Cum sa traiesti in prezent.: Cum sa traiesti in prezent. Capitolul 4,5,6

Capitolul 4
Strategii ale mintii de evitare a Clipei de acum
Pierderea Clipei de acum: iluzia fundamentala
Chiar daca accept în întregime ca, în ultima instanta, timpul este o iluzie, ce importanta va avea acest lucru în viata mea? Tot trebuie sa traiesc într-o lume complet dominata de timp.
Acceptarea intelectuala nu este decât o alta credinta si nu va conta prea mult în viata dvs. Pentru a întelege acest adevar, trebuie sa îl traiti. Când fiecare celula a corpului dvs. este atât de prezenta încât sa simta ca vibreaza de viata si când puteti simti aceasta viata în fiecare moment ca bucurie a Fiintei, atunci se poate spune ca v-ati eliberat de timp.
Dar mâine tot va trebui sa-mi platesc facturile si tot voi îmbatrâni si voi muri, ca toata lumea. Deci, cum as putea spune vreodata ca m-am eliberat de timp?
Nu facturile de mâine sunt adevarata problema. Disolutia corpului fizic nu este o problema. Pierderea Clipei de acum este problema, sau mai degraba iluzia principala care transforma o simpla situatie, un eveniment sau o emotie într-o problema personala si în suferinta. Pierderea Clipei de acum este pierderea Fiintei.
A te elibera de timp înseamna a te elibera de nevoia psihologica de trecut pentru a avea o identitate si de viitor pentru a atinge satisfactia. Reprezinta cea mai profunda transformare a constiintei pe care v-ati putea-o imagina. În cazuri rare schimbarea se produce radical si dramatic, odata pentru totdeauna. Aceasta se întâmpla de obicei printr-o abandonare totala în mijlocul unei suferinte intense. Cei mai multi oameni trebuie sa munceasca pentru ea.
Dupa ce ati trait de câteva ori aceasta stare atemporala de constiinta, începeti sa oscilati între aceste dimensiuni ale timpului si prezentei. În primul rând, începeti sa constientizati cât de rar atentia dvs. este situata într-adevar în prezent. Dar a sti ca nu sunteti prezent este deja un mare succes: aceasta constiinta este prezenta — chiar daca initial nu tine decât câteva secunde în timp cronologic înainte de a se pierde din nou. Apoi, din ce în ce mai des, alegeti sa va concentrati asupra prezentului mai degraba decât asupra trecutului sau a viitorului si, ori de câte ori realizati ca ati pierdut clipa de fata, sunteti capabil sa va opriti la ea nu doar câteva secunde, ci perioade mai lungi de timp, din perspectiva timpului cronologic. Asa ca înainte de a va fixa ferm în starea de prezenta, adica înainte de a fi pe deplin constient, veti oscila un timp între constiinta si neconstientizare, între starea de prezenta si starea de identificare cu mintea. Pierdeti clipa prezenta, dar va întoarceti la ea de nenumarate ori. În final, prezenta devine starea dvs. predominanta.
În cazul majoritatii oamenilor, prezenta fie nu este experimentata niciodata, fie este traita numai accidental si pentru scurt timp, în rare ocazii, fara a fi recunoscuta ca atare. Cei mai multi oameni oscileaza nu între constiinta si lipsa ei, ci între diferite niveluri de inconstienta.
Starea obisnuita de inconstienta si inconstienta profunda
La ce va referiti când vorbiti despre diferite niveluri de inconstienta?
Dupa cum stiti probabil, în timpul somnului oscilati între faza somnului fara vise si cea a somnului cu vise. În mod similar, în starea de veghe, majoritatea oamenilor nu fac altceva decât sa oscileze între nivelul obisnuit al inconstientei si o inconstienta profunda. Când vorbesc despre starea obisnuita de inconstienta, ma refer la identificarea cu gândurile si cu emotiile personale, cu reactiile, cu dorintele si cu aversiunile dvs. Este starea normala a majoritatii oamenilor. În aceasta stare, sunteti condus de mintea dominata de sinele fals si nu sunteti constient de Fiinta. Nu este o stare de durere sau de nefericire acuta, ci una în care exista un nivel redus, aproape continuu, de disconfort, neplacere, plictiseala sau nervozitate — un fel de stare de fundal. Poate ca nu va dati seama de acest lucru pentru ca face parte atât de mult din viata „normala”, tot asa cum nu constientizati niciun zgomot de fond continuu, de intensitate joasa, ca, de exemplu, bâzâitul unui aparat de aer conditionat, pâna când acesta înceteaza. Când înceteaza brusc, apare o senzatie de usurare. Multi oameni folosesc alcoolul, drogurile, sexul, mâncarea, munca, televizorul sau chiar cumparaturile ca anestezice, în încercarea inconstienta de a îndeparta aceasta neplacere de fond. Când se întâmpla astfel, o activitate care ar fi putut sa fie foarte placuta, daca s-ar fi desfasurat cu moderatie, se poate transforma într-o dependenta, si tot ceea ce poate aduce ea în asemenea conditii este o eliberare foarte scurta.
Disconfortul starii de inconstienta obisnuita se transforma în durerea inconstientei profunde — o stare mai acuta si mai evidenta de suferinta si de nefericire — atunci când lucrurile „nu merg cum trebuie”, când sinele fals este amenintat sau când exista o provocare, o amenintare, o pierdere, reala sau imaginara, majora în situatia dvs. de viata, sau un conflict într-o relatie. Este o versiune intensificata de inconstienta obisnuita, diferita de prima nu prin natura, ci prin intensitatea ei.
În inconstienta obisnuita, rezistenta habituala sau negarea a ceea ce exista creeaza acea neplacere si acea nemultumire pe care majoritatea oamenilor le accepta ca viata obisnuita.
Când aceasta rezistenta este intensificata de o provocare la adresa sinelui fals, apare un negativism intens, ca furia, frica profunda, agresiunea, depresia etc. Inconstienta profunda înseamna adesea activarea corpului-durere si identificarea cu el. Violenta fizica ar fi imposibila fara inconstienta profunda. Ea poate sa apara foarte usor în acele momente si locuri în care o multime de oameni sau chiar o natiune întreaga genereaza un câmp colectiv de energie negativa.
Cel mai bun indicator al nivelului dvs. de constiinta este modul în care procedati atunci când în calea vietii dvs. se ivesc obstacole. În conformitate cu obstacolele, o persoana deja inconstienta tinde sa devina si mai inconstienta, iar una constienta tinde sa devina si mai profund constienta. Puteti folosi un obstacol pentru a va trezi sau îi puteti permite sa va traga într-un somn si mai profund. Visul inconstientei obisnuite se transforma atunci într-un cosmar.
Daca nu puteti fi prezent nici macar în circumstante obisnuite, ca de exemplu atunci când va aflati singur într-o camera, când va plimbati prin padure sau ascultati pe cineva, atunci cu siguranta nu veti putea sa ramâneti constient când un lucru „merge prost” sau când va confruntati cu persoane sau situatii dificile, cu pierderea sau cu amenintarea pierderii. Veti fi coplesit de o reactie, care în final este întotdeauna o forma de frica, si veti fi tras înapoi într-o inconstienta adânca. Aceste greutati reprezinta testele. Numai felul în care le faceti fata va va arata, dvs. si celorlalti, cât de departe ati ajuns în ceea ce priveste starea dvs. de constiinta, si nu cât de mult puteti sta cu ochii închisi sau ce viziuni aveti.
Asa ca este esential sa aduceti mai multa constiinta în viata dvs. În situatiile obisnuite, când totul decurge relativ de la sine. În acest fel, puterea prezentei dvs. va creste. Ea genereaza un câmp energetic cu o frecventa de vibratie foarte înalta în interiorul si în jurul dvs. În acest câmp nu poate patrunde si nu poate supravietui nici macar putina inconstienta, negativism, disonanta sau violenta, asa cum întunericul nu poate supravietui în prezenta luminii.
Când învatati sa fiti martorul propriilor gânduri si emotii, un aspect esential al starii de prezenta, veti fi surprins poate când veti constientiza pentru prima oara caracterul „static” al starii obisnuite de inconstienta si va veti da seama cât de rar ati avut o stare de confort interior, daca l-ati simtit vreodata. La nivelul gândirii, veti descoperi o mare rezistenta sub forma criticilor, a nemultumirilor si a proiectiilor mentale, care va îndeparteaza de clipa prezenta. La nivel emotional, va exista un curent subteran de disconfort, tensiune, plictiseala sau nervozitate. Ambele sunt aspecte ale modului obisnuit de rezistenta a mintii.
Ce cauta ei?
Carl Jung ne relateaza, într-una dintre cartile sale, o conversatie purtata cu un sef de trib indian din America de Nord, care i-a spus ca, din perspectiva sa, cei mai multi oameni albi au expresii încordate, ca ochii lor au o privire fixa si ca atitudinea lor emana cruzime sau violenta. El a spus: „Ei par sa caute mereu ceva. Ce anume cauta? Albii vor întotdeauna ceva. Sunt mereu nelinistiti si agitati. Noi nu stim ce vor. Credem ca sunt nebuni”.
Curentul subtil de disconfort constant a aparut, desigur, cu mult timp înaintea civilizatiei industriale a Vestului; dar în civilizatia vestica, care acum acopera aproape tot globul pamântesc, inclusiv cea mai mare parte a Estului, el se manifesta sub o forma si cu o intensitate fara precedent. Era deja prezent pe vremea lui Isus si de asemenea cu 600 de ani înainte, pe vremea lui Buddha, si cu siguranta a existat cu mult timp înaintea sa. „De ce sunteti mereu înfricosati?”, i-a întrebat Isus pe discipolii sai. „Gândurile anxioase pot adauga macar o singura zi la viata voastra?”, iar Buddha ne-a învatat ca la baza suferintei se afla starea de dorinta sau de pofta mistuitoare.
Rezistenta fata de clipa prezenta ca disfunctie colectiva este intrinsec legata de pierderea constiintei Fiintei si sta la baza civilizatiei noastre industriale dezumanizate. Freud a recunoscut si el existenta acestui curent subtil de disconfort si a scris despre aceasta în cartea sa Disconfort în cultura, dar nu a recunoscut adevarata radacina a disconfortului si nu a realizat ca eliberarea de ea este posibila. Aceasta disfunctie colectiva a creat o civilizatie foarte nefericita si extrem de violenta, care a devenit o amenintare nu numai pentru ea însasi, ci si pentru viata de pe aceasta planeta.
Dizolvarea starii de inconstienta obisnuita
Deci, cum ne putem elibera de aceasta boala?
Constientizând-o. Observati modurile multiple în care disconfortul, nemultumirea si tensiunea apar în sinea dvs. În urma criticilor inutile, a rezistentei fata de ceea ce este si a negarii acestuia. Orice continut inconstient se dizolva atunci când asupra sa se revarsa lumina constiintei. Dupa ce ati aflat cum sa dizolvati starea de inconstienta obisnuita, lumina prezentei dvs. va straluci foarte tare si va fi mult mai usor sa faceti fata inconstientei profunde, ori de câte ori veti simti atractia sa gravitationala. Totusi, inconstienta obisnuita poate fi dificil de detectat initial, din cauza aspectului de normalitate pe care l-a capatat.
Obisnuiti-va sa va urmariti starea mental-emotionala prin autoobservare. „Sunt relaxat în acest moment?”, aceasta este o întrebare buna pe care sa v-o puneti frecvent. Sau va puteti întreba: „Ce se întâmpla în interiorul meu în acest moment?”. Fiti cel putin la fel de interesat de ceea ce se întâmpla în interiorul dvs. pe cât sunteti de ceea ce se întâmpla în afara. Daca sesizati corect ce se întâmpla în interior, situatia se va aranja de la sine în exterior. Realitatea cea mai importanta este cea interioara, cea exterioara având o importanta secundara. Dar nu raspundeti imediat la aceste întrebari. Îndreptati-va atentia spre interior. Aruncati o privire. Ce fel de gânduri produce mintea dvs.? Ce simtiti? Îndreptati-va atentia spre corpul dvs. Exista vreo tensiune? Când ati descoperit ca exista un nivel scazut de disconfort, un fundal static, încercati sa aflati ce anume evitati, negati sau carui lucru îi opuneti rezistenta — prin negarea clipei prezente. Exista multe feluri în care oamenii manifesta o rezistenta inconstienta fata de momentul prezent. Am sa va dau câteva exemple. Exersând, puterea dvs. de a va autoobserva, de a va urmari starea interioara se va dezvolta.
Eliberarea de nefericire
Urâti activitatea pe care o desfasurati? Poate fi vorba de locul de munca sau poate ca ati acceptat sa întreprindeti o anumita activitate si o faceti, dar o parte din dvs. uraste situatia si i se opune. Aveti unele resentimente fata de o persoana apropiata, pe care însa nu le-ati exprimat? Realizati ca energia pe care o degajati în aceasta stare produce efecte atât de daunatoare, încât va contaminati atât pe dvs., cât si pe cei din jur? Priviti cu atentie în interior. Exista aici o urma cât de mica de resentiment sau de împotrivire? Daca da, observati acest sentiment atât la nivel mental, cât si la nivel emotional. Ce gânduri genereaza mintea dvs. în jurul acestei situatii? Examinati apoi emotia, care este reactia corpului dvs. fata de aceste gânduri. Simtiti emotia. Este placuta sau neplacuta? Este o energie pe care ati ales sa o aveti în interior? Aveti de ales?
Poate ca o persoana profita de dvs., poate ca activitatea în care v-ati angajat este plictisitoare, poate ca un apropiat al dvs. nu este sincer, este enervant sau inconstient, dar toate aceste aspecte sunt irelevante. Are prea putina importanta daca emotiile si gândurile dvs. legate de aceasta situatie sunt justificate sau nu. Cert este ca va opuneti unei situatii existente. Transformati momentul prezent într-un dusman. Va generati nefericirea, un conflict între interior si exterior. Nefericirea polueaza nu numai Fiinta dvs. interioara si pe cei din jur, dar si psihicul uman colectiv, din care dvs. sunteti o parte inseparabila. Poluarea planetei este numai o reflectare externa a poluarii psihice interioare: a milioane de indivizi inconstienti, care nu-si asuma responsabilitatea pentru spatiul lor interior.
Fie încetati activitatea, vorbiti cu persoana în cauza si va exprimati în totalitate sentimentele, fie renuntati la negativismul pe care mintea dvs. l-a creat în jurul situatiei, pentru ca acesta nu serveste niciunui scop, cu exceptia faptului ca întareste un fals sentiment de identitate. Recunoasterea inutilitatii lui este importanta. Negativismul nu este niciodata modul optim de a rezolva o situatie. De fapt, în cele mai multe cazuri, va face prizonierul ei, blocând orice schimbare reala. Un lucru în realizarea caruia este investita o energie negativa se va contamina de aceasta si, în timp, va da nastere la si mai multa durere, la si mai multa nefericire. Mai mult, orice stare interioara negativa este contagioasa: nefericirea se raspândeste mai repede decât o boala. În virtutea legii rezonantei, ea declanseaza si alimenteaza negativismul latent la alte persoane, cu exceptia celor imune — adica profund constiente.
Dvs. poluati lumea sau contribuiti la curatarea mizeriei? Sunteti responsabil pentru propriul spatiu interior; nimeni altcineva decât dvs. nu este raspunzator, asa cum sunteti responsabil si pentru starea planetei. Cum este în interior, asa este si în afara. Daca oamenii se curata de poluarea interioara, atunci vor înceta sa mai polueze exteriorul.
Cum putem renunta la negativism? Ce ne recomandati?
Abandonându-l, pur si simplu. Cum renuntati la o bucata de carbune fierbinte, pe care o tineti în mâna? Cum renuntati la un bagaj greu si inutil, pe care îl purtati cu dvs.? Recunoscând ca nu doriti sa mai traiti durerea sau sa mai duceti povara si abandonând-o.
Starea de inconstienta profunda, ca si corpul-durere sau o alta durere profunda, cum ar fi pierderea unei fiinte iubite, necesita o transformare intermediata de combinare a acceptarii cu lumina prezentei — atentia dvs. sustinuta. Pe de alta parte, multe tipare de comportament ale inconstientei obisnuite pot fi pur si simplu abandonate dupa ce ati stabilit ca nu le mai doriti si dupa ce v-ati dat seama ca puteti alege, ca nu sunteti numai un conglomerat de reflexe conditionate. Din toate cele de mai sus rezulta ca puteti avea acces la puterea clipei prezente. Fara ea, nu aveti nicio posibilitate de alegere.
Spunând ca anumite emotii sunt negative, nu se creeaza o polaritate mentala între bine si rau, dupa cum ati explicat dvs. mai devreme?
Nu. Polaritatea a fost creata într-un stadiu timpuriu, când mintea dvs. considera ca momentul prezent este rau; aceasta judecata a dus apoi la o emotie negativa.
Dar spunând ca anumite emotii sunt negative, nu spuneti de fapt ca ele nu ar trebui sa existe, ca nu este permis sa avem aceste emotii? Dupa parerea mea, ar trebui sa ne acordam permisiunea de a simti toate sentimentele care apar, în loc sa le judecam ca rele sau sa spunem ca nu ar trebui sa le avem. Este în regula sa ai resentimente; este în regula sa fii furios, enervat, capricios sau oricum altfel — daca nu, ajungem sa ne reprimam sentimentele, ajungem la conflict interior sau la negare. Totul are voie sa existe ca atare.
Desigur. Când a aparut un tipar mental, o emotie sau o reactie, acceptati-o. Nu ati fost suficient de constient pentru a putea face o alegere în acest caz. Aceasta nu este o judecata, este un fapt. Daca ati fi putut alege sau ati fi realizat ca aveti posibilitatea de a alege, ati fi ales suferinta sau bucuria, relaxarea sau disconfortul, pacea sau conflictul? Ati alege un gând sau un sentiment care sa va izoleze de starea dvs. naturala de bine, de bucuria interioara de a trai? Eu numesc orice sentiment de acest fel sentiment negativ, adica pur si simplu rau. Nu în sensul ca „nu ar fi trebuit sa faceti asta”, ci pur si simplu rau, ca o durere de stomac.
Cum a fost posibil ca oamenii sa omoare 100 de milioane dintre semenii lor numai în secolul XX? Oamenii si-au facut atât de mult rau unul altuia, încât raul depaseste orice imaginatie! Si asta fara sa tinem cont de violenta mentala, emotionala si fizica, de tortura, durerea, cruzimea pe care continua sa si le aplice zilnic unii altora, precum si altor fiinte sensibile. Oare actioneaza în acest fel pentru ca sunt în contact cu starea lor naturala, cu bucuria interioara de a trai? Sigur ca nu. Numai cei atinsi de o stare profund negativa, care se simt foarte rau ar crea o asemenea realitate, care sa reflecte felul în care se simt. Incredibil, dar adevarat. Oamenii sunt o specie periculos de nebuna si extrem de nesanatoasa. Aceasta nu este o judecata. Este un fapt. Si tot fapt este ca sanatatea mentala se afla tot acolo, în spatele nebuniei. Vindecarea si eliberarea sunt posibile chiar acum.
Revenind la ceea ce ati spus — este categoric adevarat ca, atunci când va acceptati resentimentele, irascibilitatea, furia s.a.m.d., nu mai sunteti fortati sa le investiti orbeste si este mai putin probabil sa le proiectati asupra altora. Dar m-as mira sa nu va înselati si pe dvs. însiva. Dupa ce ati practicat acceptarea pentru un timp, vine un moment când trebuie sa treceti la stadiul urmator, în care sa nu mai creati aceste emotii negative. Altfel, „acceptarea” dvs. devine doar o simpla eticheta mentala, ce-i permite sinelui fals sa continue sa se lase în voia suferintei si astfel sa întareasca sentimentul de separare fata de ceilalti oameni, de mediul dvs. înconjurator, de locul si timpul în care va aflati. Dupa cum stiti, separarea sta la baza sentimentului de identitate al sinelui fals. Adevarata acceptare ar transforma aceste sentimente instantaneu. Dar daca ati sti foarte bine ca totul este „în regula”, atunci ati mai avea oare aceste sentimente negative? Fara evaluari, fara rezistente fata de ceea ce exista, ele nu ar aparea. În mintea dvs. exista ideea ca „Totul este în regula”, dar în adâncul sufletului nu credeti cu adevarat acest lucru si, astfel, vechile tipare mental-emotionale de rezistenta sunt înca active. Ele sunt cele care va fac sa va simtiti rau.
Si acest lucru este în regula.
Va aparati dreptul de a fi inconstient, dreptul de a suferi? Nu va faceti griji: nimeni nu va va lua acest drept. Dupa ce va dati seama ca un anumit aliment va face sa va simtiti rau, mai continuati sa-l ingerati si sa afirmati ca este în regula sa te simti rau?
Oriunde v-ati afla, fiti complet prezent
Ati putea sa ne mai dati câteva exemple despre starea de inconstienta obisnuita?
Încercati sa va surprindeti lamentându-va în gând sau cu voce tare în legatura cu o situatie în care va aflati, de ceea ce fac sau spun alti oameni, de mediul înconjurator, de situatia dvs. de viata, chiar si de vreme. A te plânge de o situatie implica întotdeauna neacceptarea starii existente. Acest comportament are invariabil o încarcatura negativa inconstienta. Când va plângeti, va transformati într-o victima. Când va exprimati cu voce tare nemultumirea, detineti controlul. Deci, schimbati situatia printr-o actiune sau exprimându-va nemultumirea, daca este necesar si posibil; iesiti din situatie sau acceptati-o. Orice alt comportament apartine anormalitatii.
Starea obisnuita de inconstienta este întotdeauna legata într-un fel de negarea Clipei de acum. Acum implica, desigur, si un „aici”. Va opuneti faptului de a va afla „aici si acum”? Unii oameni ar prefera, de exemplu, sa se afle în alta parte. ,Aici” nu este niciodata suficient de bun pentru ei. Autoobservându-va, descoperiti daca nu este si cazul dvs. Oriunde v-ati afla, fiti complet prezent. Daca descoperiti ca pentru dvs. este intolerabil sa va aflati „aici si acum” si ca acest fapt va face nefericit, aveti trei posibilitati: sa iesiti din situatie, sa o schimbati sau sa o acceptati complet. Daca doriti sa va asumati responsabilitatea pentru viata dvs., trebuie sa alegeti una dintre aceste trei posibilitati si trebuie sa faceti acest lucru chiar acum. Iar apoi sa acceptati consecintele. Fara scuze. Fara negativism. Fara poluare psihica. Pastrati-va curat spatiul interior. În cazul în care treceti la actiune — schimbând situatia sau iesind din ea — mai întâi renuntati la negativism, daca este posibil. Actiunile care vin din observarea a ceea ce este necesar sunt mai eficiente decât cele care vin dintr-o atitudine negativista.
Orice actiune este mai buna decât lipsa actiunii, mai ales daca ati fost blocat într-o situatie nefericita mult timp. Daca este vorba de o greseala, cel putin învatati ceva, astfel încât cazul respectiv sa nu mai fie o greseala. Daca ramâneti blocat, nu învatati nimic. Frica va împiedica sa treceti la fapte? Recunoasteti frica, observati-o, îndreptându-va atentia asupra ei, fiti complet prezent. Aceasta va distruge legatura dintre frica si gândirea dvs. Nu lasati frica sa va inunde mintea. Folositi puterea momentului prezent. Frica nu o poate învinge. Daca într-adevar nu exista niciun lucru pe care l-ati putea face pentru a schimba starea de lucruri aici si acum si daca nu puteti iesi din situatie, atunci acceptati în totalitate sa va aflati aici si acum, renuntând la orice rezistenta interioara. Sinele fals si nefericit, care iubeste sentimentul de suferinta, de ura, care adora sa-si plânga de mila nu va mai putea supravietui în acest caz. Aceasta atitudine se numeste abandonare. Abandonarea nu înseamna slabiciune. Ea implica o mare putere. Numai o persoana care s-a abandonat pe sine are acces la puterea spirituala. Abandonându-va, obtineti o eliberare interioara în raport cu situatia. Atunci s-ar putea sa constatati ca situatia se schimba fara sa mai fie nevoie sa faceti vreun efort. Oricum, sunteti liber.
Sau exista un lucru pe care „ar trebui” sa-l faceti, dar pe care nu-l faceti? Ridicati-va si faceti acest lucru chiar acum. Ca alternativa, puteti sa va acceptati pe deplin inactivitatea, lenea sau pasivitatea din acest moment, daca aceasta este alegerea dvs. Traiti complet acest sentiment. Savurati-l. Fiti cât puteti de lenes sau de inactiv. Daca traiti constient si complet sentimentul, veti scapa curând de el. Sau poate nu. Oricum, nu mai exista niciun conflict interior, rezistenta sau negativism.
Sunteti stresat? Sunteti atât de ocupat sa ajungeti în viitor, încât prezentul este redus la un simplu mijloc de a ajunge acolo? Stresul este provocat de faptul ca va aflati „aici”, dar doriti sa fiti „acolo” sau de faptul ca va aflati în prezent, dar cautati sa traiti în viitor. Este o scindare care va consuma interior foarte mult. A crea si a trai cu aceasta sciziune interioara este o nebunie. Faptul ca oricine altcineva face la fel nu înseamna ca este un lucru mai putin nebunesc. Daca trebuie, va puteti misca mai repede, puteti lucra mai repede sau chiar alerga, dar fara sa va proiectati în viitor si fara sa respingeti prezentul. Când va miscati, munciti, alergati — implicati-va total în activitate. Bucurati-va de fluxul de energie care circula prin corp, de nivelul înalt de energie al acestui moment. Acum nu mai sunteti stresat, nu va mai rupeti în doua. Nu faceti decât sa va miscati, sa alergati, sa munciti — si sa va bucurati de acest lucru. Sau puteti renunta la tot, asezându-va pe o banca în parc. Dar când faceti acest lucru, observati-va mintea. Ar putea sa spuna: „Ar trebui sa muncesti. Pierzi timpul”. Observati-va mintea. Zâmbiti la atacurile ei.
Trecutul ocupa mare parte din atentia dumneavoastra? Vorbiti si va gânditi deseori la el, fie pozitiv, fie negativ? Va gânditi la lucrurile importante pe care le-ati realizat, la aventurile, la experientele dvs. sau la rolul de victima si la lucrurile oribile care vi s-au întâmplat sau poate pe care le-ati facut dvs. altei persoane? Gândurile va trezesc un sentiment de culpabilitate, de mândrie, resentimentele, furia, regretul sau autocompatimirea? În acest caz nu numai ca întretineti un fals sentiment de identitate, dar ajutati si la accelerarea procesului de îmbatrânire a corpului, creând o acumulare de trecut în psihicul dvs. Verificati pe cont propriu acest lucru la persoanele care au o tendinta puternica de a ramâne agatate de trecut.
Lasati trecutul sa moara în fiecare moment. Nu aveti nevoie de el. Faceti referire la el numai atunci când este relevant pentru prezent. Simtiti puterea acestui moment si plenitudinea Fiintei. Faceti-va simtita prezenta.
S
Sunteti îngrijorat? Aveti multe gânduri care încep prin „Cum ar fi fost daca...”? Înseamna ca v-ati identificat cu mintea, care se proiecteaza într-o situatie imaginara din viitor si creeaza frica. Nu aveti cum sa rezolvati o asemenea situatie, pentru ca ea nu exista. Este o fantoma mentala. Puteti pune capat acestei nebunii care va afecteaza sanatatea si viata pur si simplu acceptând ce se întâmpla în momentul prezent. Constientizati-va respiratia. Simtiti aerul intrând si iesind din corp. Simtiti-va câmpul energetic interior. În viata reala — spre deosebire de proiectiile imaginare ale mintii — nu ati fost nevoit sa faceti fata decât momentului prezent. Întrebati-va ce „problema” aveti acum, nu anul viitor, nu mâine sau peste cinci minute. Ce nu e în regula cu momentul prezent? Puteti întotdeauna sa faceti fata prezentului, niciodata viitorului — si nici nu sunteti obligati sa faceti asta. Raspunsul, puterea, actiunea corecta sau resursa vor fi aici când veti avea nevoie de ele, nu înainte si nici dupa aceea.
„Într-o zi voi reusi”. Obiectivul pe care vi l-ati fixat v-a acaparat atât de mult atentia, încât reduceti momentul prezent la un simplu instrument pentru atingerea unui scop? Va rapeste bucuria a ceea ce faceti? Asteptati sa începeti sa traiti? Daca va construiti un astfel de tipar mental, indiferent de ceea ce veti realiza sau veti obtine, prezentul nu va fi niciodata destul de bun; viitorul va parea întotdeauna mai bun decât prezentul. O reteta perfecta pentru insatisfactie si neîmplinire permanenta, nu sunteti de acord?
Sunteti de obicei o persoana care asteapta? Ce procent din viata va petreceti asteptând? Eu numesc „asteptare la scara mica”, de exemplu, coada de la oficiul postal, un blocaj în trafic, coada de la aeroport sau asteptarea unei persoane la o întâlnire etc. „Asteptarea la scara mare” este asteptarea urmatorului concediu, a unui loc de munca mai bun, a momentului când copiii vor creste, a unei relatii într-adevar importante, a succesului, a securitatii financiare, a momentului când vom fi o persoana importanta sau când vom avea mai multe cunostinte. Nu de putine ori, oarnenii îsi petrec toata viata asteptând sa înceapa sa traiasca.
Asteptarea este o dispozitie mentala. În principiu, înseamna sa doresti viitorul; sa nu doresti prezentul. Nu îti doresti ceea ce ai si vrei ceea ce nu ai. Orice asteptare creeaza în inconstient un conflict interior între a te afla aici si acum, unde de fapt nu vreti sa va aflati, si viitorul proiectat, în care ati dori sa traiti. Acest lucru va reduce foarte mult calitatea vietii, facându-va sa pierdeti prezentul.
Nu este nimic rau în a te stradui sa-ti îmbunatatesti situatia de viata. Bineînteles ca va puteti îmbunatati situatia de viata, dar nu va puteti îmbunatati viata. Viata este factorul primar. Viata este Fiinta dvs. profunda. Ea este deja desavârsita, completa, perfecta. Situatia dvs. de viata consta în circumstante si experiente personale. Nu este nimic rau în a-ti fixa obiective si a încerca sa realizezi anumite lucruri. Greseala consta în folosirea lor ca substitut pentru sentimentul vietii, pentru Fiinta. Singurul punct de acces catre acest sentiment este ACUM. Sunteti ca un arhitect care nu acorda niciun fel de atentie fundatiei unei cladiri, dar investeste o multime de timp în suprastructura.
De exemplu, multi oameni asteapta prosperitatea. Ea nu poate veni în viitor. Când respectati, recunoasteti si acceptati pe deplin realitatea prezenta — locul în care va aflati, cine sunteti, ce faceti chiar acum — când acceptati pe deplin ceea ce aveti, sunteti recunoscator pentru ceea ce aveti, recunoscator pentru ceea ce este, recunoscator pentru Fiinta. Recunostinta pentru momentul prezent si plenitudinea vietii de acum este adevarata prosperitate. Ea nu poate veni în viitor. Apoi, în timp, aceasta prosperitate se va manifesta în cazul dvs. În diferite feluri.
Daca nu sunteti satisfacut cu ceea ce aveti sau sunteti frustrat sau suparat din cauza lipsurilor din prezent, aceasta va poate motiva sa va îmbogatiti, dar si daca veti câstiga milioane, veti continua sa traiti starea prezenta de lipsa si în adâncul sufletului veti continua sa va simtiti neîmplinit. Puteti avea multe experiente interesante pe care sa le platiti cu bani, dar ele se vor încheia repede si va vor lasa mereu cu un sentiment de gol interior si cu nevoia unei gratificari fizice si psihice suplimentare. Nu veti trai comuniunea cu Fiinta si nu veti simti plenitudinea vietii de acum, singura prosperitate autentica.
Asa ca abandonati dorinta ca stare mentala. Când va surprindeti alunecând în asteptare... iesiti repede din ea. Reveniti la momentul prezent. Traiti si bucurati-va de ceea ce traiti. Daca sunteti prezent, nu mai aveti nevoie sa asteptati nimic. Asa ca data viitoare când cineva va va spune: „Îmi pare rau ca v-am facut sa asteptati”, îi puteti raspunde: „Nu face nimic. Nu am asteptat. Am stat aici si m-am simtit bine — savurând bucuria de a fi eu însumi”.
Acestea sunt numai câteva strategii mentale obisnuite pentru negarea momentului prezent, care fac parte din starea normala de inconstienta. Ele sunt usor de trecut cu vederea tocmai pentru ca sunt atât de bine fixate în obisnuintele noastre, în modul nostru normal de a trai: fundalul static al nemultumirii perpetue. Dar cu cât exersati mai mult observarea starii mental-emotionale interioare, cu atât va va fi mai usor sa sesizati blocajul în trecut sau în viitor, adica momentul în care sunteti inconstient, si sa va treziti din visul timpului în prezent. Dar aveti grija: sinele fals, nefericit, bazat pe identificarea cu mintea, traieste în timp. El stie ca momentul prezent este propria sa moarte si prin urmare se simte foarte amenintat de el. Va face tot ce poate pentru a va smulge de aici. Va încerca sa va mentina în capcana timpului.
Scopul interior al calatoriei vietii
Înteleg ca ceea ce spuneti este adevarat, totusi, cred ca oamenii trebuie sa aiba un scop în viata; altfel, am fi la voia întâmplarii, si apoi — un scop înseamna viitor, nu-i asa? Cum putem împaca acest lucru cu a trai în prezent?
Când va aflati într-o calatorie, este, desigur, util sa stiti care este destinatia finala sau cel putin directia generala de miscare, dar nu uitati: în ultima instanta, singurul lucru real în calatoria dvs. este pasul pe care îl faceti în acest moment. Este singurul lucru care exista.
Drumul vietii dvs. are un scop exterior si unul interior. Scopul exterior este atingerea telului sau a destinatiei, realizarea obiectivelor pe care vi le-ati propus, anumite performante, care, desigur, înseamna viitorul. Dar, daca destinatia dvs. sau pasii pe care îi veti face în viitor va vor acapara atât de mult atentia, încât sa devina mai importanti decât pasul pe care îl faceti acum, atunci veti rata complet scopul interior al acestei calatorii, care nu are nimic în comun cu locul spre care va îndreptati sau cu ceea ce faceti. Dimpotriva, tine foarte mult de felul în care actionati. Nu are nimic de-a face cu viitorul, dar înseamna totul pentru calitatea constiintei fiecarui moment. Scopul exterior se înscrie într-o dimensiune orizontala a spatiului si timpului; scopul interior urmareste o adâncime a Fiintei dvs. În dimensiunea verticala a atemporalului Acum. Calatoria dvs. exterioara poate presupune un milion de pasi; calatoria interioara are însa numai unul: pasul pe care îl faceti chiar acum. Pe masura ce deveniti din ce în ce mai constient de acest singur pas, veti realiza ca el cuprinde deja în sine toti ceilalti pasi, inclusiv destinatia. Acest singur pas se transforma atunci într-o expresie a perfectiunii, un act de o mare frumusete. El va va aduce în Fiinta si lumina Fiintei va straluci prin el. Acesta este atât scopul, cât si împlinirea calatoriei dvs. interioare, calatoria în tine însuti.
S
Are vreo importanta daca ne îndeplinim sau nu scopul exterior, daca reusim sau esuam în aceasta lume?
În cazul fiecaruia, va avea importanta atâta timp cât nu v-ati realizat înca scopul interior. Dupa aceea, scopul exterior va fi doar un joc, pe care s-ar putea sa continuati sa-l jucati numai pentru ca va distreaza. Este la fel de posibil sa esuati complet în scopul dvs. exterior si în acelasi timp sa înregistrati un succes total în ce priveste scopul interior. Se poate întâmpla si invers, situatie mai des întâlnita: bogatie exterioara însotita de saracie interioara sau „sa fi câstigat lumea, dar sa va fi pierdut sufletul”, dupa cum a spus Isus. În ultima instanta, fiecare scop exterior este sortit „esecului” mai devreme sau mai târziu, pur si simplu pentru ca este supus legii efemerului, ca toate lucrurile. Cu cât veti realiza mai repede ca scopul dvs. exterior nu va poate oferi o satisfactie de durata, cu atât va fi mai bine. Când ati perceput limitele scopului exterior, renuntati la asteptarea nerealista ca acesta ar trebui sa va faca fericit si puneti-o în slujba scopului dvs. interior.
Trecutul nu poate supravietui daca sunteti prezent
Ati spus ca a ne gândi si a vorbi inutil despre trecut este unul dintre modurile în care evitam prezentul. Dar în afara de trecutul pe care ni-l amintim si cu care poate ca ne identificam, nu mai exista în noi si un alt nivel de trecut, care sa fie mult mai profund? Vorbesc despre trecutul inconstient, care ne conditioneaza vietile, mai ales prin intermediul experientelor timpurii din copilarie. Si apoi mai exista si conditionarea culturala, care este legata de locul în care traim din punct de vedere geografic si de perioada istorica în care traim. Toate aceste lucruri determina felul în care vedem lumea, felul în care reactionam la ea, felul în care gândim despre ea, tipul de relatii pe care le avem cu ceilalti, felul în care ne traim vietile. Cum am putea vreodata sa constientizam toate aceste lucruri sau sa scapam de ele? Cât de mult ar dura? Si chiar daca am reusi, cu ce-am mai ramâne?
Ce ramâne când iluzia ia sfârsit?
Nu este nevoie sa investigati trecutul inconstient din dvs., cu exceptia manifestarilor sale din prezent, sub forma gândurilor, a emotiilor, a dorintelor, a reactiilor sau a unui eveniment extern în care sunteti antrenat. Indiferent daca simtiti sau nu nevoia sa aflati diverse lucruri despre trecutul dvs. inconstient, obstacolele prezentului vor aduce totul la lumina. Daca va afundati în trecut, el va deveni o prapastie fara fund: întotdeauna va mai exista ceva de analizat. Poate credeti ca aveti nevoie de mai mult timp pentru a întelege trecutul sau a va elibera de el, cu alte cuvinte, poate credeti ca viitorul va va elibera de trecut. Aceasta este o iluzie. Numai prezentul va poate elibera de trecut. Mai mult timp psihologic nu va poate elibera de timpul psihologic. Dobânditi accesul la puterea Clipei de acum. Aceasta este cheia.
Care este puterea Clipei de acum?
Nu este altceva decât puterea prezentei dvs., constiinta dvs. eliberata de formele gândirii.
Asa ca, abordati trecutul de la nivelul prezentului. Cu cât veti acorda mai multa atentie trecutului, cu atât îl veti investi cu mai multa energie si cu atât este mai probabil sa va construiti din el un „sine”. Sa nu ma întelegeti gresit: atentia este esentiala, dar nu fata de trecut ca trecut. Acordati atentie prezentului; acordati atentie comportamentului, reactiilor, dispozitiei, gândurilor, emotiilor, temerilor si dorintelor dvs., asa cum apar ele în prezent. Acolo se afla trecutul din dvs. Daca veti reusi sa fiti suficient de prezent pentru a urmari toate aceste lucruri, fara sa le criticati sau sa le analizati, fara sa emiteti niciun fel de apreciere, atunci va veti rezolva problemele trecutului si îl veti dizolva prin puterea prezentei dvs. Nu va puteti regasi în trecut. Va veti gasi pe sine numai venind în prezent.
Nu este util sa întelegem trecutul si astfel sa întelegem de ce facem anumite lucruri, de ce reactionam în anumite feluri sau de ce ne cream în mod inconstient propria drama, propriile tipare de relationare s.a.m.d.?
Pe masura ce veti constientiza si mai mult realitatea dvs. prezenta, veti întelege cu ajutorul intuitiei motivele pentru care conditionarea dvs. functioneaza în aceste moduri particulare; de exemplu, de ce anume relatiile dvs. urmeaza anumite modele — si va veti putea aminti lucruri care s-au întâmplat în trecut si pe care acum le veti întelege mai clar. Acest lucru este foarte bun si poate fi util, dar nu esential. Esentiala este prezenta dvs. constienta. Ea dizolva trecutul. Ea este agentul transformarii. Asa ca nu cautati sa întelegeti trecutul, ci încercati sa fiti cât puteti de prezent. Trecutul nu poate supravietui daca sunteti prezent. Nu poate supravietui decât în absenta dvs.
Capitolul 5
Starea de prezenta
Nu este ceea ce credeti
Repetati mereu ca starea de prezenta este elementul-cheie. Cred ca înteleg acest lucru din punct de vedere intelectual, dar nu stiu daca am trecut vreodata prin aceasta experienta. Ma întreb — este oare ceea ce cred eu ca este sau este ceva total diferit?
Nu este ceea ce credeti ca este! Nu puteti gândi prezenta si mintea nu o poate întelege. Prezenta este înteleasa numai atunci când sunteti prezent.
Încercati un mic experiment. Închideti ochii si spuneti-va: „Ma întreb care va fi urmatorul meu gând”. Apoi fiti foarte atent si asteptati urmatorul gând. Asa cum asteapta o pisica în fata gaurii unui soarece. Ce gând va iesi din „gaura soarecelui?” Încercati acum!
S
Ei bine?
A trebuit sa astept destul de mult pâna a aparut în sfârsit un gând.
Exact. Când va aflati într-o stare de prezenta intensa sunteti eliberat de gânduri. Sunteti foarte linistit si în acelasi timp foarte alert. În momentul în care atentia dvs. constienta scade sub un anumit nivel, gândurile dau buzna înauntru. Zgomotul mental revine; linistea dispare. Sunteti înapoi în timp.
Pentru a le testa gradul de prezenta, unii maestri Zen veneau pe neasteptate pe la spatele elevilor si încercau sa-i loveasca cu un bat. Ce sperietura! Daca elevul era total prezent si într-o stare de vigilenta, daca îsi pastrase „cureaua la brâu si lampa aprinsa” — una dintre analogiile pe care Isus le foloseste pentru prezenta —, atunci îsi observa maestrul apropiindu-se pe la spate si îl oprea sau se ferea. Dar daca era lovit însemna ca fusese cufundat în gânduri, adica absent, inconstient.
Pentru a ramâne prezent în viata de zi cu zi este util sa ai radacini adânci în tine însuti; altfel, mintea, care are o forta incredibila, va va trage cu ea ca un râu salbatic.
Ce vreti sa spuneti cu „radacini adânci în tine însuti”?
Vreau sa spun sa-ti locuiesti corpul pe deplin. Sa ai mereu o parte din atentie îndreptata spre câmpul energetic intern al propriului corp. Sa îti simti corpul din interior, ca sa zic asa. Acest lucru va ancoreaza în prezent (vezi capitolul 6).
Sensul ezoteric al „asteptarii”
Într-un anumit sens, starea de prezenta poate fi comparata cu asteptarea. Iisus a folosit analogia asteptarii în unele din parabolele sale. Nu este vorba despre genul obisnuit de asteptare amestecata cu plictiseala si iritare care reprezinta o negare a prezentului si despre care am vorbit deja. Nu este o asteptare în care atentia dvs. se fixeaza asupra unui punct viitor, iar prezentul este perceput ca un obstacol indezirabil ce va împiedica sa obtineti ceea ce va doriti. Este o asteptare calitativ diferita, una pentru care aveti nevoie de toata atentia si vigilenta dvs. Se poate întâmpla ceva în orice moment si, daca nu sunteti absolut treaz, absolut nemiscat, puteti rata evenimentul. Acesta este genul de asteptare despre care vorbeste Isus. În aceasta stare, toata atentia dvs. se îndreapta spre prezent. Nu mai ramâne niciun pic pentru reverii, gânduri, amintiri, anticipari. Nu mai este niciun pic de tensiune în ea, niciun pic de frica, doar prezenta alerta. Sunteti prezent cu întreaga dvs. Fiinta, cu fiecare celula a corpului dvs. În aceasta stare, „dumneavoastra”, cel care aveti un trecut si un viitor, personalitatea — daca doriti -—, nu se mai afla acolo. Si, totusi, nu se pierde niciun lucru de valoare. Sunteti înca în esenta dvs. De fapt, sunteti mai mult dvs. decât ati fost vreodata pâna atunci sau abia acum sunteti dvs. însiva.
„Fii ca un servitor care asteapta întoarcerea stapânului”, spune Iisus. Servitorul nu stie la ce ora va veni stapânul. Asa ca ramâne treaz, alert, echilibrat, linistit, ca sa nu piarda din vedere întoarcerea stapânului. Într-o alta parabola, Isus vorbeste despre cele cinci femei neglijente (inconstiente) care nu au avut suficient ulei (constiinta) pentru a-si tine lampa aprinsa (starea de prezenta), si astfel au pierdut sosirea mirelui (prezentul) si n-au mai ajuns la nunta (iluminare). Aceste cinci femei se deosebesc de cele cinci femei întelepte, care au avut suficient ulei (au ramas constiente).
Nici macar barbatii care au scris Evangheliile nu au înteles sensul acestor parabole, asa ca primele interpretari gresite si distorsiuni s-au strecurat prin scrierea lor. Dupa alte interpretari eronate, sensul real s-a pierdut complet. Acestea nu sunt parabole despre sfârsitul lumii, ci despre sfârsitul timpului psihologic. Ele indica transcendenta mintii supuse sinelui fals si posibilitatea de a trai într-o stare de constiinta total diferita.
Frumusetea se iveste în linistea prezentei
Ceea ce tocmai ati descris este un lucru pe care îl traiesc ocazional, pentru câteva secunde, când sunt singur în mijlocul naturii.
Da. Maestrii Zen folosesc cuvântul satori pentru a descrie strafulgerarea intuitiei, momentul de absenta a mintii si de prezenta totala. Desi satori nu este o transformare durabila, fiti recunoscatori atunci când apare, pentru ca va ofera o idee despre trairea iluminarii. Poate ca ati trait de multe ori aceasta stare fara sa stiti ce este si fara sa îi întelegeti importanta. Prezenta este necesara pentru a deveni constienti de frumusetea, maretia si sfintenia naturii. Ati ramas vreodata cu privirea pierduta în infinitatea spatiului, într-o noapte senina, uimit de calmul absolut si de vastitatea ei inimaginabila? Ati ascultat cu atentie susurul unui râu de munte în padure? Sau cântecul unei privighetori la apus, într-o seara linistita de vara? Pentru a constientiza aceste lucruri, mintea trebuie sa se linisteasca. Trebuie sa lasati la o parte un moment bagajul personal de probleme, din trecut si din viitor, si toate informatiile pe care le-ati acumulat; altfel, veti privi fara sa vedeti, veti asculta fara sa auziti. Este nevoie de prezenta dvs. totala.
În spatele frumusetii formelor exterioare, exista mai mult: ceva ce nu poate fi exprimat, ceva inefabil, o esenta profunda, interioara, sfânta. Ori de câte ori exista frumusete, aceasta esenta interioara straluceste în afara. Ea vi se dezvaluie numai atunci când sunteti prezent. Este oare posibil ca aceasta esenta nenumita si prezenta dvs. sa fie una? Ar mai putea ea sa existe acolo fara prezenta dvs.? Patrundeti mai adânc în ea. Descoperiti singur.
S
Probabil ca atunci când ati trait aceste momente de prezenta nu v-ati dat seama ca pentru un interval foarte scurt v-ati aflat într-o stare de absenta a gândirii. S-a întâmplat asa pentru ca distanta dintre starea respectiva si fluxul de gânduri a fost foarte mica. Poate ca satori a durat numai câteva secunde înainte ca gândurile sa va revina, dar a existat; altfel, nu i-ati fi trait frumusetea. Mintea nu poate nici sa recunoasca, nici sa creeze frumusetea. Frumusetea sau sfintenia au fost prezente doar câteva secunde în care v-ati aflat într-o stare de prezenta totala. Din cauza intervalului de timp foarte scurt si a lipsei de vigilenta si de atentie, probabil ca nu ati putut sesiza diferenta fundamentala dintre perceptie — constiinta frumusetii fara a va gândi în vreun fel la ea — si etichetarea si interpretarea ei prin intermediul gândului. Durata a fost atât de mica, încât a facut ca totul sa para un singur proces. Totusi, adevarul este ca în momentul în care au intervenit gândurile, nu ati mai ramas decât cu o amintire.
Cu cât intervalul dintre perceptie si revenirea gândurilor este mai mare, cu atât sunteti mai profund ca Fiinta umana, cu alte cuvinte, cu atât sunteti mai constient.
Multi oameni sunt atât de prinsi în închisoarea mintilor lor, încât frumusetea naturii nu exista în realitate pentru ei. Pot spune „Ce floare frumoasa!”, dar aceasta este doar o etichetare mentala mecanica. Pentru ca ei nu sunt prezenti, linistiti, nu vad cu adevarat floarea, nu îi simt esenta, sfintenia — tot asa cum nu se cunosc nici pe ei însisi, nu îsi simt esenta, sfintenia.
Pentru ca traim într-o cultura dominata de minte atât de mult, cea mai mare parte a artei, arhitecturii, muzicii si literaturii moderne este lipsita de frumusete, de esenta interioara, cu foarte rare exceptii. Motivul este acela ca oamenii care realizeaza aceste creatii nu pot — nici macar pentru o secunda — sa se elibereze de mintea lor. Asa ca nu se afla niciodata în legatura cu acest spatiu interior în care se ivesc creativitatea si frumusetea autentica. Mintea lasata de capul ei creeaza monstruozitati, si asta nu doar în galeriile de arta. Uitati-va la peisajele noastre urbane si la depozitele de deseuri industriale. Nicio civilizatie nu a produs atâta urâtenie.
Atingerea constiintei pure
Prezenta este acelasi lucru cu Fiinta?
Când deveniti constient de Fiinta, ceea ce se întâmpla de fapt este ca Fiinta devine constienta de ea însasi. Faptul ca Fiinta devine constienta de ea însasi — aceasta este prezenta. Deoarece Fiinta, constiinta si viata sunt sinonime, am putea spune ca prezenta înseamna constiinta care devine constienta de sine sau viata care ajunge la autoconstientizare. Dar nu va atasati prea mult de cuvinte si nu faceti un efort pentru a întelege aceste lucruri. Nu aveti nevoie sa întelegeti nimic pentru a putea deveni prezent.
Înteleg ce ati spus, dar pare sa reiasa ca Fiinta, realitatea transcendentala ultima, înca nu este completa, ca trece printr-un proces de dezvoltare. Dumnezeu are nevoie de timp pentru dezvoltarea personala?
Da, dar numai daca privim din perspectiva limitata a universului manifest. În Biblie, Dumnezeu declara: „Eu sunt Alfa si Omega. Eu sunt cel viu”. În lumea atemporala în care exista Dumnezeu, care este în acelasi timp si casa dvs., începutul si sfârsitul, Alfa si Omega, sunt una, iar esenta tuturor lucrurilor care au existat si vor exista vreodata este etern prezenta într-o stare nemanifesta de unitate si perfectiune — complet dincolo de orice lucru pe care l-ar putea imagina sau întelege vreodata mintea umana. În lumea noastra de forme aparent separate, totusi, perfectiunea atemporala este un concept inimaginabil. Aici chiar si constiinta, lumina ivita din Sursa eterna, pare supusa unui proces de dezvoltare, dar asta numai din cauza perceptiei noastre limitate. În termeni absoluti, lucrurile nu stau asa. Totusi, dati-mi voie sa continui sa vorbesc un moment despre evolutia constiintei în aceasta lume.
Tot ceea ce exista contine Fiinta, contine esenta lui Dumnezeu, are un anumit grad de constiinta. Chiar si o piatra are o constiinta rudimentara; altfel, nu ar exista, iar atomii si moleculele sale s-ar dispersa. Totul este viu. Soarele, Pamântul, plantele, animalele, oamenii — toate sunt expresii ale constiintei în diferite grade, constiinta manifestata ca forma.
Lumea apare atunci când constiinta ia diferite forme, mentale sau materiale. Gânditi-va la milioanele de forme de viata de pe aceasta planeta. Din mare, de pe pamânt, din aer — si fiecare dintre ele este reprodusa de milioane de ori. În ce scop? Exista o entitate sau o Fiinta prinsa într-un joc, care se joaca cu formele? Aceasta este întrebarea pe care si-au pus-o vechii întelepti din India. Ei au vazut lumea ca lila, un fel de joc divin pe care îl joaca Dumnezeu. Formele de viata individuala nu sunt, evident, foarte importante în acest joc. În mediul marin, majoritatea formelor de viata nu supravietuiesc mai mult de câteva minute dupa nastere. Forma umana se transforma si ea în tarâna mult prea repede, iar când a disparut, este ca si cum n-ar fi existat niciodata. Este acest lucru tragic sau crud? Numai în cazul în care creati o identitate separata pentru fiecare forma, atunci când uitati ca acea constiinta a fiecareia este esenta lui Dumnezeu, ce se exprima pe sine prin forma. Dar nu stiti cu adevarat acest lucru pâna când nu va dati seama de apartenenta dvs. la esenta lui Dumnezeu drept constiinta pura.
Daca un peste se naste în acvariul dvs. si îi dati numele de John, scrieti un certificat de nastere, îi povestiti istoria familiei lui si peste doua minute este înghitit de un alt peste — este un lucru tragic. Dar este tragic numai pentru ca dvs. ati proiectat un sine individual acolo unde nu exista. Ati luat o fractiune dintr-un proces dinamic, un dans molecular, si ati facut din ea o entitate separata.
Constiinta îsi pune masca formelor pâna când acestea ating o asemenea complexitate, încât se pierde complet în ele. Constiinta omului contemporan s-a identificat complet cu masca ei. Se cunoaste pe sine numai ca forma — si de aceea traieste temându-se ca forma sa fizica sau psihologica va fi anihilata. Aceasta este mintea dominata de sinele fals, si în acest moment apar disfunctii considerabile. Dupa cum vedem acum, se pare ca a decurs total gresit ceva în lantul evolutiv. Dar chiar si asta face parte din lila, jocul divin. În final, presiunea suferintei create de aceasta aparenta disfunctionalitate forteaza constiinta sa se desprinda din identificarea cu forma si sa se trezeasca din visul formei: îsi regaseste constiinta de sine, dar la un nivel mult mai profund decât atunci când a pierdut-o.
Acest proces este explicat de Iisus în parabola fiului ratacitor, care pleaca de la casa tatalui sau, îsi risipeste averea, ajunge un cersetor si este apoi fortat de suferintele sale sa se întoarca acasa. Când se întoarce, tatal sau îl iubeste mai mult decât înainte. Starea fiului este asa cum era si înainte, si totusi diferita. Acum are o dimensiune în plus — profunzimea. Parabola descrie calatoria de la perfectiunea inconstienta, prin imperfectiunea aparenta si „rau”, pâna la perfectiunea constienta.
Acum întelegeti semnificatia mai profunda si mai larga a faptului de a deveni prezent ca observator al mintii? Ori de câte ori urmariti mintea, va retrageti constiinta din formele mentale, aceasta transformându-se atunci în ceea ce noi numim observator sau martor. Prin urmare, observatorul — constiinta pura dincolo de forma — devine mai puternic, iar formatiunile mentale devin mai slabe. Când vorbim despre observarea mintii, personalizam un eveniment de importanta cosmica: prin dvs. constiinta se trezeste din visul ei de identificare cu forma si se retrage din forma. Acest lucru prevesteste — dar, de fapt, participa — la un eveniment aflat probabil în viitorul îndepartat din punctul de vedere al timpului cronologic. Evenimentul se numeste sfârsitul lumii.
S
Când constiinta se elibereaza pe sine din identificarea cu formele fizice si mentale, devine ceea ce noi am putea numi constiinta sau prezenta pura ori iluminata. Acest lucru li s-a întâmplat deja câtorva persoane si se pare ca este destinat sa se întâmple din nou la o scara mult mai larga, desi nu exista nicio garantie ca va fi asa. Cei mai multi oameni se afla înca în ghearele modului de constiinta dominat de sinele fals: se identifica cu mintea lor si sunt condusi de ea. Daca, la un mo-ment dat, nu se vor elibera de mintea lor, aceasta îi va distruge. Vor trai din ce în ce mai mult în confuzie, conflict, violenta, boala, disperare, nebunie. Mintea dominata de sinele fals a devenit un vas care se scufunda. Daca nu va debarcati la timp, va veti scufunda împreuna cu ea. Mintea colectiva dominata de sinele fals a devenit cea mai periculoasa si mai distructiva entitate ce a locuit vreodata pe aceasta planeta. Ce credeti ca se va întâmpla cu planeta, în cazul în care constiinta umana ramâne neschimbata?
Pentru majoritatea oamenilor, singura întrerupere în dominatia mintii este revenirea ocazionala la un nivel de constiinta inferior gândirii. Fiecare dintre noi face acest lucru în fiecare seara, în timpul somnului. Dar acelasi lucru are loc într-o anumita masura si prin sex, alcool si alte droguri ce suprima activitatea mentala excesiva. Daca nu ar exista alcoolul, tranchilizantele, antidepresivele si substantele ilegale, care sunt, toate, consumate în cantitati imense, nebunia mintii umane ar deveni si mai evidenta. Cred ca, daca ar fi lipsiti de formele lor de drog, mare parte dintre oameni ar deveni un pericol pentru sine si pentru altii. Aceste droguri si medicamente va mentin blocati într-un mod de functionare eronat. Folosirea lor pe scara larga nu face decât sa întârzie colapsul vechilor structuri mentale si ivirea unei constiinte superioare. Desi utilizatorii individuali gasesc o anumita eliberare fata de tortura zilnica impusa de mintea lor, ei sunt împiedicati sa genereze suficienta prezenta constienta pentru a se ridica deasupra gândurilor si a-si gasi astfel adevarata eliberare.
Revenirea la un nivel de constiinta inferior mintii, care reprezinta nivelul anterior gândirii al stramosilor nostri, al animalelor si plantelor, nu este o optiune valabila pentru noi. Nu exista cale de întoarcere. Pentru ca rasa umana sa supravietuiasca, ea trebuie sa avanseze la stadiul urmator. Constiinta evolueaza în tot universul sub miliarde de forme. Asa ca, chiar daca nu vom reusi, acest lucru nu va avea nicio importanta la scara cosmica. Constiinta nu poate sa piarda ceva vreodata, asa ca ea s-ar exprima pur si simplu printr-o alta forma. Chiar faptul ca va vorbesc aici, iar dvs. ma ascultati sau cititi aceasta carte este un semn clar ca noua constiinta îsi câstiga un punct de sprijin pe aceasta planeta.
În aceasta activitate nu este implicat nimic personal: eu nu va învat nimic. Dvs. sunteti constiinta si va ascultati pe dvs. însiva. Exista un proverb în Orient: „Profesorul si învatacelul creeaza împreuna învatatura”. Oricum, cuvintele în sine nu sunt importante. Ele nu sunt Adevarul; doar arata spre el. Eu va vorbesc în stare de prezenta si în timpul acesta s-ar putea sa reusiti sa veniti alaturi de mine. Desi fiecare cuvânt pe care îl folosesc are, desigur, o istorie si vine din trecut, ca de altfel tot limbajul, cuvintele pe care vi le adresez acum vibreaza de înalta energie a prezentei, total diferita de sensul pe care îl exprima cuvintele în calitate de simple cuvinte.
Tacerea este cel mai puternic vehicul al prezentei, asa ca atunci când cititi sau ma ascultati vorbind, constientizati linistea dintre si din spatele cuvintelor. Constientizati pauzele. Ascultarea linistii, oriunde v-ati afla, este o cale directa si usoara de a deveni prezent. Chiar daca exista zgomote, printre ele si în spatele lor va exista întotdeauna linistea. Ascultarea linistii produce imediat linistea interioara. Numai linistirea poate percepe linistea din exterior. Si ce altceva este linistirea decât prezenta, constiinta eliberata de formele gândirii? Iata realizarea vie a ceea ce am discutat pâna acum.
S
Cristos: realitatea prezentei dvs. divine
Nu va atasati de niciun cuvânt. Puteti înlocui cuvântul „Cristos” cu prezenta, daca acesta este mai semnificativ pentru dvs. Cristos a fost esenta dvs. divina sau Sinele, cum este numit uneori în Orient. Singura diferenta între Cristos si prezenta este ca primul cuvânt se refera la divinitatea care exista în dvs. indiferent daca sunteti constient de ea sau nu, în timp ce prezenta înseamna divinitatea sau esenta divina trezita.
Multe neîntelegeri si credinte false legate de Cristos se vor lamuri daca veti realiza ca nu exista trecut si viitor în Cristos. A spune ca Cristos a fost sau va fi este o contradictie în termeni. Isus a existat. El a fost omul care a trait acum 2.000 de ani si a realizat prezenta divina, adevarata sa natura. Si astfel a spus: „Înainte de Abraham sunt eu”. El nu a spus: „Am existat si înainte de nasterea lui Abraham”. Acest lucru ar fi însemnat ca el se mai afla înca în dimensiunea timpului si a identitatii ca forma. Cuvintele sunt eu folosite într-o afirmatie care începe cu trecutul indica o transformare radicala, o discontinuitate în dimensiunea temporala. Este ca o afirmatie Zen de o mare profunzime. Isus a încercat sa exprime direct, nu prin gândire discursiva, întelesul prezentei, al realizarii de sine. El depasise dimensiunea constiintei guvernate de timp si intrase în lumea atemporalitatii. Dimensiunea eternitatii patrunsese în aceasta lume. Desigur, eternitatea nu înseamna un timp nesfârsit, ci absenta timpului. Astfel, omul Isus a devenit Cristos, un vehicul al constiintei pure. Cum se defineste pe sine Dumnezeu în Biblie? A spus cumva Dumnezeu: „Eu am fost dintotdeauna si voi exista întotdeauna”? Sigur ca nu. Acest lucru ar fi conferit realitate trecutului si viitorului.
Dumnezeu a spus: „EU SUNT CEL CE SUNT”. Aici nu exista timp, doar prezenta.
„A doua venire” a lui Cristos este o transformare a constiintei umane, o trecere de la timp la prezenta, de la gândire la constiinta pura, si nu venirea unui barbat sau a unei femei. Daca „Cristos” s-ar reîntoarce mâine sub o forma exterioara, ce altceva ar putea el sau ea sa ne spuna decât: „Eu sunt Adevarul. Eu sunt prezenta divina. Eu sunt viata eterna. Eu ma aflu în tine. Eu sunt aici. Eu sunt Acum”.
S
Nu îl personalizati niciodata pe Cristos. Nu faceti din Cristos o identitate formala. Avatarurile, mamele divine, maestrii iluminati, cei foarte putini care sunt autentici, nu sunt speciali ca persoane. Fara un sine fals pe care sa-l mentina, sa-l apere si sa-l hraneasca, ei sunt mai simpli, mai comuni decât o femeie sau un barbat obisnuiti. Orice persoana cu un sine fals puternic i-ar considera nesemnificativi sau, mai probabil, i-ar trece complet cu vederea.
Daca va simtiti atras de un maestru spiritual este pentru ca în dvs. exista deja suficienta prezenta pentru a recunoaste prezenta în altul. Au fost multi oameni care nu i-au recunoscut pe Isus sau pe Buddha, asa cum exista si au existat mereu oameni care se simt atrasi de maestri falsi. Sinele fals al cuiva se simte atras de un sine fals mai cuprinzator. Întunericul nu poate recunoaste lumina. Numai lumina poate recunoaste lumina. Asa ca, sa nu credeti ca lumina se afla în afara dvs. sau ca ea nu poate veni decât sub o anumita forma. Daca numai maestrul dvs. este personificarea lui Dumnezeu, atunci cine sunteti dvs.? Orice forma de exclusivism este identificarea cu forma, iar identificarea cu forma înseamna sine fals, indiferent cât de bine ascuns este el.
Folositi prezenta maestrului pentru a va reflecta propria identitate, dincolo de nume si de forma, pentru a va întoarce la dvs. si a deveni mai prezent dvs. însiva. Veti realiza curând ca nu exista „al meu” sau „al tau” în prezenta. Prezenta este unificare.
Munca în grup poate fi utila pentru intensificarea luminii prezentei. Un grup de oameni reunit într-o stare de prezenta genereaza un câmp colectiv de energie de o mare intensitate. Aceasta nu numai ca sporeste gradul de prezenta al fiecarui membru, dar ajuta si la eliberarea constiintei umane colective din starea ei actuala de sclava a mintii. Ceea ce va face starea de prezenta din ce în ce mai accesibila indivizilor. Totusi, daca nici macar unul dintre membrii grupului nu este ferm înradacinat în starea de prezenta pentru a putea mentine frecventa înalta a energiei acestei stari, sinele fals poate sa se reafirme usor si sa saboteze eforturile grupului. Desi exercitiul în grup este de nepretuit, nu este suficient si nu trebuie sa va bazati doar pe el. Asa cum nu trebuie sa va bazati pe un profesor sau pe un maestru, cu exceptia perioadei de tranzitie, când deprindeti semnificatia si practica prezentei.

Capitolul 6
Corpul interior
Fiinta este sinele dvs. profund
Ne-ati vorbit mai devreme despre importanta de a avea radacini adânci în noi sau de locuirea corpului nostru. Ne puteti explica ce întelegeti prin asta?
Corpul poate deveni un punct de acces catre lumea Fiintei. Haideti sa vorbim mai pe larg despre acest lucru.
Nu sunt înca foarte sigur ca înteleg la ce va referiti când vorbiti despre Fiinta.
„Apa? Ce vrei sa spui cu asta? Nu înteleg apa”. Asta ar spune un peste daca ar avea o minte omeneasca.
Va rog sa nu mai încercati sa întelegeti Fiinta. Ati avut deja strafulgerari semnificative ale Fiintei, dar mintea va încerca mereu sa încadreze totul într-o cutie pe care sa puna o eticheta. Nu se poate face acest lucru. Nu poate deveni un abiect al cunoasterii. În Fiinta, subiectul si obiectul sunt una.
Fiinta poate fi simtita ca un eu sunt mereu prezent, dincolo de nume si forma. A simti si astfel a sti ca sunteti si continuati sa ramâneti în aceasta stare adânc înradacinata de iluminare este adevarul despre care Isus spune ca va va elibera.
De ce anume ma va elibera?
Va va elibera de iluzia ca nu sunteti nimic mai mult decât corpul fizic si mintea dvs. Aceasta „iluzie a sinelui”, cum o numeste Buddha, este eroarea fundamentala. Va va elibera de frica, în multiplele ei forme, o consecinta inevitabila a acestei iluzii — frica aceea care va fi agresorul dvs. constant atâta timp cât sentimentul dvs. de sine deriva numai din aceasta forma efemera si vulnerabila. Si va va elibera de pacat, care este suferinta ce v-o produceti inconstient si dvs., si altora, atâta timp cât acest sentiment iluzoriu de identitate guverneaza ceea ce gânditi, spuneti, faceti.
Priviti dincolo de cuvinte
Nu îmi place cuvântul „pacat”. Implica faptul ca sunt judecat si gasit vinovat.
Înteleg. De-a lungul secolelor, în jurul unor cuvinte, cum ar fi pacat, s-au acumulat multe puncte de vedere si interpretari gresite din cauza întelegerii gresite, a ignorantei sau a dorintei de a controla, dar ele contin un sâmbure de adevar. Daca nu puteti privi dincolo de aceste interpretari si nu puteti recunoaste realitatea indicata de acest cuvânt, atunci nu-l folositi. Nu va blocati la nivelul cuvintelor. Un cuvânt nu este mai mult decât un mijloc pentru atingerea unui scop. Este o abstractie. Ca un indicator, arata spre ceva care se afla dincolo de el. Cuvântul miere nu este mierea. Puteti studia si vorbi despre miere cât doriti, dar nu veti sti într-adevar ce este mierea pâna când nu o veti gusta. Dupa ce ati gustat-o, cuvântul devine mai putin important pentru dvs. Nu veti mai fi atasat de el. La fel, puteti vorbi sau va puteti gândi la Dumnezeu în permanenta pentru tot restul vietii, dar asta nu înseamna ca stiti ce este sau ca ati avut fie o strafulgerare a acestei realitati pe care o indica cuvântul. Nu este mai mult decât un atasament obsesiv fata de un indicator, un idol mental.
Si inversul este valabil: daca, indiferent din ce motive, nu v-a placut cuvântul miere, este posibil ca aceasta atitudine sa va faca sa nu o gustati niciodata. Daca aveti o puternica aversiune pentru cuvântul Dumnezeu, care este o forma negativa de atasament, este posibil sa negati nu doar cuvântul, ci si realitatea pe care o semnifica. Va puteti refuza singur posibilitatea de a trai aceasta realitate. Desigur, toate acestea sunt intrinsec legate de identificarea cu mintea.
Asa ca, daca un cuvânt nu mai functioneaza pentru dvs., abandonati-l si înlocuiti-l cu unul care functioneaza. Daca nu va place cuvântul pacat, atunci numiti-l inconstienta sau nebunie. Asa va veti afla poate mai aproape de adevar, de realitatea din spatele cuvântului, decât prin cuvântul pacat, care a fost folosit gresit atât de mult timp, si veti avea mai putin loc pentru vinovatie.
Nu-mi plac nici aceste cuvinte. Ele contin presupunerea ca ceva nu este în regula cu mine. Ca as fi judecat.
Sigur ca ceva nu este în regula cu dvs. – dar nu sunteti judecat.
Nu vreau sa va jignesc, dar oare nu apartineti rasei umane, care a omorât peste 100 de milioane de membri ai propriei specii numai în secolul XX?
Aceasta ar fi o culpabilitate prin asociere?
Nu este o problema de culpabilitate. Dar atâta timp cât sunteti condus de o minte dominata de sinele fals, sunteti parte din nebunia colectiva. Poate ca nu ati analizat prea atent conditia umana dominata de mintea condusa de sinele fals. Deschideti ochii si priviti frica, disperarea, lacomia si violenta, care apar de peste tot. Observati cruzimea monstruoasa si suferintele, la o scara inimaginabila, pe care oamenii le-au produs si continua sa le produca atât membrilor propriei specii, cât si celorlalte forme de viata de pe aceasta planeta. Nu este nevoie sa condamnati. Observati doar. Acesta este pacatul. Aceasta este nebunia. Aceasta este inconstienta. La urma-urmei, nu uitati sa va observati propria minte. Cautati acolo radacina nebuniei.
Descoperirea propriei realitati invizibile si indestructibile.
Ati spus ca identificarea cu forma noastra fizica este parte din aceasta iluzie; deci, cum poate corpul, forma fizica, sa ne faca sa ne dam seama ce este Fiinta?
Corpul pe care îl puteti vedea si atinge nu va poate purta catre Fiinta. Dar acest corp vizibil si tangibil este numai un învelis exterior sau, mai curând, o perceptie limitata si distorsionata a unei realitati mai profunde. În starea dvs. naturala de conectare cu Fiinta, aceasta realitate profunda poate fi simtita în fiecare moment sub forma unui corp interior invizibil, prezenta vie din dvs. Astfel ca, a-ti „locui trupul” înseamna a-ti simti trupul din interior, a simti viata din acest corp, si în felul acesta a ajunge sa afli ca esti mai mult decât forma exterioara.
Dar acesta este numai începutul unei calatorii interioare, care va va duce din ce în ce mai departe, într-o lume cu multa liniste si pace, si în acelasi timp extrem de puternica si vibrând de viata. La început, veti avea doar strafulgerari ale acesteia, prin care veti începe sa realizati ca nu sunteti numai un fragment fara sens dintr-un univers strain, suspendat pentru o clipa între nastere si moarte, caruia îi sunt permise numai câteva placeri de scurta durata, urmate de durere si anihilarea finala. În spatele formei dvs. exterioare, sunteti conectat cu ceva atât de vast, incomensurabil si sacru, încât nu poate fi conceput sau descris în cuvinte — si totusi va vorbesc despre acest lucru acum. Vorbesc despre acesta nu pentru a va oferi ceva în care sa credeti, ci pentru a va arata cum puteti sa-l cunoasteti dvs. însiva.
Sunteti rupt de Fiinta atâta timp cât mintea dvs. va acapareaza întreaga atentie. Când se întâmpla acest lucru — si se întâmpla permanent, pentru majoritatea oamenilor —, nu va mai aflati în corpul dvs. Mintea va absoarbe întreaga capacitate de constientizare si o transforma în creatii ale mintii. Nu puteti sa va opriti din gândit. Gândirea compulsiva a devenit o boala colectiva. Întregul sentiment de identitate deriva din activitatile mintii. Identitatea care nu-si mai are radacinile în Fiinta devine o structura mentala vulnerabila si mereu nevoiasa, ce creeaza frica drept emotie subterana predominanta. Atunci, singurul lucru care conteaza lipseste din viata dvs.: constiinta sinelui profund — realitatea dvs. invizibila si indestructibila.
Pentru a deveni constient de Fiinta, trebuie sa va retrageti constiinta din câmpul mintii. Aceasta este una dintre cele mai importante sarcini ale calatoriei dvs. spirituale. Va elibera cantitati uriase de constiinta, care mai înainte fusesera prinse în capcana gândirii compulsive si inutile. O modalitate foarte eficienta de a face acest lucru este sa nu va mai concentrati asupra gândirii si sa va îndreptati atentia asupra corpului, unde Fiinta poate fi simtita, în prima faza, sub forma unui câmp energetic invizibil, ce da viata acelui lucru pe care îl percepeti ca fiind corpul dvs. fizic.
Conectarea cu corpul interior
Va rog, încercati acest lucru acum. S-ar putea sa va fie mai usor daca închideti ochii în timpul acestui exercitiu. Mai târziu, când „prezenta în corp” va deveni naturala si usoara, acest lucru nu va mai fi necesar. Îndreptati-va atentia asupra corpului. Simtiti-l din interior. Este viu? Exista viata în palmele, bratele, picioarele si în talpile dvs. — în abdomen, în piept? Puteti simti câmpul energetic subtil care trece prin tot corpul si da o viata vibranta fiecarui organ si fiecarei celule în parte? Îl puteti simti simultan în toate partile corpului ca pe un câmp energetic unic? Continuati sa va concentrati si sa va simtiti corpul interior câteva minute. Nu începeti sa va gânditi la el. Simtiti-l. Cu cât îi acordati mai multa atentie, cu atât acest sentiment va fi mai clar si mai puternic. Veti simti ca fiecare celula devine mai vie, iar daca simtul dvs. vizual este foarte dezvoltat, este posibil sa va vedeti corpul devenind luminos. Desi o astfel de imagine va poate ajuta temporar, acordati mai multa atentie sentimentului decât imaginii ce poate aparea. O imagine, indiferent cât de frumoasa sau de puternica ar fi, este deja definita ca forma, asa ca are o capacitate mai mica de penetrare în profunzime.
S
Simtirea corpului interior este lipsita de forma, de limite, este insondabila. Puteti oricând sa patrundeti mai adânc în el. Daca nu puteti simti prea multe în acest stadiu, fiti atent la tot ceea ce reusiti sa simtiti. Pentru moment, este destul de bine. Concentrati-va asupra a ceea ce simtiti. Corpul dvs. se trezeste la viata. Mai târziu, vom mai exersa. Acum va rog sa deschideti ochii, pastrându-va o parte din atentie concentrata asupra câmpului energetic interior al corpului chiar din momentul în care începeti din nou sa priviti prin camera. Corpul interior se afla la granita dintre identitatea dvs. ca forma si identitatea ca esenta, natura dvs. adevarata. Nu pierdeti niciodata contactul cu ea.
S
Transformarea prin intermediul corpului
De ce majoritatea religiilor au condamnat sau au negat corpul? Se pare ca persoanele care doreau sa evolueze spiritual au privit întotdeauna corpul ca pe un obstacol sau chiar ca pe un pacat. De ce atât de putine dintre persoanele care cautau adevarul spiritual au ajuns într-adevar la el?
La nivel corporal, oamenii se apropie foarte mult de animale. Toate functiile primare ale corpului — placerea, durerea, respiratia, alimentatia, defecatia, somnul, dorinta de a-si gasi un partener si de a procrea si, desigur, nasterea si moartea — le regasim si la animale. La mult timp dupa ce au decazut din starea de gratie si unificare în iluzie, oamenii s-au trezit brusc în ceea ce parea sa fie un corp de animal — si au fost foarte tulburati de acest lucru. „Nu te minti singur. Nu esti decât un animal”. Acesta parea sa fie adevarul crud. Dar era un adevar prea greu de acceptat. Adam si Eva au vazut ca erau goi si au început sa se teama. Negarea inconstienta a naturii lor animalice s-a instalat foarte repede. Pericolul de a fi dominati de porniri instinctuale foarte puternice si de a se întoarce la starea de inconstienta completa era într-adevar foarte real. Rusinea si tabuurile legate de anumite parti ale corpului si de functiile corporale, mai ales de sexualitate, si-au facut aparitia. Lumina constiintei lor nu era înca suficient de puternica pentru a se putea împrieteni cu natura lor animalica, pentru a-i permite acesteia sa existe si chiar pentru a se bucura de acest aspect al fiintei lor — cu atât mai putin pentru a patrunde mai adânc în ea si a descoperi acolo divinul ascuns, realitatea în iluzie. Asa ca au facut ce era necesar sa faca. Au început sa se disocieze de corpul lor. Acum se vedeau ca având un corp, în loc sa considere ca sunt corpul lor.
Când au aparut religiile, aceasta disociere a devenit si mai pronuntata prin credinta ca „nu esti corpul tau”. Nenumarati oameni din Est si din Vest au încercat de-a lungul timpului sa îl gaseasca pe Dumnezeu, sa gaseasca mântuirea sau iluminarea prin negarea corpului. Acest fapt a luat forma negarii sentimentului de placere si mai ales a negarii sexualitatii, forma postului si a altor practici ascetice. Oamenii si-au provocat chiar si dureri în încercarea de a slabi trupul si a-l pedepsi, de vreme ce îl considerau pacatos. În crestinism, aceasta se numea mortificarea carnii. Altii au încercat sa se elibereze de corp intrând în stari de transa sau cautând experiente care sa le permita decorporalizarea. Multi mai practica înca acest lucru. Chiar si despre Buddha se spune ca a practicat negarea corpului prin post si prin forme extreme de ascetism timp de sase ani, dar nu a atins iluminarea pâna când nu a renuntat la aceste practici.
Fapt este ca nimeni nu a ajuns la iluminare negându-si corpul, luptând împotriva lui sau prin decorporalizare. Desi o astfel de experienta poate fi fascinanta si va poate oferi o imagine fugara despre starea de eliberare din forma materiala, mereu veti fi nevoiti ca în final sa va întoarceti în corp, unde are loc transformarea esentiala. Transformarea se produce prin corp, nu în afara lui. Acesta este motivul pentru care niciun maestru autentic nu a sustinut vreodata lupta împotriva corpului sau parasirea acestuia, desi discipolii lor, axati pe minte, au facut-o deseori.
Din vechile învataturi despre trup, au supravietuit numai anumite fragmente, de exemplu, afirmatia lui Isus potrivit careia „tot trupul vostru se va umple de lumina”; ele au mai supravietuit si ca mituri, cum ar fi credinta ca Isus nu si-a parasit niciodata corpul, ci a ramas una cu el si s-a ridicat la „ceruri” cu el. Pâna în ziua de azi, aproape nimeni nu a înteles aceste fragmente sau sensul secret al anumitor mituri, iar credinta ca „nu suntem corpul nostru” a continuat sa fie universala, ducând la negarea corpului si la încercarea de a scapa de el. Astfel, nenumarati oameni care au încercat sa gaseasca adevarul au fost împiedicati sa atinga împlinirea spirituala si sa afle „calea”.
Este posibila recuperarea învataturilor pierdute despre semnificatia corpului sau reconstruirea lor din fragmentele existente înca?
Nu este nevoie sa facem asta. Toate învataturile spirituale provin din aceeasi Sursa. În acest sens, exista si a existat întotdeauna un singur maestru, care se manifesta sub mai multe forme diferite. Eu sunt acel maestru si veti fi si dvs. dupa ce veti reusi sa accedeti la Sursa interioara. Iar calea catre aceasta o reprezinta corpul interior. Desi toate învataturile spirituale provin din aceeasi Sursa, dupa ce ele sunt exprimate în cuvinte si scrise, nu mai reprezinta decât o colectie de cuvinte — si un cuvânt nu este decât un indicator, asa cum am spus mai devreme. Toate aceste învataturi sunt indicatoare care arata drumul înapoi catre Sursa.
Am vorbit deja despre Adevarul ascuns în corpul dvs., dar voi rezuma înca o data învataturile pierdute ale vechilor maestri — chiar daca avem aici un alt indicator. Va rog sa va straduiti sa va simtiti corpul interior în timp ce cititi sau ascultati.
Rugaciune pentru corp
Ceea ce percepeti ca pe o structura fizica densa, numita corp, supusa bolilor, îmbatrânirii si mortii, nu este ceva real în ultima instanta — nu sunteti dvs. Este o perceptie gresita a realitatii dvs. esentiale, aflata dincolo de nastere si de moarte, si se datoreaza limitarilor mintii noastre, care, pierzând contactul cu Fiinta, creeaza corpul ca dovada a credintei sale iluzorii în separare si pentru a-si justifica starea de frica. Dar nu întoarceti spatele corpului, pentru ca în acest simbol al efemerului, al limitarii si al mortii, pe care îl percepeti ca fiind creatia iluzorie a mintii dvs., se afla ascunsa splendoarea realitatii esentiale si nemuritoare. Nu va îndreptati atentia în alta parte în cautarea Adevarului, pentru ca el nu poate fi gasit în alta parte decât în corp.
Nu luptati împotriva corpului, pentru ca astfel luptati împotriva propriei realitati. Sunteti corpul dvs. Corpul pe care îl puteti vedea si atinge este numai un voal subtire si iluzoriu. In spatele lui se afla corpul interior invizibil, poarta catre Fiinta, catre Viata Nemanifesta. Prin intermediul corpului interior sunteti conectat inseparabil cu aceasta Viata Unica nemanifesta — nenascuta, nemuritoare, etern prezenta. Prin corpul interior sunteti una cu Dumnezeu pentru totdeauna.
S
Radacini interioare adânci
Cheia pentru a avea radacini interioare adânci este de a ne afla mereu în legatura cu corpul nostru interior — a-l simti în orice moment. Acest sentiment se va adânci rapid si va va transforma viata. Cu cât va constientizati mai mult corpul interior, cu atât frecventa sa vibratorie va fi mai înalta, ca o lumina ce devine mai intensa pe masura ce întoarceti mai mult comutatorul si mariti alimentarea cu electricitate. La acest nivel superior de energie, negativismul nu poate sa va mai afecteze si tindeti sa atrageti noi situatii care sa reflecte aceasta frecventa superioara.
Daca va mentineti atentia asupra corpului cât mai mult posibil, veti ramâne ancorat în clipa de fata. Nu va veti pierde în lumea exterioara si nici în propria minte. Gândurile si emotiile, temerile si dorintele, vor continua sa existe într-o anumita masura, dar nu vor mai prelua controlul.
Va rog sa analizati încotro este îndreptata atentia dvs. în acest moment. Ma ascultati pe mine sau cititi aceste cuvinte dintr-o carte. Acesta este punctul în care se concentreaza atentia dvs. De asemenea, sunteti constient periferic de alti oameni, de mediul ambiant s.a.m.d. Mai mult, poate ca în timp ce cititi sau ascultati cuvintele mele exista si o oarecare activitate mentala legata de continutul lor, vreun comentariu mental. Si totusi nu este nevoie ca vreuna dintre acestea sa va absoarba toata atentia. încercati ca în acelasi timp sa intrati în contact cu corpul dvs. interior. Pastrati-va o parte din atentie îndreptata spre interior. Nu o lasati sa se concentreze toata în exterior. Simtiti-va corpul din interior, ca pe un câmp energetic unic. Este ca si cum ati asculta sau citi cu întreg corpul. Faceti acest exercitiu în zilele si saptamânile urmatoare. Nu va cedati întreaga atentie mintii si lumii exterioare. Încercati neaparat sa va concentrati asupra a ceea ce faceti, dar simtiti-va corpul interior ori de câte ori este posibil. Ramâneti înradacinat în el. Apoi observati felul în care acest lucru va schimba starea de constiinta si calitatea performantei în activitate.
De câte ori asteptati ceva, oriunde v-ati afla, folositi acest timp pentru a va simti corpul interior. Astfel, aglomerarile de trafic si cozile vor deveni foarte agreabile. În loc sa va proiectati mental în afara Clipei de acum, patrundeti mai adânc în prezent, intrând mai adânc în corpul dvs.
Arta intuirii corpului interior se va transforma într-un mod de viata total diferit, într-o stare de permanenta conectare cu Fiinta si va adauga vietii dvs. o profunzime pe care nu ati mai cunoscut-o pâna acum.
Este usor sa ramâi prezent ca observator al mintii proprii când esti profund înradacinat în corpul tau. Indiferent ce se întâmpla în exterior, nimic nu te mai poate tulbura.
Atâta vreme cât nu veti fi prezent — iar locuirea corpului este mereu un aspect esential al acestei stari — veti continua a fiti condus de minte. Scenariul înscris în mintea dvs., pe care l-ati învatat cu mult timp în urma, conditionarea propriei minti, va va dicta gândirea si comportamentul. Poate ca va veti elibera de ea pentru scurte intervale de timp, dar eliberarea va fi rareori de lunga durata. Acest lucru este adevarat mai ales atunci când ceva „merge prost” sau atunci când suferiti o pierdere sau aveti o suparare. Reactia dvs. conditionata va fi involuntara, automata si predictibila, alimentata de unica emotie fundamentala afectata la baza starii de identificare cu mintea: frica. Asa ca, atunci când vor aparea astfel de obstacole, pentru ca apar întotdeauna, faceti-va un obicei din a intra imediat în trup, concentrându-va cât puteti de mult asupra câmpului energetic intern al corpului. Nu este nevoie sa dureze mult, doar câteva secunde. Dar trebuie sa faceti asta chiar în momentul în care va confruntati cu obstacolul. Orice amânare va permite aparitia unei reactii mental-emotionale ce poate prelua controlul. Când va concentrati asupra interiorului si va simtiti corpul interior, deveniti imediat calm si prezent, pentru ca va retrageti constiinta din minte. Daca în aceasta situatie este nevoie de un raspuns, acesta va aparea de la nivelul profund la care va aflati. Asa cum Soarele este infinit mai stralucitor decât flacara lumânarii, tot asa exista infinit mai multa inteligenta în Fiinta decât în mintea dvs.
Atâta timp cât va aflati într-un contact constient cu corpul interior, sunteti ca un copac adânc înradacinat în pamânt sau ca o cladire cu o fundatie adânca si solida. Ultima analogie a fost folosita de Isus în parabola gresit înteleasa a celor doi oameni care construiau o casa. Unul dintre cei doi oameni o construieste pe nisip, fara fundatie, iar, când vin furtunile si inundatiile, casa este luata de ape. Celalalt sapa adânc, pâna când ajunge la stânca si apoi îsi construieste casa, pe care apele revarsate nu o pot muta din loc.
Înainte de a intra în corp, iarta
M-am simtit foarte incomod când am încercat sa îmi mut atentia asupra corpului interior. Am avut o senzatie de agitatie si de greata. Asa ca nu am putut trai lucrul despre care vorbiti.
Ceea ce ati simtit a fost o emotie reziduala, de care probabil nu ati fost constient pâna când nu ati început sa fiti mai atent la corpul dvs. Daca nu îi acordati putina atentie la început, emotia respectiva va va împiedica sa dobânditi accesul la corpul interior, aflat la un nivel mai profund, în spatele sau.
A-i acorda atentie nu înseamna sa începeti sa va gânditi la ea. Înseamna sa observati pur si simplu emotia, sa o simtiti pe deplin si astfel sa o recunoasteti si sa o acceptati ca atare. Unele emotii sunt usor de identificat: furie, frica, durere s.a.m.d. Altele pot fi mai greu de etichetat — sentimente vagi de disconfort, greutate sau constrângere, la jumatatea drumului între o emotie si o senzatie fizica. În orice caz, ceea ce conteaza nu este daca puteti sau nu sa îi atasati o eticheta mentala, ci daca puteti aduce sentimentul cât mai mult în constiinta. Atentia este cheia transformarii — si o atentie totala implica de asemenea acceptarea. Atentia este ca o raza de lumina — puterea concentrata a constiintei care transforma totul în ea însasi.
Într-un organism complet functional, o emotie are o durata de viata foarte scurta. Este ca un val sau ca o unda de moment la suprafata Fiintei. Când nu sunteti în corpul dvs., totusi, o emotie poate supravietui în dvs. timp de zile ori saptamâni întregi sau se poate alatura altor emotii cu o frecventa similara, care, dupa ce au aparut, au format corpul-durere, un parazit ce poate trai în interiorul dvs. ani la rând, alimentându-se cu energia dvs., conducând la boli fizice si facându-va nefericit (vezi capitolul 2).
Concentrati-va, asadar, atentia asupra simtirii emotiei si verificati daca mintea nu s-a atasat cumva de un tipar de suferinta, ca, de exemplu, învinovatirea, autocompatimirea sau resentimentele — toate acestea alimentând emotia. Daca este asa înseamna ca înca nu ati iertat. Lipsa iertarii vizeaza deseori o alta persoana sau chiar pe dvs., dar poate viza la fel de bine o situatie sau o stare de fapt — trecuta, prezenta sau viitoare — pe care mintea refuza sa o accepte. Da, lipsa iertarii se poate manifesta chiar si cu privire la viitor. Aceasta denota refuzul mintii de a accepta incertitudinea, de a accepta ca viitorul se afla, în ultima instanta, în afara controlului ei. Iertarea înseamna abandonarea nemultumirilor, si astfel renuntarea la durere. Ea se produce de la sine dupa ce realizati ca pretentiile dvs. nu fac decât sa întareasca un fals sentiment de sine. Iertarea înseamna sa nu mai opunem rezistenta vietii — sa îi permitem sa traiasca prin noi. Alternativele sunt durerea si suferinta, o restrângere a fluxului de energie vitala si, în multe cazuri, îmbolnavirea fizica.
În momentul în care iertati cu adevarat, va retrageti puterea de sub dominatia mintii. Risipa iertarii este chiar natura mintii, asa cum sinele fals, construit de minte, nu poate supravietui fara lupta si conflict. Mintea nu poate ierta. Numai dvs. puteti. Deveniti prezent, intrati în corpul dvs., simtiti pacea si linistea: vibranta revarsate de Fiinta. De aceea Isus a spus: „înainte de a intra în templu, iertati”.
Legatura cu nemanifestul
Care este relatia dintre prezenta si corpul interior?
Prezenta este constiinta pura — constiinta care a fost retrasa din minte, din lumea formei. Corpul interior este legatura dvs. cu Nemanifestul, iar în cele mai profunde aspecte ale sale chiar este Nemanifestul: Sursa din care se revarsa constiinta, asa cum lumina se revarsa de la Soare. Constiinta corpului interior este amintirea constientizata a originii sale si întoarcerea la Sursa.
Nemanifestul este acelasi lucru cu Viata?
Da. Cuvântul Nemanifest încearca, printr-o definire negativa, sa exprime Ceea ce nu poate fi spus, gândit sau imaginat. Indica ceea ce este spunând ceea ce nu este. Fiinta, pe de alta parte, este un termen pozitiv. Va rog sa nu va atasati de niciunul dintre aceste cuvinte si nu începeti sa credeti în ele. Si ele nu sunt mai mult decât simple indicatoare.
Ati spus ca prezenta este constiinta retrasa din minte, Cine opereaza aceasta retragere?
Dvs. faceti asta. Dar pentru ca în esenta sunteti constiinta, am putea la fel de bine sa spunem ca este o trezire a constiintei din visul formei. Asta nu înseamna ca propria dvs. forma va disparea instantaneu într-o explozie de lumina. Puteti continua sa existati având forma dvs. prezenta si fiind totusi constient de profunzimea fara forma si fara moarte din dvs.
Trebuie sa recunosc ca toate acestea depasesc cu mult puterea mea de întelegere si totusi, la un nivel mai profund, mi se pare ca stiu despre ce vorbiti. Este mai curând un sentiment decât altceva. Ma pacalesc singur?
Nu, nu va pacaliti singur. Ceea ce simtiti va va conduce mai aproape decât gândirea de cel care sunteti cu adevarat. Nu pot sa va spun nimic ce sa nu cunoasteti deja în adâncul sufletului. Ajungând la un anumit stadiu de conectare interioara, recunoasteti adevarul, când îl auziti. Daca nu ati ajuns înca la acest stadiu, practicarea constientizarii corpului va produce profunzimea necesara.
Încetinirea procesului de îmbatrânire
Între timp, constiinta corpului interior aduce o serie de beneficii în plan fizic. Unul dintre acestea este o reducere semnificativa a procesului de îmbatrânire a corpului fizic.
În timp ce corpul exterior pare sa îmbatrâneasca în mod obisnuit si sa se ofileasca destul de repede, corpul interior nu se schimba în timp; puteti doar sa îl simtiti mai bine si sa patrundeti în el mai profund. Daca acum aveti 20 de ani, câmpul energetic al corpului interior va fi simtit la fel si la 80 de ani. Vivacitatea lui va fi la fel de vibranta. Imediat ce starea dvs. obisnuita nu mai înseamna existenta în afara corpului, prins în capcana mintii, ci existenta în corp si prezenta „aici si acum”, corpul dvs. fizic se va simti mai usor, mai curat si mai viu. Pe masura ce în corp exista mai multa constiinta, structura sa moleculara devine mai putin densa. Mai multa constiinta înseamna reducerea iluziei materialitatii.
Când va identificati mai mult cu corpul interior atemporal decât cu corpul exterior, când prezenta devine modul dvs. normal de constiinta, iar trecutul si viitorul nu va mai domina atentia, nu mai acumulati timp în psihicul dvs. si în celulele corpului. Acumularea timpului ca povara psihologica a trecutului si a viitorului reduce foarte mult capacitatea celulelor de a se reînnoi. Asa ca, daca va locuiti corpul interior, corpul exterior va îmbatrâni mult mai încet; si chiar si atunci când aceasta se va întâmpla, esenta dvs. atemporala îsi va transmite stralucirea prin intermediul formei exterioare si nu veti da impresia unei persoane batrâne.
Exista dovezi stiintifice în acest sens?
Încercati si veti fi dvs. însiva dovada.
Fortificarea sistemului imunitar
Atunci când veti începe sa va locuiti corpul, veti observa alt beneficiu al acestei practici, vizibil în lumea fizica, si anume o fortificare considerabila a sistemului imunitar. Cu cât aduceti mai multa constiinta în corp, cu atât sistemul imunitar devine mai puternic. Este ca si cum fiecare celula se trezeste si se bucura. Corpul iubeste atentia acordata. Este si o puternica forma de autovindecare. Cele mai multe boli se strecoara pe nesimtite înauntru atunci când nu sunteti prezenl în corp. Daca stapânul nu este acasa, aici se instaleaza tot felul de caractere dubioase. Când va locuiti corpul, oricarui oaspete nedorit îi va fi greu sa patrunda acolo.
Dar nu se fortifica doar sistemul imunitar fizic; si sistemul imunitar psihic devine mai puternic. Acesta din urma va protejeaza de câmpurile energetice mental-emotionale negative ale altor persoane, care sunt de altfel extrem de contagioase. Locuirea corpului nu va protejeaza prin ridicarea unui scut, ci prin ridicarea frecventei vibratorii a întregului câmp energetic, astfel încât orice lucru care vibreaza la o frecventa mai mica, de exemplu, frica, furia, depresia s.a.m.d., exista acum în ceea ce este de fapt o ordine diferita a realitatii. Toate acestea nu mai patrund în câmpul constiintei dvs., iar, daca se întâmpla asta, nu mai trebuie sa le opuneti niciun fel de rezistenta, pentru ca trec fara sa lase urme. Va rog sa nu acceptati si nici sa respingeti din start ceea ce va spun. Testati informatiile.
Exista o tehnica simpla, dar foarte puternica de meditatie pentru autovindecare, pe care o puteti practica ori de câte ori simtiti nevoia sa va fortificati sistemul imunitar. Este extrem de eficienta atât daca o folositi chiar de la primele simptome ale bolii, cât si în cazul bolilor care s-au instalat deja, cu conditia sa o folositi frecvent si concentrându-va intens. Ea va contracara orice întrerupere în câmpul dvs. energetic, produsa de o forma sau alta de negativism. Totusi, nu este un substitut pentru practica permanenta a prezentei în corp; altfel, efectul sau va fi doar temporar. Iata despre ce este vorba.
Când aveti câteva minute libere, mai ales seara la culcare si dimineata la trezire, înainte de a va ridica din pat, „inundati-va” corpul cu constiinta. Închideti ochii. Stati întins pe spate. Alegeti diferite parti ale corpului asupra carora la început va veti concentra foarte putin timp: palmele, talpile, bratele, picioarele, abdomenul, pieptul, capul s.a.m.d. Simtiti energia vietii din interiorul acestor parti cât puteti de intens. Ramâneti concentrat asupra fiecarei parti timp de 15 secunde. Apoi lasati-va atentia sa traverseze corpul, ca un val, de câteva ori, de la picioare spre cap si invers. Aceasta traversare nu trebuie sa dureze mai mult de un minut. Dupa aceea, simtiti-va corpul interior în întregime, ca pe un câmp energetic unic. Pastrati acest sentiment timp de câteva minute. În tot acest timp, fiti prezent cu intensitate în fiecare celula a corpului. Nu va îngrijorati daca mintea reuseste ocazional sa va atraga atentia în afara corpului, pierzându-va astfel în gânduri. Imediat ce ati observat ca se întâmpla acest lucru, întoarceti-va atentia asupra corpului interior.
Lasati respiratia sa va conduca prin corp
Uneori, când mintea mea este foarte activa, dobândeste o asemenea forta, încât îmi este imposibil sa-mi mut atentia de la ea si sa-mi simt corpul interior. Acest lucru se întâmpla mai ales atunci când intru într-un tipar de îngrijorare sau de anxietate. Puteti sa-mi sugerati ce sa fac?
Daca la un moment dat descoperiti ca va este greu sa intrati în legatura cu corpul interior, este mai usor sa începeti prin a va concentra asupra respiratiei. Respiratia constienta, care este de altfel o meditatie foarte puternica, va va aduce treptat în contact cu corpul. Urmariti-va respiratia cu atentie, în timp ce aerul intra si iese din corp. Inhalati, simtiti cum abdomenul se dilata si se contracta usor, la fiecare inspiratie si expiratie. Daca va este mai usor sa vizualizati, închideti ochii si imaginati-va scaldat în lumina sau scufundat într-o substanta luminoasa — o mare de constiinta. Apoi inspirati aceasta lumina. Simtiti cum aceasta substanta luminoasa va umple corpul, facându-l si pe el luminos. Apoi treptat, concentrati-va mai mult asupra a ceea ce simtiti. Acum sunteti în corp. Nu va atasati de nicio imagine vizuala.
S
Folosirea creativa a mintii
Daca aveti nevoie sa va folositi mintea pentru un scop anume, folositi-o în conjunctie cu corpul interior. Numai daca veti reusi sa fiti constient fara a avea gânduri va veti putea folosi mintea în mod creativ, iar cea mai usoara cale de a intra în aceasta stare este prin corp. Ori de câte ori aveti nevoie de un raspuns, de o solutie sau de o idee creativa, încetati sa gânditi pentru un moment, îndreptându-va atentia asupra câmpului energetic interior. Constientizati calmul. Când va reluati sirul gândurilor, ele vor fi proaspete si creative. În orice activitate mentala, obisnuiti-va sa oscilati la fiecare câteva minute între gândire si un mod de ascultare interioara, un calm interior. Am putea spune: nu gânditi doar cu mintea, gânditi si cu corpul.
S
Arta de a asculta
Când ascultati o alta persoana, nu o ascultati doar cu mintea, ascultati-o cu tot corpul. Simtiti câmpul energetic al corpului dvs. interior în timp ce o ascultati. Acest sentiment deviaza atentia de la gândire si creeaza un spatiu de calm, ce va va permite sa ascultati efectiv, fara interventia mintii. Îi acordati celui din fata dvs. un spatiu — în care sa existe. Este cel mai pretios dar pe care i-l puteti face. Majoritatea oamenilor nu stiu sa asculte pentru ca cea mai mare parte a atentiei lor este absorbita de gândire. Sunt mai atenti la gândurile lor decât la ceea ce spune celalalt si nu sunt deloc atenti la ceea ce conteaza într-adevar: Fiinta celeilalte persoane, Fiinta aflata în spatele cuvintelor si al gândurilor. Desigur, nu puteti simti Fiinta altei persoane decât prin intermediul propriei Fiinte. Acesta este începutul realizarii unificarii, care este iubirea. La cel mai profund nivel al Fiintei sunteti una cu tot ceea ce exista.
Cele mai multe relatii umane presupun în principal minti aflate în interactiune, nu fiinte umane ce comunica unele cu altele, fiinte aflate în comuniune. Nicio relatie nu poate înflori în acest fel. Acesta este motivul pentru care exista atât de multe relatii conflictuale. Când mintea va conduce viata, conflictul, luptele si problemele sunt inevitabile. Legatura cu corpul interior creeaza un spatiu gol unde mintea nu exista si în care o relatie poate înflori.

Cum sa traiesti in prezent.

Cum sa traiesti in prezent. Capitolul 4,5,6

No comments:

Post a Comment

Popular Posts

Blog Archive