
Abandonarea în relatiile personale........
Transformarea bolii în treapta spirituala superioara..................
Când apar dezastrele...................
Transformarea suferintei în pace..........
Calea crucii..........................
Puterea de a alege................

PREFATA EDITORULUI

O carte ca Puterea prezentului apare probabil o data la un deceniu sau chiar o data la o generatie. Este mai mult decât o carte; este energie pura, pe care probabil ca o simtiti în timp ce tineti cartea în mâna. Are puterea de a-i oferi cititorului o experienta cu totul speciala si de a-i schimba viata în bine.

Puterea prezentului a fost publicata pentru prima data în Canada, iar editorul canadian, Connie Kellough, mi-a spus ca a auzit în repetate rânduri povesti despre schimbari pozitive si chiar despre miracole care s-au produs dupa ce oamenii au început sa citeasca aceasta carte. „Cititorii telefonau la editura”, mi-a spus ea. „Si foarte multi mi-au povestit despre vindecari si transformari minunate, despre bucuria din ce în ce mai mare pe care au trait-o în timp ce citeau aceasta carte.”

Cartea m-a facut sa constientizez ca fiecare moment al vietii mele este un miracol. Acest lucru este adevarat, indiferent daca eu îl înteleg sau nu. Si Puterea prezentului îmi arata tot mai mult cum sa-l înteleg. Înca de la prima pagina este clar ca Eckhart Tolle este un maestru contemporan. El nu apartine unei anumite religii sau doctrine, nu este un guru; învataturile sale înglobeaza esenta tuturor traditiilor si nu intra în contradictie cu niciuna — fie crestina, hindusa, budista, musulmana, indigena sau oricare alta. El este capabil sa faca ceea ce au facut toti marii maestri spirituali: sa ne arate, într-un limbaj simplu si clar, ca adevarul, lumina calauzitoare, se afla în noi.

Eckhart Tolle începe prin a ne introduce în povestea vietii sale — povestea unei depresii timpurii si a disperarii, care a culminat cu o experienta teribila de trezire a constiintei, într-o noapte, la putin timp dupa împlinirea a 29 de ani. În ultimii 20 de ani, a reflectat la aceasta experienta, a meditat si si-a aprofundat întelegerea.

În ultimul deceniu, a devenit un profesor de talie mondiala, un suflet ales, cu un mesaj ales, unul pe care l-au împartasit atât Cristos, cât si Buddha: iluminarea poate fi atinsa, aici si acum. Ne putem elibera de suferinta, de anxietate si de nevroza. Pentru aceasta însa trebuie sa ajungem sa întelegem rolul pe care îl jucam în generarea propriei dureri; propria noastra minte ne creeaza problemele, nu alte persoane, nu „lumea exterioara”. Mintea noastra, cu fluxul ei constant de gânduri despre trecut si griji în ce priveste viitorul. Facem marea greseala de a ne identifica propriei minti, gândindu-ne ca acesta este eul nostru — când, de fapt, suntem fiinte mult mai evoluate.

Eckhart Tolle ne arata în repetate rânduri cum sa ne conectam la ceea ce el numeste Fiinta noastra: Fiinta este energia vitala unitara, eterna, mereu prezenta deasupra miliardelor de forme vii supuse nasterii si mortii. Totusi, Fiinta nu este numai deasupra, ci si în adâncul fiecarei forme de viata, ca esenta interioara invizibila si indestructibila. Ceea ce înseamna ca ea ne este accesibila în acest moment sub forma sinelui nostru profund, a naturii noastre adevarate. Dar nu cautati sa puneti stapânire pe ea prin puterea mintii. Nu încercati sa o întelegeti. Nu puteti sa o cunoasteti decât atunci când mintea este linistita, când sunteti prezent, total si profund, în momentul actual...

A regasi constiinta Fiintei si a mentine aceasta stare de „constiinta sensibila” înseamna a atinge iluminarea.

Puterea prezentului este aproape imposibil de citit fara întreruperi, de la început pâna la sfârsit — ea trebuie lasata din mâna din când în când pentru a putea medita la cele citite si a le aplica propriei experiente de viata. Este un adevarat ghid, un curs complet de meditatie si cunoastere. Este o carte care merita citita si recitita — si de fiecare data când o veti reciti, veti remarca un sens nou, mai profund. Este o carte pe care multi oameni, inclusiv eu, vor dori sa o studieze o viata întreaga.

Puterea prezentului are un numar crescând de cititori devotati. Si este deja numita o capodopera; indiferent cum o veti considera, indiferent cum o veti descrie, este o carte care are puterea de a schimba vieti, de a ne trezi la realitate si de a ne manifesta pe deplin potentialul.

Marc Allen

(autorul cartii Visionary Business and a Visionary Life

O afacere si o viata în baza unei viziuni),

Novato, California SUA august 1999

CUVÂNT ÎNAINTE

Pe fondul unui cer albastru-azuriu, razele portocalii ale soarelui la apus pot, în anumite momente, sa ne ofere clipe de o asemenea frumusete, încât ne surprindem absorbiti pe moment, privind captivati. Splendoarea clipei ne uimeste atât de mult, încât mintea noastra, aflata de obicei într-o activitate instinctiva neîntrerupta, se opreste si nu ne mai transporta în alt loc, în afara lui „aici si acum”. În acea lumina, pare sa se deschida o usa spre o alta realitate, mereu prezenta si totusi rareori traita.

Abraham Maslow a numit-o „experienta plenara”, deoarece astfel de trairi reprezinta cele mai înalte momente ale vietii, în care, fericiti, ne surprindem catapultati dincolo de granitele obisnuintei, ale cotidianului. Ar fi putut la fel de bine sa le numeasca „experiente efemere”. În timpul acestor experiente de expansiune a constiintei, aruncam o privire catre domeniul etern al Fiintei însesi. Chiar daca este numai un moment, ne întoarcem la Sinele nostru Adevarat.

„Ah”, ar putea ofta cineva, „este atât de grandios... ce bine ar fi daca as putea ramâne în aceasta stare. Dar cum sa ramân aici permanent?” Ultimii zece ani i-am dedicat în întregime acestei descoperiri, în cautarea mea, am avut onoarea de a initia un dialog cu unii dintre cei mai îndrazneti, mai patrunzatori si mai intuitivi „pionieri ai paradigmelor” din epoca noastra: din medicina, stiinta, psihologie, afaceri, religie/spiritualitate si potential uman. Acest grup atât de divers de indivizi este reunit de observatia lor intuitiva comuna ca umanitatea face în acest moment un pas urias în evolutia sa. Aceasta schimbare este însotita de o modificare de perspectiva — a imaginii mentale fundamentale despre „realitate”. O perspectiva asupra lumii încearca sa raspunda la doua întrebari fundamentale: „Cine suntem noi?” si „Care este natura universului în care traim?”. Raspunsurile noastre la aceste întrebari dicteaza calitatea si caracteristicile relatiilor noastre personale cu familia, prietenii si angajatorii/angajatii. Privite la scara globala, ele sunt definitorii pentru o societate.

Ar trebui sa nu mai fie o surpriza pentru nimeni faptul ca aparitia unei noi perspective asupra lumii pune sub semnul întrebarii multe dintre lucrurile pe care societatea occidentala le considera adevarate:

MITUL NR. 1: Umanitatea a atins punctul culminant al dezvoltarii sale.

Michael Murphy, cofondatorul Esalenului [Institutul Esalen din Big Sur, California, a fost fondat în 1962 de doua personalitati vizionare, Michael Murphy si Richard Price. Este socotit unul dintre leaganele miscarii New Age. Institutul a fost conceput ca un centru educational alternativ, dedicat explorarii a ceea ce Aldous Huxley numeste „potentialul uman”, capacitatile umane neexplorate, aflate dincolo de imaginatie. Esalenul a devenit repede cunoscut pentru îmbinarea filozofiilor estice cu cele vestice, pentru atelierele sale de lucru didactic si experimental, pentru afluxul constant de filozofi, psihologi, artisti si gânditori religiosi. Pe aici au trecut figuri de seama ale „noii spiritualitati”, ca Fritz Perls, întemeietorul gestaltterapiei, Ida Rolf, cu a sa terapie rolfing, Roberto Assagioli, parintele psihosintesei, Rollo May, Cari Rogers, Alexander Lowen, Christina si Stanislav Grof. Alaturi de acestia, au mai fost prezente personalitati politice ca M. Gorbaciov, Mark Satin si cercetatori ai noii fizici (Fritjof Capra, Gary Zukav). La cursurile organizate aici participa anual 5.000-7.000 de persoane; este vorba de psihologie transpersonala, psihologie budista, samanism, hipnoza, yoga, tantra, intuitie practica, ges-taltterapie, metoda feldenkrais, rolfing si Cursul miracolelor. (N. red.)], bazându-se pe studii de religie comparata, medicina, antropologie si sport, a sustinut ideea provocatoare ca dezvoltarea umana include stadii mai avansate. Când o persoana atinge acele niveluri ansate de maturitate spirituala, încep sa înfloreasca unele capacitati extraordinare — de iubire, vitalitate, umanism, constientizare corporala, intuitie, perceptie, comunicare si vointa. Primul pas: recunoasterea existentei lor. Cei mai multi oameni nu ajung aici. Abia dupa aceea pot fi aplicate în mod constient diferite metode.

MITUL NR. 2: Suntem complet separati unii de altii, de natura si de cosmos.

Acest mit al universului „diferit de mine” a fost responsabil pentru razboaie, distrugerea planetei si pentru toate formele si manifestarile de nedreptate umana. La urma-urmei, care om cu mintea întreaga i-ar face vreun rau altuia daca l-ar simti pe celalalt ca pe o parte din sine? Stan Grof, în cercetarile sale despre starile modificate de constiinta, rezuma acest lucru spunând ca „spiritul si constiinta fiecaruia dintre noi, în ultima instanta, sunt echivalente cu «Tot-Ceea-Ce-Este», pentru ca nu exista granite absolute între corp/eu si totalitatea existentei”. Teoria doctorului Larry Dossey despre medicina Erei a treia, în care gândurile, atitudinile si intentiile de a vindeca ale unei persoane pot influenta fiziologia altei persoane (spre deosebire de Era a doua, în care dominanta era medicina corp-minte), este foarte bine sustinuta de cercetarile stiintifice despre puterea de vindecare a rugaciunii. Acest lucru nu este posibil potrivit principiilor cunoscute ale fizicii si ale stiintei traditionale. Si totusi preponderenta dovezilor contrare sugereaza ca este posibil.

MITUL NR. 3: Nu exista nimic în afara lumii fizice.

Fiind legata de materie, stiinta traditionala presupune ca orice lucru care nu poate fi masurat, testat în laborator sau investigat cu ajutorul celor cinci simturi sau al extensiilor lor tehnologice pur si simplu nu exista. „Nu este real”. Consecinta: orice realitate a fost redusa la realitatea fizica. Dimensiunile spirituale, sau cele pe care eu le-as numi nonfizice, au fost alungate din cetate. Aceasta pozitie vine în contradictie cu „filozofia perena”, un consens filozofic care parcurge epoci, religii, traditii si culturi ce descriu dimensiuni diferite, dar continue ale realitatii. Acestea pornesc de la dimensiunea cea mai densa si mai putin constienta — pe care noi am numi-o „materie” — si merg pâna la cea mai putin densa si mai constienta, pe care noi am numi-o dimensiunea spirituala.

Destul de interesant, acest model extins, multidimensional al realitatii este sugerat de teoreticieni ai mecanicii cuantice, ca Jack Scarfetti, care descrie calatoria supraluminica. Alte dimensiuni ale realitatii sunt folosite pentru a explica o deplasare care se produce cu o viteza mai mare decât cea a luminii — limita ultima a vitezei. Sau sa luam în considerare opera legendarului fizician David Bohm, cu modelul sau multidimensional, explicit (fizic) si implicit (nonfizic), al realitatii.

Nu este vorba de o simpla teorie — Experimentul Aspect care a avut loc în 1982 în Franta a demonstrat ca doua particule cuantice care fusesera la un moment dat conectate, odata separate de distante considerabile, continuau sa ramâna într-un fel conectate. Daca una dintre particule suferea o transformare, atunci si cu cealalta se producea o schimbare — instantaneu. Cercetatorii nu cunosc mecanismul de producere a acestei calatorii supraluminice, desi unii teoreticieni sugereaza ca aceasta conexiune se realizeaza prin intermediul unor „porti” catre dimensiuni superioare. Astfel, contrar gândirii celor care au jurat credinta paradigmei traditionale, persoanele importante, cu o viziune de pionierat în stiinta, cu care am vorbit sunt de parere ca nu am atins înca punctul maxim al dezvoltarii umane, ca suntem mai degraba conectati, si nu separati, cu orice forma de viata si ca spectrul complet al constiintei înglobeaza atât dimensiunea fizica, cât si o multitudine de dimensiuni nonfizice ale realitatii. În esenta, aceasta noua perspectiva înseamna sa ne privim pe noi, pe ceilalti si toata lumea vie nu prin ochii sinelui nostru marunt, pamântesc, care traieste în timp si se naste în timp. Ci prin ochii sufletului, ai Fiintei, ai sinelui autentic. Unul câte unul, oamenii fac saltul pe aceasta orbita superioara. Cu cartea de fata, Puterea prezentului, Eckhart Tolle îsi ocupa locul pe care îl merita în acest grup special de maestri mondiali.

Mesajul lui Eckhart este urmatorul: problema umanitatii este adânc înradacinata în mintea însasi. Sau, mai curând, în identificarea noastra gresita cu mintea.

Constiinta noastra labila, tendinta de a alege calea minimei rezistente, fara a constientiza pe deplin momentul prezent, creeaza un gol. Iar mintea conditionata de timp, care a fost construita pentru a fi un servitor util, compenseaza golul proclamându-se ea însasi stapâna. Ca un fluture ce zboara din floare în floare, mintea retraieste experiente trecute sau, proiectându-si propriul sau film, anticipeaza ceea ce va urma! Rareori ne surprindem odihnindu-ne în adâncimea oceanica a momentului, aici si acum. Pentru ca aici — în Clipa de acum — se afla Sinele Adevarat, ascuns îndaratul corpului fizic, al emotiilor schimbatoare si al mintii flecaritoare.

Gloria dezvoltarii umane nu este data de capacitatea noastra de a gândi si a analiza, desi aceasta este trasatura care ne deosebeste de animale. Intelectul, ca si instinctul, reprezinta numai un punct pe acest drum. Destinul nostru ultim este sa ne reconectam cu Fiinta noastra esentiala si sa ne exprimam realitatea divina, extraordinara, în lumea fizica, clipa de clipa. Usor de spus si totusi cât de putini sunt cei care au atins treptele superioare ale dezvoltarii umane!

Din fericire, exista ghizi si profesori care sa ne ajute pe parcurs. În calitatea sa de ghid si profesor, formidabila putere a lui Eckhart nu sta în priceperea sa deosebita de a ne fermeca prin povesti interesante, de a caracteriza abstractul sau de a ne oferi o tehnica folositoare. Magia sa vine mai curând din experienta personala, el fiind un adevarat cunoscator. Prin urmare, exista în spatele cuvintelor sale o putere care poate fi întâlnita numai la cei mai mari maestri spirituali. Traind în profunzimea acestei Realitati Superioare, Eckhart traseaza o cale energetica pentru cei care doresc sa-l urmeze.

Si daca acestia chiar îl vor urma, lumea asa cum o cunoastem noi azi se va schimba în bine. Valorile actuale se vor transforma în epavele plutitoare ale temerilor pieritoare, prinse în vârtejul Fiintei. O noua civilizatie va lua Fiinta.

„Unde sunt dovezile existentei acestei Realitati Superioare?”, veti întreba. Nu va pot oferi decât o analogie: un grup de oameni de stiinta se întâlnesc si va prezinta toate dovezile stiintifice care atesta ca bananele sunt amare. Însa tot ce trebuie sa faceti este sa gustati una, o singura data, pentru a va da seama ca mai exista o multime de alte aspecte legate de banane. În final, dovezile nu pot fi cautate printre argumentele intelectuale, ci în schimbarea pe care o produce în noi divinul dinauntrul si din afara noastra.

Eckhart Tolle ne ofera cu pricepere aceasta posibilitate.

Russell E. DiCarlo

(autorul cartii Towards a New World View: Conversations at the Leading Edge

Spre un nou mod de a privi lumea: conversatii la granita cunoasterii)

Erie, Pennsylvania, SUA ianuarie 1998

MULTUMIRI

Îi sunt profund îndatorat lui Connie Kellough pentru sprijinul ei calduros si pentru rolul vital pe care l-a jucat în transformarea manuscrisului meu în aceasta carte pe care a oferit-o lumii. Este o bucurie sa lucrez cu ea. Vreau sa îmi exprim recunostinta si fata de Corea Ladner si toti oamenii minunati care au contribuit la aceasta carte, dându-mi libertatea, cel mai pretios dar — libertatea de a scrie si libertatea de a trai. Va multumesc, Adrienne Bradley din Vancouver, Margaret Miller din Londra, Angie Francesco din Glastonbury, Anglia, Richard din Menlo Park si Rennie Frumkin din Sausalito, California.

Îi sunt îndatorat si lui Shirley Spaxman si lui Howard Kellough pentru corectarea manuscrisului si impresiile lor utile pe marginea acestuia, ca si tuturor celor care au avut bunavointa sa revizuiasca manuscrisul mai târziu si sa ne ofere informatii suplimentare. Îti multumesc, Rose Dendewich, pentru ca ai tehnoredactat manuscrisul în maniera ta unica, plina de veselie si profesionalism.

În final, as dori sa îmi exprim iubirea si recunostinta pentru mama si tatal meu, fara de care aceasta carte nu ar fi existat, pentru maestrii mei spirituali si pentru cel mai mare guru dintre toti: viata.

INTRODUCERE

Cum a aparut aceasta carte

Trecutul nu-mi foloseste prea mult si rareori ma gândesc la el; cu toate acestea, as vrea sa va spun pe scurt cum am ajuns sa fiu învatator spiritual.

Pâna la varsta de 13 ani, am trait într-o stare aproape continua de anxietate, întrerupta de perioade de depresie suicidala. Acum am sentimentul ca vorbesc despre o viata anterioara sau despre viata altei persoane.

Într-o noapte, la putin timp dupa ce împlinisem 29 de ani, m-am trezit spre dimineata cuprins de un sentiment de panica totala. Ma mai trezisem de nenumarate ori înainte cu acest sentiment, dar de data asta era mai intens ca niciodata. Linistea noptii, contururile vagi ale mobilei în camera întunecata, zgomotul îndepartat al trenului care trecea pe langa casa mea – totul parea atât de strain, de ostil si de lipsit de orice sens, încât mi-a produs o aversiune profunda fata de lume. Cel mai odios lucru era, totusi, propria mea existenta. Ce rost avea sa continui aceasta lupta permanenta?

Simteam cum o profunda dorinta de autodistrugere, de nonexistenta devine mult mai puternica decât dorinta, instinctiva, de a continua sa traiesc.

„Eu nu ma mai pot suporta pe mine însumi”. Acesta era gândul care contiunua sa se deruleze în mintea mea. Apoi, dintr-o data, am sesizat ciudatenia lui. „Sunt eu o Fiinta sau doua? Daca cu nu ma mai pot suporta pe mine însumi, atunci trebuie sa existe doua fiinte în mine: «eu» si «mine însumi», cu care «eu» nu mai pot trai”. „Poate ca”, m-am gândit eu, „numai una dintre ele este reala”.

Am fost atât de uimit de aceasta stranie descoperire, încât mintea mea s-a oprit în loc. Eram perfect constient, dar nu mai aveam gânduri. Apoi m-am simtit atras în ceea ce semana cu un vârtej de energie. La început a fost o miscare lenta, care apoi s-a accelerat. Am fost cuprins de o frica intensa, si corpul meu a început sa tremure. Am auzit cuvintele „nu te împotrivi” ca si cum ar fi venit de undeva din pieptul meu. Simteam ca sunt tras într-un gol. Ma simteam ca si cum golul se afla mai degraba în mine decât în afara mea. Dintr-o data, nu a mai existat nici urma de frica si m-am lasat sa alunec în acel gol. Nu îmi amintesc ce s-a întâmplat dupa aceea.

Am fost trezit de ciripitul unei pasari din fata geamului meu. Nu mai auzisem pâna atunci un asa sunet. Aveam înca ochii închisi si am avut imaginea unui diamant pretios. Da, daca un diamant ar putea scoate un sunet, asa ar suna. Am deschis ochii. Primele raze ale soarelui treceau prin draperii. Fara sa ma gândesc, am simtit, am stiut ca este infinit mai multa lumina decât ne dam noi seama. Acea lumina blânda filtrata de draperii era iubirea însasi. Ochii mi s-au umplut de lacrimi. M-am ridicat si m-am plimbat prin camera. Am recunoscut camera si mi-am dat seama ca niciodata nu o vazusem cu adevarat pâna atunci. Totul era proaspat si pur, ca si cum tocmai ar fi fost creat. Am luat în mâini diferite lucruri, un creion, o sticla goala, minunându-ma de frumusetea si viata care izvorau din ele.

În ziua aceea m-am plimbat prin oras cuprins de o uimire profunda fata de miracolul vietii pe Pamânt, ca si cum tocmai as fi venit pe lume. În urmatoarele cinci luni, am trait într-o stare de pace si fericire profunde si neîntrerupte. Dupa aceea, ea s-a diminuat întru câtva în intensitate sau poate ca asa mi s-a parut mie, pentru ca a devenit starea mea naturala. Puteam sa functionez normal în lume, desi mi-am dat seama ca, orice as fi facut, nu as mai fi putut adauga nimic la ceea ce aveam deja.

Stiam, desigur, ca mi se întâmplase un lucru extrem de important, dar nu îl întelegeam complet. Abia peste câtiva ani, dupa ce am citit texte de spiritualitate si am petrecut mai mult timp cu o serie de maestri spirituali, am realizat ca toti cautau ceea ce mie mi se întâmplase deja. Am înteles faptul ca presiunea intensa a suferintei din noaptea aceea trebuie sa fi fortat constiinta mea sa se retraga din identificarea cu sinele nefericit si extrem de anxios, care este, în ultima instanta, o fictiune a mintii. Aceasta retragere trebuie sa fi fost atât de completa, încât acel sine fals, plin de suferinta, s-a prabusit imediat, ca atunci când scoatem un dop dintr-o jucarie gonflabila. Ceea ce a ramas a fost natura mea adevarata ca existenta continua: constiinta în starea ei cea mai pura, înainte de identificarea cu forma. Mai târziu am învatat sa ma cufund în acea lume interioara atemporala si fara de moarte, pe care o percepusem initial ca pe un gol, si sa ramân complet constient. Am trecut prin stari de o indescriptibila fericire si sfintenie, fata de care chiar si experienta initiala pe care tocmai am descris-o paleste. A venit un moment când, pentru o vreme, am ramas fara nimic în plan fizic. Nu aveam relatii sociale, casa, loc de munca, identitate sociala definita. Am petrecut aproape doi ani stând în parc pe banci, în betia celei mai intense fericiri.

Dar chiar si cele mai frumoase experiente vin si pleaca. Prin comparatie cu orice experienta, probabil ca fundamental este sentimentul pacii, care nu m-a mai parasit de atunci. Uneori este foarte puternic, aproape palpabil, încât îl pot simti si altii. Alteori este undeva în fundal, ca o melodie îndepartata.

Mai târziu, oamenii veneau din când în când la mine si îmi spuneau: „Vreau si eu ceea ce ai tu. Poti sa-mi dai si mie sau sa-mi arati cum sa-l obtin si eu?”. Iar eu raspundeam: „Ai deja acest lucru. Dar nu-l poti simti pentru ca mintea ta face prea mult zgomot”. Acest raspuns s-a transformat mai târziu în cartea pe care o tineti în mâna. Înainte sa-mi dau seama, aveam din nou o identitate exterioara. Devenisem un învatator spiritual.

Adevarul din noi

Aceasta carte reprezinta esenta activitatii mele, atât cât poate fi ea exprimata în cuvinte, cu indivizi si grupuri mici de persoane interesate de dezvoltarea spirituala, din Europa si America de Nord. Cu o profunda afectiune si apreciere as vrea sa le multumesc acelor fiinte exceptionale pentru curajul si disponibilitatea lor interioara de a îmbratisa schimbarea, pentru întrebarile lor provocatoare si dorinta lor de a asculta. Aceasta carte nu ar fi aparut fara ei. Acesti oameni apartin unei minoritati norocoase de pionieri spirituali: oameni care ajung la un punct în care devin capabili sa rupa tiparele mentale colective mostenite, tipare care i-au tinut dintotdeauna pe oameni legati de suferinta.

Cred ca aceasta carte îsi va gasi drumul catre aceia care sunt pregatiti pentru o transformare interioara radicala si va actiona ca un catalizator în acest scop. Sper ca îi va îmbogati si pe multi altii, care vor considera continutul ei demn de luat în seama, chiar daca nu vor fi gata, poate, sa îl traiasca sau sa îl puna în practica în totalitate. Este posibil ca, mai târziu, samânta plantata la citirea acestei carti sa fuzioneze cu samânta iluminarii pe care fiecare Fiinta omeneasca o poarta în sine si sa germineze, iesind brusc la lumina.

Cartea în forma ei actuala a luat nastere în urma întrebarilor spontane puse de diferite persoane la seminare, ore de meditatie si sedinte de consiliere individuala si din acest motiv am pastrat formatul întrebare-raspuns. La aceste ore si seminare am învatat si am primit la fel de mult ca si cei care mi-au pus întrebarile. Unele întrebari si raspunsuri le-am preluat aproape cuvânt cu cuvânt. Altele sunt mai generale, în sensul ca am combinat anumite tipuri de întrebari cu care m-am întâlnit frecvent într-una singura si am extras esenta din mai multe raspunsuri, pentru a forma un raspuns general. Uneori, în timp ce scriam, îmi venea în minte un raspuns cu totul nou, mai profund sau mai intuitiv decât tot ceea ce spusesem pâna atunci. Unele întrebari au venit de la redactorul meu, care mi-a cerut explicatii suplimentare în anumite locuri.

Veti descoperi ca, de la prima pâna la ultima pagina, dialogul alterneaza continuu între doua niveluri diferite. La un nivel, va atrag atentia asupra aspectelor false. Va vorbesc despre natura inconstientului uman si despre disfunctiile sale, cum ar fi cel mai des întâlnite manifestari comportamentale, de la conflictele din relatiile personale pâna la razboaiele dintre triburi sau natiuni. Aceste informatii sunt vitale, pentru ca, daca nu învatati sa recunoasteti falsul drept fals — ca un lucru strain de dvs. — nu va putea sa apara nicio transformare de durata si veti sfârsi întotdeauna fiind trasi înapoi în iluzie sau într-o anumita forma de durere. La acest nivel, va arat si cum sa nu faceti din ceea ce este fals în sinea dvs. o caracteristica sau o problema personala, pentru ca tocmai acesta este modul în care se perpetueaza falsul însusi.

La un alt nivel, va voi vorbi despre o transformare profunda a constiintei umane — nu ca posibilitate viitoare, îndepartata, ci ca schimbare posibila chiar în acest moment — indiferent cine sunteti si unde va aflati. Va voi arata cum sa va eliberati din sclavia mintii si sa intrati în aceasta stare de iluminare a constiintei pe care sa o prelungiti si în viata de zi cu zi.

La acest nivel, cuvintele nu urmaresc întotdeauna comunicarea de informatii, si de multe ori au scopul de a va atrage în aceasta noua constiinta în timp ce cititi. În mod repetat, voi încerca sa va iau cu mine în aceasta stare atemporala de prezenta constienta intensa în clipa prezenta, pentru a va face sa simtiti iluminarea. Pâna când veti reusi sa traiti lucrurile despre care va vorbesc, s-ar putea ca aceste pasaje sa vi se para întrucâtva repetitive. Totusi, imediat ce veti reusi acest lucru, cred ca va veti da seama ca ele contin o mare putere spirituala si pot deveni pentru dvs. cele mai placute parti ale cartii. Mai mult, deoarece fiecare om poarta în el samânta iluminarii, de multe ori ma voi adresa cunoscatorului din sinea dvs. care se afla în spatele gânditorului din sinea dvs., ma voi adresa sinelui mai profund, care recunoaste imediat adevarul spiritual, rezoneaza cu el si primeste putere de la acesta.

Prin simbolul pentru pauza

care apare dupa anumite pasaje va sugerez ca ar fi bine sa va opriti un moment din lectura, sa va linistiti si sa simtiti, sa traiti experienta adevarului care tocmai a fost exprimat. Este posibil ca si în alte locuri din text sa simtiti spontan si firesc nevoia de a va opri pentru a medita.

Când veti începe sa cititi aceasta carte, sensul anumitor cuvinte, ca „Fiinta” sau „prezenta”, va va fi mai putin clar. Cititi mai departe. Întrebarile sau obiectiile care va vor veni probabil în minte în timp ce cititi vor primi un raspuns mai târziu, într-un paragraf ulterior sau poate ca se vor dovedi lipsite de importanta când veti patrunde mai adânc în aceasta învatatura — si în sine.

Nu cititi doar cu mintea. Observati daca nu simtiti vreo „reactie de raspuns” în timp ce cititi sau un sentiment de recunoastere din interior. Nu va pot împartasi niciun adevar spiritual pe care în adâncul sufletului sa nu-l cunoasteti deja. Tot ce pot face este sa va amintesc ceea ce ati uitat într-un asemenea moment, în fiecare celula a corpului dvs. este activata si eliberata cunoasterea vie, veche si totusi mereu noua.

Mintea vrea mereu sa clasifice si sa compare, dar aceasta carte va va ajuta mai mult daca nu veti încerca sa comparati termenii folositi aici cu cei întâlniti în alte lucrari; altfel, probabil ca veti ajunge la o stare de confuzie. Eu folosesc cuvinte ca „fericire”, „minte” si „constiinta” în moduri care nu corespund neaparat altor abordari. Nu va fixati asupra cuvintelor. Ele sunt doar trepte ce trebuie lasate în urma cât de repede.

Când citez ocazional cuvintele lui Isus sau ale lui Buddha din Cursul miracolelor sau din alte lucrari, nu o fac pentru a compara, ci pentru a va atrage atentia ca în esenta exista si a existat întotdeauna un adevar spiritual unic, desi acesta ni se prezinta sub atâtea forme. Unele forme, ca, de exemplu, vechile religii, au acumulat atât de multe elemente straine, încât esenta lor spirituala a fost aproape în întregime acoperita. De aceea, în mare masura, sensul lor profund nu mai este recunoscut si puterea lor de transformare s-a pierdut. Citez din vechile religii sau din alte învataturi pentru a va revela întelesul lor adânc si pentru a restaura astfel puterea lor de transformare, mai ales pentru cititorii care apartin acestor orientari religioase. Eu le spun: nu este nevoie sa cautati adevarul în alta parte. Lasati-ma sa va arat cum sa ajungeti la un nivel mai profund al învataturilor pe care le aveti deja.

Totusi, în mare, m-am straduit sa folosesc o terminologie cât se poate de neutra pentru ca mesajul meu sa poata ajunge la cât mai multi oameni. Putem considera volumul de fata o reformulare adecvata pentru epoca noastra a învataturilor spirituale perene ce formeaza esenta tuturor religiilor. Ele nu deriva din surse externe, ci din singura sursa autentica, libera de orice teorie sau speculatie — sursa interioara. Vorbesc din experienta proprie si, daca uneori devin prea categoric, fac aceasta pentru a razbi prin învelisul dur al rezistentei mentale si pentru a ajunge la acel loc din interiorul dvs. În care cunoasteti cu adevarat, la fel de bine ca si mine, si în care adevarul este recunoscut atunci când este auzit. În acele momente apare un sentiment de exaltare si de traire intensa, ca si cum ceva din dvs. ar spune: „Da, stiu ca este adevarat”.

Capitolul 1

Nu suntem totuna cu mintea noastra

Cel mai mare obstacol în calea iluminarii

Ce este iluminarea?

Un cersetor statea la marginea unui drum de mai bine de 30 de ani. Într-o zi, trecu pe acolo un strain. „Te înduri sa-mi dai un ban?”, murmura mecanic cersetorul, întinzându-i vechea lui sapca de baseball. „Nu am nimic sa-ti dau”, spuse strainul. „Dar pe ce esti asezat?”, întreba acesta. „Un gunoi”, raspunse cersetorul. „E doar o cutie veche. Stau pe ea de când ma stiu”. „Te-ai uitat vreodata înauntru?”, întreba strainul. „Nu”, raspunse cersetorul. „Ce rost are? Nu e nimic în ea”. „Uita-te înauntru”, insista strainul. Cersetorul reusi sa ridice putin capacul. Socat, nevenindu-i sa creada, vazu ca toata cutia era plina cu aur.

Eu sunt strainul care nu are nimic sa va dea si care va spune sa va uitati înauntru. Nu în interiorul unei cutii, ca în parabola, ci undeva mai aproape: în interiorul dvs.

„Dar eu nu sunt un cersetor” — mi se pare ca va aud protestând.

Cei care nu si-au gasit înca adevarata bogatie, care este stralucitoarea fericire a Fiintei si sentimentul profund si indestructibil de pace venit odata cu ea, sunt cersetori, chiar daca detin cele mai mari bogatii materiale. Ei cauta în afara lor farâme de placere sau de satisfactie, de recunoastere, de siguranta sau de iubire, desi au în sine o comoara care contine nu numai aceste lucruri, ci este infinit mai bogata decât orice le-ar putea oferi lumea.

Cuvântul „iluminare” evoca într-un fel ideea unei realizari supraomenesti, iar sinele fals vrea sa perpetueze aceasta idee; dar aceasta este pur si simplu starea dvs. naturala, trairea identitatii cu Fiinta. Este o stare de conectare la ceva incomensurabil si indestructibil, la ceva care, aproape paradoxal, sunteti în esenta dvs., dar care, cu toate acestea, va depaseste cu mult. Înseamna regasirea naturii dvs. adevarate, dincolo de nume si de înfatisare. Incapacitatea de a simti aceasta conectare da nastere iluziei separarii — separare de propria persoana si de lumea care va înconjoara. Atunci va percepeti, constient sau inconstient, ca pe un fragment izolat. Apare frica, iar conflictul interior devine starea normala.

Îmi place foarte mult definitia extrem de simpla pe care Buddha o da iluminarii: „sfârsitul suferintei”. Nu este nimic supraomenesc în ea, nu-i asa? Desigur, ca definitie, este incompleta. Ne spune doar ce nu este iluminarea: nu este suferinta. Dar ce ramâne atunci când nu mai exista suferinta? Buddha pastreaza tacerea asupra acestui subiect, iar tacerea lui înseamna ca acest lucru trebuie descoperit pe cont propriu. El foloseste o definitie negativa pentru ca mintea sa nu o transforme într-o credinta sau într-o realizare supraomeneasca, un obiectiv imposibil de atins. În ciuda acestei precautii, majoritatea budistilor cred si azi ca iluminarea este pentru Buddha, nu pentru ei, cel putin nu în aceasta viata.

Ati folosit cuvântul Fiinta. Puteti sa ne explicati ce întelegeti prin acest cuvânt?

Fiinta este energia vitala unitara, eterna, mereu prezenta deasupra miliardelor de forme vii supuse nasterii si mortii. Totusi, Fiinta nu este numai deasupra, ci si în adâncul fiecarei forme de viata, ca esenta interioara invizibila si indestructibila. Ceea ce înseamna ca ea ne este accesibila în acest moment sub forma sinelui nostru profund, a naturii noastre adevarate. Dar nu cautati sa puneti stapânire pe ea prin puterea mintii. Nu încercati sa o întelegeti. Nu puteti sa o cunoasteti decât atunci când mintea este linistita. Când sunteti prezent, când atentia voastra se îndreapta intens si în întregime spre Clipa de acum, Fiinta poate fi simtita, dar ea nu poate fi înteleasa niciodata pe cale mentala. A regasi constiinta Fiintei si a mentine aceasta stare de „constiinta sensibila” înseamna a atinge iluminarea.

Când spuneti Fiinta, va referiti la Dumnezeu? Daca da, de ce nu spuneti Dumnezeu?

Cuvântul Dumnezeu si-a pierdut sensul pe parcursul miilor de ani de folosire gresita. Îl folosesc uneori si eu, dar destul de rar. Prin „folosire gresita” vreau sa spun ca oameni care nu au reusit niciodata sa arunce macar o privire fugara în lumea sacrului, în vastitatea infinita din spatele acestui cuvânt, îl folosesc cu multa convingere, ca si cum ar sti despre ce anume vorbesc. Sau aduc argumente împotriva sa, ca si cum ar sti ce este lucrul pe care îl neaga. Aceasta folosire gresita da nastere unor credinte, unor afirmatii absurde si unor iluzii egoiste, ca de exemplu: „Dumnezeul meu sau al nostru este singurul adevarat, iar Dumnezeul tau este fals”, sau faimoasei afirmatii a lui Nietzsche, „Dumnezeu a murit”.

Cuvântul Dumnezeu a devenit un concept închis. În momentul când este rostit, apare o imagine mentala, poate ca nu chiar aceea a unui batrân cu barba alba, totusi o reprezentare mentala a unui lucru sau a unei persoane din afara noastra si, desigur, aproape inevitabil, aceasta este o persoana sau un lucru de sex masculin.

Nici Dumnezeu, nici Fiinta si nici vreun alt cuvânt nu poate defini sau explica realitatea inefabila din spatele cuvântului, astfel ca singura întrebare importanta este aceea daca cuvântul este un sprijin sau o piedica pentru capacitatea noastra de a trai realitatea la care se refera. Trimite el dincolo de sine, la o realitate transcendenta, sau se contamineaza cu usurinta, devenind nimic altceva decât o idee din mintea dvs. În care credeti, un idol mental?

Cuvântul Fiinta nu explica nimic, dar nici cuvântul Dumnezeu nu face acest lucru. Totusi, Fiinta are avantajul de a fi un concept deschis. Nu reduce infinitatea invizibila la o entitate finita. Este imposibil sa ne formam o imagine mentala despre ea. Nimeni nu poate sa revendice exclusiv Fiinta. Este însasi esenta si va este imediat accesibila ca sentiment al propriei prezente, drept constientizare a lui „eu sunt”, care este anterioara gândului ca „eu sunt asta sau cealalta”. Asadar, este un pas foarte mic între cuvântul Fiinta si experienta existentei.

Care este cel mai mare obstacol în calea trairii acestei realitati?

Identificarea cu mintea dvs., care face ca gândirea sa devina un impuls permanent si repetitiv. Incapacitatea de a te opri sa mai gândesti este o boala groaznica, dar nu ne dam seama de acest lucru pentru ca aproape toata lumea sufera de ea, asa ca o consideram un lucru normal. Acest zgomot mental neîncetat ne împiedica sa gasim acea lume a linistii interioare, care este inseparabila de Fiinta. El creeaza si un sine fals, construit de minte, care arunca o umbra de frica si suferinta. Vom discuta mai mult despre acest lucru mai târziu.

Filozoful Descartes credea ca a descoperit adevarul fundamental când a facut afirmatia: „Gândesc, deci exist”. De fapt, el formulase eroarea fundamentala: echivalarea gândirii cu Fiinta si a identitatii cu gândirea. Cel ce gândeste compulsiv, adica aproape toata lumea, traieste într-o stare de separare aparenta, într-o lume nebunesc de complexa, cu conflicte si probleme perpetue, o lume care reflecta fragmentarea din ce în ce mai mare a mintii. Iluminarea este o stare de integritate, de a fi „unitar” si, din acest motiv, împacat. A fi unitar cu viata în aspectul sau manifest, lumea, ca si cu sinele dvs. profund si viata nemanifesta — a fi unitar cu Fiinta. Iluminarea nu este numai sfârsitul suferintei si al conflictelor perpetue din interiorul si din afara noastra, ci si sfârsitul sclaviei noastre fata de gândirea neîntrerupta. Ce sentiment incredibil de eliberare! Identificarea cu mintea creeaza un ecran opac de concepte, etichete, imagini, cuvinte, judecati si definitii ce blocheaza orice relatie autentica. Se interpune între constiinta de sine si persoana, între dvs. si restul oamenilor, între dvs. si natura, între dvs. si Dumnezeu. Acest ecran de gânduri este cel care creeaza iluzia separarii, impresia ca existati complet separat de „celalalt”. Atunci uitati faptul esential ca, în spatele nivelului aparentei fizice si al formelor diferite, sunteti unitar cu tot ceea ce exista. Prin „uitati” vreau sa spun ca nu mai puteti simti aceasta unitate ca realitate de sine evidenta. Puteti crede ca acest lucru este adevarat, dar nu mai stiti ca este adevarat. O credinta poate fi linistitoare. Totusi numai prin experienta proprie devine eliberatoare.

Gândirea a devenit o boala. Bolile apar atunci când lucrurile nu mai sunt în echilibru. De exemplu, nu este nimic anormal în multiplicarea si diviziunea celulelor în corpul uman, dar, când acest proces continua fara sa tina cont de organismul ca întreg, celulele prolifereaza si apare o boala. Nota: Mintea este un instrument minunat daca este folosita corect. Totusi, folosita incorect, devine foarte distructiva. Pentru a exprima mai precis acest lucru, nu conteaza în ce masura va folositi incorect mintea — pentru ca, de obicei, nu o folositi deloc. Ea va foloseste pe dvs. Aceasta este boala. Credeti ca sunteti mintea dvs. Este o iluzie. Instrumentul a pus stapânire pe dvs.

Nu sunt în totalitate de acord. Este adevarat ca am multe gânduri care nu au un scop precis, ca majoritatea oamenilor, dar am totusi capacitatea de a alege sa-mi folosesc mintea pentru a obtine sau realiza diferite lucruri si fac asta tot timpul.

Numai faptul ca puteti rezolva un careu de cuvinte încrucisate sau construi o bomba atomica nu înseamna ca va folositi mintea. Asa cum câinilor le place foarte mult sa roada oase, mintea adora sa se ocupe de probleme. Acesta este motivul pentru care rezolva cuvinte încrucisate si construieste bombe atomice. Dvs. nu sunteti interesat de aceste scopuri. Dati-mi voie sa va pun o întrebare: va puteti elibera de mintea dvs. ori de câte ori doriti? Ati descoperit butonul de „închidere”?

Adica sa nu mai gândesc deloc? Nu, nu pot. Poate numai o secunda sau doua.

Atunci, mintea este cea care va foloseste pe dvs. Va identificati inconstient cu ea, asa ca nici nu stiti ca sunteti sclavul ei. Este ca si cum ati fi posedat fara sa stiti si luati entitatea care va poseda drept persoana dvs. începutul libertatii este sa va dati seama de faptul ca nu sunteti entitatea care va poseda — adica gânditorul din sinea dvs. Cunoscând acest lucru, aveti ocazia sa observati entitatea. În momentul în care începeti sa observati gânditorul, se activeaza un nivel superior al constiintei. Atunci începeti sa realizati ca dincolo de lumea gândurilor exista o arie vasta a inteligentei, ca gândul este numai un aspect marunt al acesteia. Constientizati, de asemenea, ca toate lucrurile care conteaza — frumusetea, iubirea, creativitatea, bucuria, pacea interioara — vin de dincolo de minte. Atunci începeti sa va treziti.

Eliberarea de mintea noastra

Ce vreti sa spuneti prin „observarea gânditorului”?

Când o persoana se duce la doctor si spune: „Aud o voce capul meu”, probabil ca va fi trimisa la psihiatru. Cert este ca, într-un mod foarte asemanator, aproape toata lumea aude una sau mai multe voci în cap tot timpul: gândurile involuntare în legatura cu care nu va dati seama ca aveti puterea de a le opri. Monologuri si dialoguri continue. Probabil ca ati întâlnit pe strada „nebuni” care vorbesc fara oprire, cu voce tare sau mormaind în barba. Ei bine, acest lucru nu difera foarte mult de ceea ce faceti dvs. însiva si toti oamenii „normali”, cu exceptia faptului ca nu vorbiti cu voce tare. Vocea comenteaza, speculeaza, compara, judeca, se plânge, accepta sau respinge etc. Ea nu este neaparat relevanta pentru situatia în care va aflati în acel moment; poate evoca trecutul recent sau îndepartat, poate repeta sau imagina posibile situatii viitoare. Îsi imagineaza deseori lucruri negative, finaluri nedorite; acest lucru este numit „îngrijorare”; uneori, aceasta banda de magnetofon care zbârnâie în fundal este însotita de imagini sau „filme mentale”. Chiar daca voia este relevanta pentru situatia curenta, ea va fi interpretata în termenii trecutului; pentru ca vocea apartine mintii noastre conditionate, care este rezultatul istoriei noastre de viata, dar al cadrului mental cultural colectiv pe care l-am mostenit. Asa ca dvs. priviti si evaluati prezentul prin prisma trecutului si obtineti o perspectiva total eronata asupra lui. Nu de putine ori, vocea este cel mai aprig dusman al dvs. Multi oameni traiesc având în minte un tiran care îi ataca si îi pedepseste continuu, acaparându-le mare parte din energia vitala. El este cauza nefericirii si a suferintei neexprimate, si chiar a bolii.

Vestea buna este ca va puteti elibera de mintea dvs. Aceasta este singura eliberare autentica. Puteti face primul pas chiar acum. Începeti sa va ascultati vocea care vorbeste în capul dvs. cât puteti de des. Acordati o atentie deosebita gândurilor repetitive sau tiparelor de gândire; poate ca aceste vechi discuri de gramofon vorbesc în capul dvs. de ani întregi. Iata ce înteleg eu prin „observarea gânditorului” — este un alt fel de a spune: asculta-ti vocea mintii, acolo, ca spectator, ca martor.

Când va ascultati vocea mintii, încercati sa fiti impartial. Adica nu o judecati. Nu judecati si nu condamnati ceea ce auziti, pentru ca asta ar însemna ca aceeasi voce a intrat din nou pe usa din spate. Va veti da repede seama: vocea e acolo, iar eu sunt aici, ascultând-o, urmarind-o. Constientizarea faptului ca eu sunt — acest sentiment al propriei prezente — nu este un gând. El vine de undeva de dincolo de minte.

Asa ca, atunci când ascultati un gând, constientizati nu numai gândul, ci si propria dvs. prezenta ca martor al gândului. În felul acesta, a aparut o noua dimensiune a constiintei. În timp ce va ascultati gândul, simtiti o prezenta constienta — sinele dvs. profund — ca si cum s-ar afla dincolo de gând sau dedesubtul lui, orice-ar însemna asta. Atunci gândul îsi pierde puterea asupra dvs. si începe cu repeziciune sa slabeasca în intensitate, în forta, pentru ca nu mai continuati sa încarcati mintea cu energie prin identificarea cu el. Acesta este începutul sfârsitului gândirii involuntare si compulsive.

Când un gând cedeaza, veti resimti o discontinuitate în fluxul mental — un hiat al non-mintii. La început, aceste intervale vor fi scurte, poate de câteva secunde, dar treptat ele se vor prelungi. Când vor aparea astfel de intervale, veti simti o lumita liniste si pace interioare. Acesta este începutul starii naturale de traire a unitatii cu Fiinta, senzatie care, de obicei, este ascunsa de minte. Exersând, sentimentul de liniste si pace se va aprofunda. De fapt, profunzimea lui nu are limite. Veti simti si o subtila senzatie de bucurie care urca din adâncuI dvs.: bucuria de a trai.

Nu este o stare asemanatoare cu transa. Deloc. Aici nu e vorba de o pierdere a constiintei. Este exact opusul transei. Daca pretul pacii ar fi scaderea nivelului constiintei, iar pretul calmului — o scadere a vitalitatii si a vitezei de reactie, atunci aceste lucruri nu ar merita dobândite. În aceasta stare de conectare interioara sunteti mult mai alert si mai treaz decât în momentele de identificare cu mintea. Sunteti în întregime prezent. Aceasta mareste frecventa vibratiei câmpului energetic care da viata corpului fizic.

Pe masura ce patrundeti mai adânc în aceasta zona a „non-mintii”, cum i se spune uneori în Orient, câstigati o stare de constiinta pura. În aceasta stare, va simtiti propria prezenta cu o asemenea intensitate si bucurie, încât orice gând, orice emotie, întregul corp fizic si toata lumea externa devin relativ lipsite de importanta în comparatie cu trairea. Totusi, nu este o stare egoista, ci una total altruista. Va conduce dincolo de ceea ce ati crezut pâna acum ca este „sinele propriu”. Aceasta prezenta sunteti esentialmente dvs. si, în acelasi timp, inimaginabil mai mult decât dvs. Ceea ce încerc sa va împartasesc aici poate parea paradoxal sau chiar contradictoriu, dar nu exista niciun alt mod în care as putea exprima aceste lucruri.

În loc sa „observati gânditorul”, puteti crea dvs. însiva un gol în fluxul gândirii, pur si simplu concentrându-va atentia asupra Clipei de acum. Deveniti intens constient de momentul prezent. Este un lucru care va va aduce o profunda satisfactie. Astfel, va îndepartati constiinta de activitatile mintii si creati un hiatus al non-mintii, în care sunteti extrem de alert si constient, însa fara sa gânditi. Aceasta este esenta meditatiei. În viata cotidiana, puteti face acest exercitiu oprindu-va la orice activitate de rutina care de obicei este doar un mod de a atinge un obiectiv, acordându-i toata atentia dvs., astfel încât sa devina un scop în sine. De exemplu, de câte ori coborâti si urcati scarile acasa sau la locul de munca, fiti extrem de atent la fiecare pas, la fiecare miscare, chiar si la respiratie. Fiti total prezent. Sau când va spalati pe mâini, fiti atent la toate informatiile senzoriale asociate cu aceasta activitate: sunetul si felul în care simtiti apa, miscarile mâinilor, mirosul sapunului s.a.m.d. Ori atunci când va urcati în masina, dupa ce închideti portiera, prin „observarea gânditorului” — este un alt fel de a spune: asculta-ti vocea mintii, acolo, ca spectator, ca martor.

În loc sa „observati gânditorul”, puteti crea dvs. însiva un gol în fluxul gândirii, pur si simplu concentrându-va atentia asupra Clipei de acum. Deveniti intens constient de momentul prezent. Este un lucru care va va aduce o profunda satisfactie. Astfel, va îndepartati constiinta de activitatile mintii si creati un hiatus al non-mintii, în care sunteti extrem de alert si constient, însa fara sa gânditi. Aceasta este esenta meditatiei. În viata cotidiana, puteti face acest exercitiu oprindu-va la orice activitate de rutina care de obicei este doar un mod de a atinge un obiectiv, acordându-i toata atentia dvs., astfel încât sa devina un scop în sine. De exemplu, de câte ori coborâti si urcati scarile acasa sau la locul de munca, fiti extrem de atent la fiecare pas, la fiecare miscare, chiar si la respiratie. Fiti total prezent. Sau când va spalati pe mâini, fiti atent la toate informatiile senzoriale asociate cu aceasta activitate: sunetul si felul în care simtiti apa, miscarile mâinilor, mirosul sapunului s.a.m.d. Ori atunci când va urcati în masina, dupa ce închideti portiera,prin „observarea gânditorului” — este un alt fel de a spune: asculta-ti vocea mintii, acolo, ca spectator, ca martor.

În loc sa „observati gânditorul”, puteti crea dvs. însiva un gol în fluxul gândirii, pur si simplu concentrându-va atentia asupra Clipei de acum. Deveniti intens constient de momentul prezent. Este un lucru care va va aduce o profunda satisfactie. Astfel, va îndepartati constiinta de activitatile mintii si creati un hiatus al non-mintii, în care sunteti extrem de alert si constient, însa fara sa gânditi. Aceasta este esenta meditatiei. În viata cotidiana, puteti face acest exercitiu oprindu-va la orice activitate de rutina care de obicei este doar un mod de a atinge un obiectiv, acordându-i toata atentia dvs., astfel încât sa devina un scop în sine. De exemplu, de câte ori coborâti si urcati scarile acasa sau la locul de munca, fiti extrem de atent la fiecare pas, la fiecare miscare, chiar si la respiratie. Fiti total prezent. Sau când va spalati pe mâini, fiti atent la toate informatiile senzoriale asociate cu aceasta activitate: sunetul si felul în care simtiti apa, miscarile mâinilor, mirosul sapunului s.a.m.d. Ori atunci când va urcati în masina, dupa ce închideti portiera, opriti-va pentru câteva secunde si observati-va respiratia. Constientizati senzatia calma, dar intensa a prezentei. Exista un singur criteriu sigur în functie de care va puteti masura succesul în aceasta activitate: gradul în care simtiti pacea interioara.

Asa ca pasul cel mai important al calatoriei dvs. spre iluminare consta în a învata sa nu va mai identificati cu mintea dvs. De câte ori creati un gol în fluxul mental, lumina constiintei se accentueaza. Într-o zi s-ar putea sa va surprindeti zâmbind vocii din minte, asa cum v-ati amuza de poznele unui copil. Iar aceasta denota ca, de câtva timp, nu mai luati în serios ceea ce se petrece în minte, deoarece sentimentul dvs. de sine nu mai depinde de un asemenea proces.

Iluminarea: depasirea gândurilor

Gândirea nu este esentiala pentru supravietuirea în aceasta lume?

Mintea dvs. este un instrument, o unealta. Ea exista pentru a fi folosita într-un anumit scop, iar, când sarcina este îndeplinita, lasati-o deoparte. Dar, dupa cum stau lucrurile, as spune ca aproape 80-90% din gândurile majoritatii oamenilor sunt nu numai repetitive si inutile, dar, prin natura lor disfunctionala si deseori negativa, mare parte sunt chiar daunatoare. Observati-va mintea si veti descoperi ca este adevarat. Ea duce la o pierdere importanta de energie vitala.

Acest gen de gândire compulsiva este în realitate o forma de dependenta. Prin ce se caracterizeaza dependenta? Pur si simplu prin faptul ca nu mai simtiti ca ati avea posibilitatea sa hotarâti când sa va opriti. Pare un lucru mai puternic decât dvs., care va da un fals sentiment de placere, o placere care invariabil se transforma în durere.

De ce am fi dependenti de minte?

Pentru ca va identificati cu ea — ceea ce considerati a fi identitatea dvs. deriva din continutul si activitatea mintii. Vi se pare ca ati înceta sa existati daca nu ati mai gândi. Pe masura ce cresteti, va formati o imagine mentala despre cine sunteti, în baza conditionarii personale si culturale. Putem numi aceasta identitate fantomatica „sine fals”. Sinele fals consta în activitatea mentala si nu poate fi mentinut în viata decât gândind permanent. Termenul de „sine fals” are sensuri diferite pentru persoane diferite, dar, în contextul propus de mine, se refera la acel sine fals creat prin identificarea inconstienta cu mintea.

Pentru sinele fals, momentul prezent abia daca exista. Numai trecutul si viitorul sunt considerate importante. Aceasta inversare totala a adevarului este cauzata de faptul ca mintea nu functioneaza corect sub influenta sinelui fals. Este mereu preocupata de mentinerea în viata a trecutului, pentru ca, fara el, cine mai sunteti dvs.? Se proiecteaza constant în viitor pentru a-si asigura supravietuirea continua si a cauta acolo eliberarea sau împlinirea. Mintea spune: „într-o zi, când se va întâmpla cutare sau cutare lucru, ma voi simti bine, voi fi fericit si împacat”. Chiar si atunci când sinele fals pare preocupat de prezent, ceea ce vede nu este prezentul: acesta este perceput total gresit pentru ca este privit prin ochii trecutului. Sau reduce prezentul la un mijloc pentru atingerea unui scop, un obiectiv întotdeauna legat de viitorul proiectat de minte. Observati-va mintea si veti vedea ca asa functioneaza.

Momentul prezent este cheia eliberarii. Dar nu puteti gasi momentul prezent atâta timp cât va identificati cu mintea dvs.

Nu vreau sa-mi pierd capacitatea de a analiza si a face deosebiri. Nu m-ar deranja sa învat sa gândesc mai clar, mai concentrat, dar nu vreau sa-mi pierd capacitatea mentala. Darul gândirii este cel mai pretios lucm pe care îl avem. Fara el, am fi doar o alta specie de animale.

Dominatia mintii nu este mai mult decât un stadiu în evolutia constiintei. Necesitatea de a trece la stadiul urmator a devenit o urgenta; altfel, vom fi distrusi de minte, care s-a preschimbat într-un monstru. Vom discuta mai pe larg aceste lucruri mai târziu. Gândirea si constiinta nu sunt sinonime. Gândirea este numai un aspect limitat al constiintei. Gândul nu poate exista fara constiinta, dar constiinta nu are nevoie de gânduri.

Iluminarea înseamna depasirea gândului, evitarea întoarcerii la un nivel anterior gândului, acela de animal sau de planta. În starea de iluminare, va puteti folosi gândirea ori de câte ori este necesar, dar într-un mod mult mai eficient si cu mai multa concentrare decât înainte. O puteti folosi mai ales în scopuri practice, dar sunteti eliberati de dialogul interior involuntar, pastrându-va linistea interioara. Când va folositi mintea, si mai ales atunci când aveti nevoie de o solutie creativa, alternati la fiecare câteva minute gândirea cu linistea, starea de activare a mintii cu aceea de linistire a ei. În afara mintii, constiinta exista fara gând. Numai astfel este posibila gândirea creativa, pentru ca numai asa gândul are o putere reala. Gândul singur, lipsit de conectarea la lumea vasta a constiintei, devine repede sterp, nebunesc, distructiv.

Mintea este, în esenta, o masina de supravietuire. Atacul si apararea împotriva altor minti, adunarea, depozitarea si analizarea informatiilor — acestea sunt lucrurile la care se pricepe ea, dar nu este deloc creativa. Toti artistii adevarati, indiferent daca stiu sau nu, creeaza într-o zona aflata în afara mintii, din linistea lor interioara. Mintea da apoi forma impulsului creativ sau intuitiilor. Chiar si marii oameni de stiinta au afirmat ca descoperirile creative cele mai importante le-au facut în momente de calm mental. În urma unui chestionar aplicat celor mai mari matematicieni de pe tot teritoriul Statelor Unite, inclusiv lui Einstein, pentru a afla metodele lor de lucru, rezultatul — surprinzator — a fost acela ca „gândirea joaca numai un rol secundar în faza decisiva si de scurta durata a actului creator”. Asa ca eu as spune ca motivul foarte simplu pentru care majoritatea oamenilor de stiinta nu sunt creativi nu este acela ca nu stiu sa gândeasca, ci acela ca nu stiu cum sa se opreasca din gândit!

Nu prin intermediul mintii, al gândirii s-a creat miracolul vietii pe Pamânt sau corpul dvs., si nu prin intermediul ei sunt ele mentinute în viata. Exista în mod clar o inteligenta mult mai vasta decât mintea. Cum poate o singura celula umana, care are un diametru de 20-30 µmm, sa contina în ADN-ul ei instructiuni care ar putea umple 1.000 de carti, a câte 600 de pagini fiecare? Cu cât aflam mai multe despre functionarea corpului, cu atât întelegem mai bine cât de vasta este inteligenta care l-a construit si cât de putine stim despre ea. Când mintea noastra se reconecteaza cu ea, devine cea mai minunata unealta. Începe sa deserveasca un scop care o depaseste cu mult.

Emotia: reactia corpului la activitatea mintii

Dar emotiile? Sunt prins mult mai des în vârtejul emotiilor mele decât în vârtejul gândurilor.

Mintea, în felul în care folosesc eu acest cuvânt, nu este compusa doar din gânduri. Ea include si emotiile, si tiparele mental-emotionale de reactie inconstienta. Emotia apare acolo unde mintea si corpul se întâlnesc. Este reactia corpului la activitatea mintii — sau, ati putea spune, o reflectare a mintii în corp. De exemplu, gândul la un posibil atac sau un gând ostil va crea în corp o acumulare de energie, pe care noi o numim furie. Corpul se pregateste de lupta. Gândul ca sunteti amenintat, fizic sau psihologic, face corpul sa se contracte, iar aceasta este componenta fizica a ceea ce noi numim frica. Cercetarile au aratat ca emotiile puternice pot produce schimbari chiar si în biochimia corporala. Aceste schimbari biochimice reprezinta aspectul fizic sau material al emotiilor. Desigur, nu sunteti întotdeauna constienti de toate tiparele dvs. de gândire si deseori numai observându-va emotiile le puteti constientiza.

Cu cât va identificati mai mult cu gândirea, cu preferintele si cu aversiunile dvs., cu judecatile si cu interpretarile, cu alte cuvinte, cu cât sunteti mai putin prezent ca observator constient, cu atât încarcatura emotionala va fi mai puternica, indiferent daca sunteti constient sau nu de acest lucru. Daca nu va puteti simti emotiile ca atare, daca sunteti despartit de ele, le veti trai la un nivel pur fizic, ca pe o problema fizica sau ca pe un simptom. S-a scris foarte mult despre aceasta în ultimii ani, asa ca nu e nevoie sa aprofundam. Un tipar inconstient puternic se poate manifesta si sub forma unui eveniment extern, care vi se întâmpla. De exemplu, am observat ca, în cazul oamenilor care au acumulat multa furie, fara sa o constientizeze si fara sa o exprime, exista o probabilitate mai mare de a fi atacati, verbal sau chiar fizic, de alte persoane furioase — deseori fara niciun motiv aparent. Ei emana un puternic iz de furie, pe care anumite persoane îl detecteaza la nivel subliminal, fapt ce le declanseaza propria furie latenta. Daca aveti dificultati în a va simti emotiile ca atare, începeti prin a va concentra atentia asupra câmpului energetic intern al propriului corp. Simtiti-va corpul din interior. Astfel veti intra în contact cu emotiile dvs. Vom explora aceasta problema în detaliu mai târziu.

Spuneti ca o emotie este reflectarea mintii în corp. Dar, uneori, între cele doua entitati apare un conflict: mintea spune „nu”, în timp ce emotia spune „da” sau invers.

Daca vreti într-adevar sa va cunoasteti mintea, corpul va va oferi întotdeauna o reflectare autentica, asa ca fiti atenti la emotie sau mai degraba simtiti-o în corp. Daca între cele doua exista un conflict aparent, gândul va fi minciuna, iar emotia va fi adevarul. Nu va reprezenta adevarul ultim despre cine sunteti, ci adevarul relativ despre starea mintii dvs. la momentul respectiv.

Conflictul dintre gândurile de la suprafata si procesele mentale inconstiente este foarte frecvent. Poate ca nu sunteti capabil deocamdata sa aduceti activitatea mentala inconstienta în constiinta sub forma gândurilor, dar ea se va reflecta mereu în corp sub forma emotiei, iar emotiile vi le puteti constientiza. A privi o emotie în acest fel este, în linii mari, ca si cum ai asculta sau privi un gând, lucru despre care am vorbit mai devreme. Singura diferenta este aceea ca, daca gândul exista doar în mintea dvs., o emotie are o puternica componenta fizica si, prin urmare, este simtita în primul rând în corp. Puteti lasa emotia sa existe acolo fara a fi controlati de ea. Nu mai sunteti emotia; sunteti martorul, prezenta observatoare. Daca exersati acest lucru, tot ceea ce este inconstient în dvs. va fi adus la lumina constiintei.

Deci observarea emotiilor noastre este la fel de importanta ca si observarea gândurilor?

Da. Faceti-va un obicei din a va întreba: „Ce se întâmpla în mine în acest moment?”. Întrebarea va va indica directia corecta. Dar nu analizati, pur si simplu urmariti. Concentrati-va atentia în interior. Simtiti energia emotiei. Daca nu exista nicio emotie, îndreptati-va atentia mai adânc, spre câmpul energetic interior al corpului dvs. Aceasta este usa catre Fiinta.

O emotie reprezinta de obicei un tipar de gândire amplificat si energizat, iar, din cauza încarcaturii sale energice deseori coplesitoare, la început nu este usor sa ramâi prezent suficient de mult timp pentru a o observa. Vrea sa puna stapânire pe dvs. si de obicei reuseste — cu exceptia cazului în care sunteti suficient de prezent. Daca va simtiti atras în identificarea inconstienta cu emotia printr-o lipsa de prezenta, lucru normal, de altfel, emotia devine temporar identica cu dvs. Deseori, gândirea si emotia formeaza un cerc vicios, alimentându-se reciproc. Tiparul de gândire îsi creeaza o reflexie amplificata sub forma emotiei, iar frecventa de vibratie a emotiei continua sa hraneasca tiparul initial de gândire. Staruind mental asupra situatiei, asupra evenimentului sau asupra persoanei percepute drept cauza a emotiei, gândul încarca emotia cu energie, iar, la rândul ei, emotia energizeaza tiparul de gândire s.a.m.d.

În principiu, toate emotiile sunt modificari ale unei emotii primordiale si nediferentiate, care îsi are originea în pierderea constiintei de sine, dincolo de orice nume si forma. Din cauza naturii sale nediferentiate, este greu sa gasim un nume care sa descrie precis aceasta emotie. „Frica” este un termen destul de apropiat, dar, pe lânga un sentiment constant de amenintare, aceasta emotie include si un sentiment profund de abandon si neîmplinire. Ar fi mai potrivit daca am folosi un termen la fel de nediferentiat ca si aceasta emotie primara si sa o numim, pur si simplu, „durere”. Una dintre principalele sarcini ale mintii este sa se împotriveasca si sa înlature aceasta durere emotionala — unul dintre motivele activitatii sale neîntrerupte —, dar tot ce poate sa faca este sa o ascunda temporar. De fapt, cu cât mintea se lupta mai mult sa scape de durere, cu atât durerea devine mai puternica. Mintea nu poate gasi niciodata solutia, nici nu-si poate permite sa va lase pe dvs. sa o faceti, pentru ca este ea însasi o parte din „problema”. Imaginati-va un sef al unei sectii de politie care încearca sa prinda un incendiator, când, faptasul este, de fapt, chiar el. Nu veti scapa de durere pâna când nu veti înceta sa cautati rostul sinelui identificându-va cu mintea dvs., mai exact, cu sinele fals. Mintea va fi în acel moment înlaturata de la putere si Fiinta vi se va revela drept adevarata dvs. natura. Da, stiu ce o sa ma întrebati.

Voiam sa va întreb: ce se întâmpla cu emotiile pozitive, ca iubirea si bucuria?

Ele nu pot fi separate de starea dvs. naturala de conectare interioara cu Fiinta. Clipe fulgurante de iubire si bucurie sau scurte momente de profunda pace interioara sunt posibile ori de câte ori în fluxul gândirii apare un gol. Pentru cei mai multi oameni, astfel de goluri apar rareori si numai accidental, în momentele în care mintea ramâne „fara grai”, momente declansate uneori de o frumusete iesita din comun, de o solicitare fizica extrema sau chiar de un pericol foarte mare. Dintr-odata, apare linistea interioara. Si în interiorul acestei linisti exista o bucurie subtila, dar intensa, exista pace.

De obicei, astfel de momente sunt de scurta durata, deoarece mintea îsi reia repede activitatea de bruiaj, pe care noi o numim gândire. Iubirea, bucuria si pacea nu pot înflori pâna când nu v-ati eliberat de sub dominatia mintii. Dar aceste sentimente nu sunt ceea ce eu as numi emotii. Ele se situeaza dincolo de emotii, la un nivel mult mai profund. Asa ca trebuie sa va constientizati în întregime emotiile si sa fiti capabili sa le simtiti, înainte de a putea simti ceea ce se afla în spatele lor. Emotie înseamna, ad litteram, „tulburare”. Cuvântul vine din latinescul emovere, care are sensul de „a tulbura”.

Iubirea, bucuria si pacea sunt stari profunde ale Fiintei sau, mai curând, trei aspecte ale starii de conectare interioara cu Fiinta. Prin urmare, nu au un antonim, deoarece vin din afara mintii. Emotiile, pe de alta parte, prin faptul ca apartin mintii dualiste, sunt supuse legii contrariilor. Aceasta înseamna ca nu puteti avea parte de ceva bun fara ceva rau. Ca urmare, în lipsa iluminarii, în starea de identificare cu mintea, ceea ce este uneori numit în mod gresit bucurie reprezinta, de obicei, scurta placere din ciclul alternantei continue între placere si durere. Placerea deriva întotdeauna dintr-un aspect exterior, în timp ce bucuria vine din interior. Acelasi lucru care astazi va produce placere mâine va va produce durere sau va va parasi, si astfel absenta sa va va cauza durerea. Si ceea ce deseori este numit dragoste poate fi foarte placut si incitant pentru un timp, dar reprezinta un atasament rezultat din dependenta, o stare de nevoie extrema, ce se poate transforma în contrariul ei cât ai clipi. Multe relatii de „iubire” oscileaza între „iubire” si ura, atractie si agresiune, dupa ce euforia initiala a trecut.

Iubirea reala nu va face sa suferiti. Cum ar putea? Ea nu se transforma brusc în ura, asa cum bucuria autentica nu se transforma în durere. Dupa cum v-am spus, chiar si înainte de a atinge iluminarea — înainte de a va elibera de mintea dvs. —, puteti simti strafulgerari ale bucuriei si ale iubirii adevarate sau ale pacii interioare, profunde, dar foarte vii. Acestea sunt aspecte ale naturii dvs. adevarate, care de obicei este ascunsa de minte. Chiar si într-o relatie de dependenta „normala” pot exista momente în care sa fie simtita prezenta a ceva autentic si pur. Dar vor fi numai strafulgerari, acoperite curând prin interferentele mintii. Poate veti avea atunci sentimentul ca v-ati aflat în posesia unui lucru foarte pretios, pe care însa l-ati pierdut, sau poate ca mintea va va convinge de faptul ca, oricum, era o iluzie. Adevarul este ca nu era o iluzie si ca nu puteti pierde aceasta stare. Este o parte din starea dvs. naturala, ce poate fi ascunsa, dar niciodata distrusa de minte. Chiar si atunci când cerul este foarte acoperit de nori, soarele tot nu dispare. El continua sa se afle acolo, de cealalta parte a norilor.

Buddha spune ca durerea sau suferinta apar în urma dorintei sau a „nevoii” arzatoare de ceva si ca pentru a ne elibera de durere trebuie sa taiem lanturile dorintei.

Toate dorintele intense sunt încercari ale mintii de a-si gasi salvarea sau împlinirea în lucruri exterioare si în viitor, ca substitut pentru bucuria Fiintei. Atâta timp cât eu sunt totuna cu mintea mea, ma identific cu aceste dorinte intense, cu aceste nevoi, pofte, atasamente si aversiuni; iar în afara lor nu mai exista niciun „eu”, decât ca simpla posibilitate, ca potential neîmplinit, o samânta care nu a dat înca roade. În aceasta stare, chiar si dorinta mea de a ma elibera sau de a ajunge la iluminare este doar o alta pofta de a deveni satisfacut sau împlinit în viitor. Asa ca nu încercati sa va eliberati de dorinte sau sa „atingeti” iluminarea. Deveniti prezent. Fiti aici ca observator al mintii. În loc sa-l citati pe Buddha, deveniti Buddha, deveniti „cel iluminat”, adica ceea ce înseamna cuvântul buddha.

Oamenii se afla în ghearele durerii de milioane de ani, de când au cazut din starea de gratie si au intrat în lumea timpului si a mintii, pierzând constiinta Fiintei. Din acel moment, au început sa se perceapa ca fragmente lipsite de sens într-un univers strain, neconectate la Sursa sau unele cu altele.

Durerea este inevitabila atâta timp cât va identificati cu mintea, adica atâta timp cât sunteti inconstient din punct de vedere spiritual. Ma refer aici în primul rând la durerea emotionala, care este si prima cauza a durerilor si a bolilor fizice. Resentimentul, ura, autocompatimirea, vinovatia, furia, deprimarea, gelozia s.a.m.d., chiar si cel mai slab sentiment de iritare — toate sunt forme ale durerii. Si fiecare placere sau exaltare contine în ea samânta durerii: contrariul sau inseparabil, care se va manifesta în timp.

Orice om care a folosit vreodata un drog ca sa se simta „bine” va sti ca momentele de extaz se transforma în final într-o stare de rau, ca placerea se transforma în durere. Multi oameni stiu din proprie experienta cât de usor si cât de repede se poate transforma o relatie intima din sursa de placere în sursa de durere. Privite dintr-o perspectiva superioara, atât polul pozitiv, cât si cel negativ sunt fete ale aceleiasi monede, fac amândoua parte din durerea fundamentala, inseparabila de starea identificarii cu mintea.

Exista doua niveluri ale durerii: durerea pe care o creati în prezent si durerea din trecut, care mai traieste înca în mintea si în corpul dvs. Cum putem sa nu mai cream durere în prezent si sa dizolvam durerile din trecut — iata despre ce as vrea sa va vorbesc mai departe.

Cum sa traiesti in prezent.

Cum sa traiesti in prezent. Cuprins, capitol 1

No comments:

Post a Comment

Popular Posts

Blog Archive