Cum sa traiesti in prezent. Capitolul 7,8,9

Capitolul 7
Porti catre lumea nemanifesta
Sa patrundem si mai adânc în corp
Îmi pot simti energia din corp, mai ales în brate si în picioare, dar nu reusesc sa merg mai departe, asa cum ati sugerat dvs. mai devreme.
Faceti urmatorul exercitiu ca pe o meditatie. Nu este nevoie sa dureze mult. Zece pâna la 15 minute sunt suficiente. Asigurati-va mai întâi ca nu exista factori externi care sa va tulbure, cum ar fi soneria telefonului sau persoane care ar putea sa va întrerupa. Asezati-va pe un scaun, dar nu va lasati pe spate. Mentineti-va coloana vertebrala dreapta. Aceasta va va ajuta sa ramâneti vigilent. Sau luati pozitia dvs. favorita de meditatie.
Asigurati-va ca aveti corpul relaxat. Închideti ochii. Respirati profund de câteva ori. Simtiti-va respiratia în partea inferioara a abdomenului, ca si cum ar fi acolo. Observati cum aceasta se dilata si se contracta usor, în timp ce aerul intra si iese din corp. Apoi constientizati întregul câmp energetic interior al corpului. Nu va gânditi la el, încercati sa-l simtiti. Facând aceasta, va retrageti constiinta din câmpul mintii. Daca vi se pare utila, folositi vizualizarea „luminii” pe care am descris-o mai devreme.
Când va veti putea simti clar corpul interior ca pe un câmp energetic unic, abandonati, daca este posibil, orice imagine vizuala si concentrati-va exclusiv asupra a ceea ce sunteti.
Daca puteti, abandonati inclusiv orice imagine mentala ati mai avea înca despre corpul fizic. Tot ceea ce ramâne este un sentiment de prezenta sau de „Fiintare” învaluitor, iar corpul interior este simtit ca si cum nu ar avea granite. Apoi adânciti-va si mai mult atentia în acest sentiment. Deveniti una cu el. Contopiti-va cu câmpul energetic, astfel încât sa nu mai percepeti vreo dualitate între observator si observat, între dvs. si corpul dvs. Distinctia dintre interior si exterior se dizolva si ea acum, astfel încât nu mai exista un corp interior. Adâncindu-va si mai mult în corp, transcendeti în sus trupul.
Ramâneti în aceasta arie a Fiintei pure cât timp va simtiti bine; apoi deveniti din nou constient de corpul fizic, de respiratie si de simturile fizice, deschideti ochii. Timp de câteva minute, priviti ceea ce va înconjoara într-un mod meditativ — adica, fara a atasa mental etichete — si continuati sa va simtiti corpul interior în tot acest timp.
S
Accesul la aceasta lume lipsita de forme este eliberator. Va elibereaza de legatura cu forma si de identificarea cu ea. Este viata în starea ei nediferentiata, dinainte de fragmentarea ei în multiplicitate. O putem numi Nemanifestul, Sursa invizibila a tuturor lucrurilor, Fiinta din toate fiintele. Este o lume a calmului si a pacii profunde, dar si a bucuriei si a vitalitatii intense. Ori de câte ori sunteti prezent, deveniti într-o anumita masura „transparent” pentru lumina, pentru constiinta pura izvorâta din aceasta Sursa. Veti realiza de asemenea ca lumina nu este separata de Fiinta dvs., ci constituie însasi esenta dvs.
Sursa chi-ului
Oare Nemanifestul este ceea ce în Orient se numeste chi, un fel de energie vitala universala?
Nu, nu este. Nemanifestul este sursa acestui chi. Chi este câmpul energetic interior al corpului dvs. Este puntea dintre eul dvs. exterior si Sursa. Se afla la jumatatea drumului dintre manifest, lumea formei, si Nemanifest. Chi poate fi comparat cu un râu sau cu un flux de energie. Daca va concentrati constiinta din ce în ce mai adânc asupra corpului interior, urmati cursul acestui râu înapoi catre Sursa lui. Chi este miscare; Nemanifestul este linistire. Când ajungeti în punctul linistirii absolute, care în acelasi timp vibreaza de viata, ati lasat în urma corpul interior si pe chi si ati ajuns la Sursa însasi: Nemanifestul. Chi este legatura dintre Nemanifest si universul fizic. Asa ca, daca va îndreptati atentia din ce în ce mai profund în corpul interior, s-ar putea sa ajungeti în acest punct unic, în care lumea se dizolva în Nemanifest, iar Nemanifestul ia forma fluxului de energie chi, care devine apoi lumea. Acesta este punctul nasterii si al mortii. Când constiinta dvs. este orientata spre exterior, îsi fac aparitia mintea si lumea. Când este orientata spre interior, îsi da seama de propria Sursa si se întoarce înapoi în Nemanifest. Apoi, când constiinta revine în lumea manifesta, va reluati identitatea de forma pe care temporar ati abandonat-o. Aveti un nume, un trecut, o situatie de viata, un viitor. Dar, dintr-un punct de vedere fundamental, nu mai sunteti persoana dinainte: aveti o imagine a unei realitati interioare care nu apartine „acestei lumi”, desi nu este separata de ea, asa cum nu este separata nici de dvs.
Acum, adoptati urmatorul exercitiu ca practica spirituala zilnica: pe masura ce avansati în viata, nu acordati niciodata 100% din atentia dvs. lumii exterioare si mintii. Pastrati o parte din ea în interior. Am vorbit deja despre acest lucru. Simtiti-va corpul interior chiar si atunci când va angajati în activitatile zilnice, mai ales într-o relatie cu o alta persoana sau cu natura. Simtiti linistea din adâncul fiecareia. Pastrati poarta deschisa. Este foarte posibil sa fiti constienti de Nemanifest pe tot parcursul vietii. Îl veti simti ca pe un sentiment profund de pace undeva în fundal, ca pe o stare de linistire ce nu va paraseste niciodata, indiferent ce se întâmpla în exterior. Deveniti o punte între Nemanifest si manifest, între Dumnezeu si lume. Aceasta este starea de conectare cu Sursa pe care o numim iluminare.
Nu ramâneti cu impresia ca Nemanifestul este separat de manifest. Cum ar putea fi? El este viata ce anima orice forma, esenta interioara a tot ceea ce exista. Dati-mi voie sa va explic.
Somnul fara vise
Dvs. faceti o calatorie în Nemanifest în fiecare seara, când intrati în faza somnului profund, fara vise. Deveniti una cu Sursa. De aici va luati energia vitala ce va sustine pentru o vreme atunci când va întoarceti în lumea manifesta, lumea formelor separate. Aceasta energie este mult mai vitala decât mâncarea: „Omul nu traieste numai cu pâine”. Dar în timpul somnului fara vise nu patrundeti în el în mod constient. Desi functiile corporale înca se pastreaza, „dumneavoastra” nu mai existati în aceasta stare. Va puteti imagina cum ar fi sa intrati în somnul fara vise pastrându-va o constiinta deplina? Este imposibil de imaginat, pentru ca aceasta stare nu are continut.
Nemanifestul nu va elibereaza pâna când nu patrundeti aici în mod constient. Acesta este motivul pentru care Isus nu a spus: „Adevarul va va elibera”, ci: „Veti cunoaste adevarul si adevarul va va elibera”. Acesta nu este un adevar conceptual. Este adevarul vietii eterne, de dincolo de forma, pe care ori îl cunoastem direct, ori nu-l cunoastem deloc. Dar nu încercati sa ramâneti constient în timpul somnului fara vise. Este foarte putin probabil sa reusiti. Cel mult, ati putea sa ramâneti constient în timpul visului, dar nu mai mult de atât. Acest lucru se numeste visare lucida, care poate fi o stare interesanta si fascinanta, dar nu eliberatoare.
Asa ca folositi-va corpul interior ca poarta prin care sa intrati în Nemanifest si pastrati deschisa aceasta poarta ca sa ramâneti conectat la Sursa tot timpul. Pentru corpul interior nu conteaza daca corpul dvs. fizic este tânar sau batrân, slab sau puternic. Corpul interior este atemporal. Daca nu puteti înca sa va simtiti corpul interior, folositi una dintre celelalte porti, desi, în ultima instanta, ele sunt una. Am vorbit deja destul de mult despre unele, dar voi relua aici totul pe scurt.
Alte porti
Clipa de acum poate fi considerata poarta principala. Este un aspect esential al fiecareia dintre celelalte porti, inclusiv al corpului interior. Nu puteti fi prezent în corpul dvs. fara a fi intens prezent în clipa de fata.
Timpul si manifestul sunt inexorabil legate întocmai ca prezentul atemporal si Nemanifestul. Când dizolvati timpul psihologic prin constiinta intensa a momentului prezent, deveniti constient de Nemanifest atât direct, cât si indirect. În mod direct, îl veti simti sub forma iradierii si puterii prezentei dvs. constiente — fara vreun continut, doar prezenta. Indirect, sunteti constient de Nemanifest în si prin lumea senzoriala. Cu alte cuvinte, simtiti esenta lui Dumnezeu în fiecare creatura, în fiece floare, în fiece piatra si va dati seama de faptul ca: „Tot ceea ce exista este sfânt”. Din acest motiv, Isus, vorbind în întregime din esenta sau din identitatea sa cu Cristos, spune în Evanghelia dupa Toma: „Despicati o bucata de lemn; eu sunt acolo. Ridicati o piatra si ma veti gasi acolo”.
O alta poarta catre Nemanifest este creata prin oprirea gândirii.
Acest proces poate începe cu un lucru foarte simplu, ca, de exemplu, respiratia constienta sau privitul unei flori, într-o stare de vigilenta intensa, astfel încât sa nu existe niciun comentariu mental în acest timp. Exista multe feluri de a crea o întrerupere în fluxul nesfârsit al gândurilor. Meditatia vizeaza tocmai acest lucru. Gândurile fac parte din lumea manifesta. Activitatea mentala continua va tine prizonier în Iumea formei si devine un ecran opac, ce va împiedica sa deveniti constient de Nemanifest, constient de esenta divina atemporala si lipsita de forma, aflata în dvs. si în toate celelalte lucruri si creaturi. Când sunteti intens prezent, nu trebuie sa va mai preocupe gasirea unei modalitati de oprire a gândirii, pentru ca mintea se opreste automat. Acesta este motivul pentru care am spus ca prezentul este un aspect esential al tuturor celorlalte porti.
Abandonarea — înlaturarea rezistentei mental-emotionale în fata a ceea ce exista — devine si ea o importanta cale de acces catre Nemanifest. Motivul este simplu: rezistenta interna va izoleaza de ceilalti, de dvs. însiva, de lumea din jur. Ea amplifica sentimentul de separare, de a carui supravietuire depinde sinele fals. Cu cât sentimentul separarii este mai puternic, cu atât sunteti mai legat de lumea manifesta, de lumea formelor separate. Cu cât sunteti mai legat de lumea formei, cu atât identitatea dvs. ca forma devine mai impenetrabila. Poarta este închisa si sunteti izolat de dimensiunea interioara, dimensiunea profunzimii. În starea de abandonare, identitatea dvs. de forma slabeste si devine, într-o anumita masura, „transparenta”, astfel ca Nemanifestul îsi poate trimite razele prin ea.
De dvs. depinde deschiderea acestei porti în viata dvs., care va va aduce accesul constient catre Nemanifest. Stabiliti contactul cu câmpul energetic al corpului interior, fiti prezent intens, scapati de identificarea cu mintea, abandonati-va în fata a ceea ce exista; acestea toate sunt porti ce pot fi folosite — dar nu este nevoie sa folositi decât una.
Desigur, si iubirea trebuie sa fie una dintre aceste porti?
Nu. Imediat ce una dintre porti s-a deschis, iubirea este prezenta în dvs. prin „sentimentul-realizare” al unificarii. Iubirea nu este o poarta; este ceea ce patrunde prin poarta în aceasta lume. Atâta timp cât sunteti prins în capcana identitatii de forma, nu poate exista niciun fel de iubire. Sarcina dvs. nu este sa cautati iubirea, ci sa gasiti o poarta prin care sa poata intra iubirea.
Linistea
Mai exista si alte porti în afara celor pe care le-ati mentionat?
Da, mai exista. Nemanifestul nu este separat de manifest. Lumea este îmbibata de Nemanifest, dar este atât de bine ascuns, încât aproape nimeni nu reuseste sa-l sesizeze. Daca ati sti unde sa cautati, l-ati gasi peste tot. În fiecare moment se deschide câte o poarta.
Auziti câinele care latra în departare? Sau masina care trece? Ascultati cu atentie. Puteti simti prezenta Nemanifestului în ele? Nu puteti? Cautati-l în linistea din care vin sunetele si în care se întorc. Acordati mai multa atentie linistii decât sunetelor. Faptul ca acordati atentie linistii exterioare creeaza linistea interioara; mintea se linisteste. Se deschide o poarta.
Fiecare sunet se naste din liniste, moare înapoi în liniste si în timpul vietii sale este înconjurat de liniste. Linistea îi permite sunetului sa existe. Este o parte intrinseca, dar nemanifesta a fiecarui sunet, a fiecarei note muzicale, a fiecarui cântec, a fiecarui cuvânt. Nemanifestul este prezent în aceasta lume sub forma linistii. De aceea s-a spus ca niciun lucru din aceasta lume nu este mai asemanator cu esenta divina decât linistea. Tot ce trebuie sa faceti este sa-i acordati atentie. Chiar si în timpul unei conversatii, constientizati pauzele dintre cuvinte, scurtele intervale de liniste dintre propozitii. În timp ce faceti acest lucru, dimensiunea linistirii va creste în dvs. Nu puteti fi atent Ia liniste fara ca simultan sa nu se faca liniste si în dvs. Liniste în afara, liniste în interior. Ati intrat în Nemanifest.
Spatiul
Asa cum niciun sunet nu poate exista fara liniste, niciun lucru nu poate exista fara nimic, fara spatiul gol care îi permite sa existe. Fiecare obiect fizic sau corp vine din nimic, este înconjurat de nimic si în final se va întoarce în nimic. Nu numai atât, chiar si în interiorul fiecarui corp fizic exista mult mai mult „nimic” decât „ceva”. Fizicienii ne spun ca soliditatea materiei este o iluzie. Chiar si materia aparent solida, inclusiv corpul dvs. fizic, este aproape 100% spatiu gol — atât de vaste sunt distantele dintre atomi în comparatie cu marimea lor. Ba si mai mult, chiar în interiorul fiecarui atom în cea mai mare parte exista doar spatiu gol. Ceea ce ramâne este mai mult o frecventa vibratorie decât particule de materie solida, seamana mai mult cu o nota muzicala. Budistii stiu acest lucru de peste 2.500 de ani. „Forma este vid, vidul este forma”, afirma Sutra Inimii, unul dintre cele mai cunoscute texte vechi budiste. Esenta tuturor lucrurilor este vidul.
Nemanifestul nu este prezent în aceasta lume numai ca liniste; el îmbiba întregul univers fizic ca spatiu — din interior si din exterior. Este o liniste care poate trece la fel de usor neobservata. Toata lumea acorda atentie lucrurilor din spatiu, dar cine este atent la spatiul însusi?
Am impresia ca vreti sa spuneti ca „ vidul” sau „ nimicul” nu este doar nimic, ca el are o anumita calitate misterioasa. Ce este nimicul?
Nu puteti pune o asemenea întrebare. Mintea dvs. a încercat sa transforme nimicul în ceva. În momentul în care îl transformati în ceva, îl pierdeti. Nimicul — spatiul — este aparenta Nemanifestului sub forma unui fenomen exterior într-o lume perceputa prin simturi. Cam atât putem spune despre el si chiar si ceea ce am spus este un fel de paradox. Nu poate deveni un obiect al cunoasterii. Nu va puteti face o teza de doctorat pe tema „nimicului”. Când oamenii de stiinta studiaza spatiul, îl transforma de obicei în ceva si astfel pierd total din vedere însasi esenta sa. Nu este de mirare ca ultima teorie despre spatiu afirma ca el nu este gol deloc, ca este umplut de o substanta. Odata ce aveti o teorie, nu este prea greu sa gasiti dovezi care sa o sustina, cel putin pâna când apare o alta teorie.
„Nimicul” poate deveni pentru dvs. o poarta catre Nemanifest numai daca nu încercati sa-l „apucati” sau sa-l întelegeti.
Nu asta facem acum?
Nu, deloc. Eu încerc sa va ofer câteva jaloane, ca sa va arat cum puteti introduce dimensiunea Nemanifestului în viata dvs. Nu încercam sa-l întelegem. Nu este nimic de înteles.
Spatiul nu are „existenta”. „A exista” înseamna literalmente „a iesi în evidenta”. Nu puteti întelege spatiul pentru ca el nu iese în evidenta. Desi spatiul în sine nu are existenta, ci permite tuturor lucrurilor sa existe. Nici linistea nu are existenta si nici Nemanifestul.
Ce se întâmpla daca va retrageti atentia de la obiectele din spatiu si constientizati spatiul? Care este esenta acestei camere? Mobila, tablourile s.a.m.d. sunt în camera, dar nu sunt camera. Peretii, podeaua si tavanul definesc limitele camerei, dar nici ele nu sunt camera. Care este, deci, esenta camerei? Spatiul, desigur, spatiul gol. Nu ar exista nicio „camera” fara el. Odata ce spatiul este „nimic”, putem spune ca ceea ce nu este acolo este mult mai important decât ceea ce este acolo. Asa ca fiti atent la spatiul din jurul dvs. Nu va gânditi la el. Simtiti-l, asa cum este. Fiti atent la „nimic”.
În timp ce faceti acest lucru, în interiorul dvs. se produce o modificare a constiintei. Iata de ce. Echivalentul interior al obiectelor din spatiu, ca mobila, peretii s.a.m.d., reprezinta obiectele dvs. mentale: gânduri, emotii si obiecte ale simturilor. Iar echivalentul interior al spatiului este constiinta care le permite obiectelor mentale sa existe, asa cum spatiul le permite tuturor lucrurilor sa existe. Deci, daca va retrageti atentia de la lucruri — obiectele din spatiu — automat va retrageti atentia si de la obiectele mentale. Cu alte cuvinte, nu puteti în acelasi timp sa gânditi si sa constientizati spatiul — sau linistea. Constientizând spatiul gol din jurul dvs., deveniti simultan constient de spatiul non-mental, al constiintei pure: Nemanifestul. Astfel, contemplarea spatiului poate deveni o poarta pentru dvs.
Spatiul si linistea sunt doua aspecte ale aceluiasi lucru, ale aceluiasi nimic. Ele sunt o exteriorizare a spatiului interior si a linistii interioare, care este linistirea: uterul de o creativitate infinita al întregii existente. Cei mai multi oameni nu constientizeaza deloc aceasta dimensiune. Nu exista spatiu interior, nu exista linistire. Sunt dezechilibrati. Cu alte cuvinte, ei cunosc lumea, sau cred ca o cunosc, dar nu-l cunosc pe Dumnezeu. Se identifica exclusiv cu forma lor fizica si psihologica, neconstientizând esenta. Si, deoarece fiecare forma este extrem de instabila, traiesc cu frica. Aceasta frica genereaza o perceptie extrem de gresita a lor însisi si a altor oameni, o distorsiune în perspectiva lor despre lume.
Daca un dezastru cosmic ar duce la sfârsitul lumii noastre, Nemanifestul ar ramâne total neafectat de acesta. Cursul miracolelor a exprimat foarte sugestiv acest adevar: „Nimic real nu poate fi amenintat. Nimic ireal nu exista. În aceasta consta pacea lui Dumnezeu”.
Daca ramâneti într-o legatura constienta cu Nemanifestul, apreciati, iubiti si respectati profund manifestul si fiecare forma de viata din el ca pe o expresie a Fiintei Unice de dincolo de forma. Stiti de asemenea ca fiecare forma este facuta sa se dizolve din nou si ca, în ultima instanta, niciun lucru exterior nu conteaza prea mult. Ati „învins lumea”, dupa cum spunea Isus — sau, în cuvintele lui Buddha, ati „trecut pe malul celalalt”.
Adevarata natura a spatiului si a timpului
Gânditi-va si la acest lucru: daca nu ar mai fi nimic în afara linistii, ea nu ar exista pentru dvs.; nu ati sti ce este. Numai când apare sunetul se naste linistea. Analog, daca ar exista numai spatiu fara niciun obiect în el, spatiul nu ar exista pentru dvs. Imaginati-va ca sunteti un punct al constiintei ce pluteste în imensitatea spatiului — fara stele, fara galaxii, numai vid. Brusc, spatiul nu ar mai fi imens; nu ar mai fi deloc.
Nu ar mai exista viteza, miscare dintr-un loc în altul. Este nevoie de cel putin doua puncte de referinta pentru ca distanta si spatiul sa apara. Spatiul ia nastere în momentul în care Unu devine doi si „doi” devine „zece mii de lucruri”, cum numeste Lao Tse lumea manifesta, spatiul devine din ce în ce vast. Astfel, lumea si spatiul apar simultan.
Nimic nu ar putea exista fara spatiu, si totusi spatiul este nimic. Înainte de nasterea universului, înainte de „Big Bang”, daca doriti, nu exista un imens spatiu gol care astepta sa fie umplut. Spatiul nu exista, nu exista niciun lucru. Exista numai Nemanifestul — Unu. Când Unu a devenit „zece mii de lucruri”, dintr-odata a început sa existe spatiul si a permis existenta a o multime de lucruri. De unde a venit el? A fost creat de Dumnezeu pentru a face loc universului? Sigur ca nu. Spatiul este lipsa lucrurilor, asa ca nu a fost niciodata creat.
Iesiti din casa într-o noapte senina si priviti cerul. Miile de stele pe care le puteti vedea cu ochiul liber nu sunt mai mult decât o fractiune infinitezimala din tot ceea ce exista acolo. Peste 100 de miliarde de galaxii pot fi deja detectate cu cele mai puternice telescoape, fiecare galaxie fiind un „univers insular” cu miliarde de stele. Totusi, si mai uimitoare este infinitatea spatiului însusi, profunzimea si linistea care-i permite acestei realitati magnifice sa existe. Nimic nu ar putea fi mai uimitor si mai maiestuos decât imensitatea si linistea spatiului — si, cu toate acestea, ce este spatiul? Un gol, un imens gol.
Ceea ce noua ne apare ca spatiu în universul nostru perceput prin intermediul mintii si al simturilor este însusi Nemanifestul, exteriorizat. Este „corpul” lui Dumnezeu. Si cel mai mare miracol este ca aceasta liniste si vastitate care îi permit universului sa existe nu se afla numai acolo în spatiu — ci si în sinea dvs. Când sunteti total prezent, îl întâlniti sub forma spatiului interior nemental, aflat în nemiscare. În sinea dvs., este imens ca profunzime, nu ca întindere. întinderea spatiala este, în ultima instanta, o perceptie eronata a profunzimii infinite — un atribut al realitatii transcendente.
Dupa Einstein, spatiul si timpul nu sunt separate. Nu înteleg prea bine acest lucru, dar cred ca el spune ca timpul este a patra dimensiune a spatiului. O numeste „continuumul spatio-temporal”.
Da. Ceea ce percepeti în exterior ca spatiu si timp sunt, în ultima instanta, iluzii, dar ele contin un miez de adevar. Ele sunt cele doua atribute esentiale ale lui Dumnezeu, infinitatea si eternitatea, percepute ca si cum ar avea o existenta externa în afara dvs. În sinea dvs., atât spatiul cât si timpul au un echivalent interior ce dezvaluie natura lor adevarata, dar si a dvs. În vreme ce spatiul este lumea non-mentala, de o profunzime infinita, aflata în nemiscare, echivalentul interior al timpului este prezenta, constiinta eternei Clipei de acum. Amintiti-va ca nu exista nicio diferenta între ele. Când spatiul si timpul sunt realizate în interior ca Nemanifest — prezenta si absenta mintii — spatiul si timpul exterior continua sa existe pentru dvs., dar devin mult mai putin importante. Si lumea continua sa existe, dar nu va mai fi capabila sa va impuna constrângeri. Din acest motiv, scopul ultim al lumii nu se afla în ea, ci în transcendenta ei. Asa cum dvs. nu ati fi constient de spatiu daca el nu ar contine obiecte, lumea este necesara pentru ca Nemanifestul sa se realizeze. Poate ca ati auzit proverbul budist: „Daca nu ar fi iluzii, nu ar mai exista iluminare”.
Prin intermediul lumii si, în ultima instanta, prin dvs., Nemanifestul se cunoaste pe sine. Sunteti aici pentru a-i permite scopului divin al universului sa se împlineasca. Atât de important sunteti!
Moartea constienta
În afara de somnul fara vise, despre care am vorbit deja, mai exista o alta poarta involuntara. Ea se deschide pentru foarte scurt timp în momentul mortii fizice. Chiar daca ati ratat toate celelalte ocazii de realizare spirituala în timpul vietii, o ultima poarta se va deschide pentru dvs. imediat dupa o corpul a murit.
Exista nenumarate relatari ale celor care au avut impresia vizuala a acestei porti sub forma unei lumini stralucitoare si apoi s-au întors din ceea ce este cunoscut sub numele de experienta a mortii clinice. Multi dintre ei au vorbit si despre un sentiment de beatitudine si pace profunda. În Cartea tibetana a mortilor, este descrisa ca „splendoarea luminoasa a luminii incolore a Nimicului”, despre care se spune ca este „eul nostru adevarat”. Aceasta poarta se deschide doar pentru foarte scurt timp si, daca nu ati întâlnit deja dimensiunea Nemanifestului în decursul vietii, este foarte probabil sa o ratati. Cei mai multi oameni poarta cu sine prea multa rezistenta reziduala, prea multa frica, un atasament prea mare fata de experienta senzoriala, o identificare prea puternica cu lumea manifesta. Asa ca, vazând poarta, se îndeparteaza înfricosati si apoi îsi pierd constiinta. Cele mai multe dintre lucrurile care se întâmpla dupa aceasta sunt involuntare si automate. În final, apare un nou ciclu al nasterii si al mortii. Prezenta lor nu a fost înca suficient de puternica pentru nemurirea constienta.
Deci, trecerea prin aceasta poarta nu înseamna anihilare?
Ca si la celelalte porti, natura dvs. radianta ramâne, dar nu si personalitatea. În orice caz, tot ceea ce este real sau valoros în personalitatea dvs. este natura dvs. adevarata, a carei stralucire razbate dincolo de iluzii. Ea nu se pierde niciodata. Nimic din ceea ce este valoros — niciun lucru real — nu se pierde vreodata.
Apropierea mortii si moartea însasi, disolutia formei fizice, este întotdeauna o ocazie minunata pentru realizarea spirituala. Aceasta ocazie este pierduta în mod tragic de cele mai multe ori, de vreme ce traim într-o cultura care nu stie aproape nimic despre moarte, asa cum nu stie aproape nimic despre niciunul dintre lucrurile care conteaza cu adevarat.
Fiecare poarta este o poarta a mortii, moartea sinelui. Când treceti prin ea, încetati sa va mai construiti identitatea din forma psihologica înjghebata de minte. Atunci realizati ca moartea este o iluzie, asa cum identificarea dvs. cu forma era o iluzie. Moartea de fapt înseamna sfârsitul iluziei. Este dureroasa numai atâta timp cât va agatati de iluzie. 
Capitolul 8
Relatii evoluate
Patrundeti în Clipa de acum, oriunde v-ati afla.
Am crezut întotdeauna ca adevarata iluminare nu este posibila decât prin iubirea adusa de relatia dintre un barbat si o femeie. Nu acesta este lucrul care ne face din nou completi? Cum poate viata cuiva sa fie împlinita pâna când nu se întâmpla aceasta?
Din experienta dvs., acest lucru este adevarat? Vi s-a întamplat dvs.?
Nu înca, dar cum ar putea fi altfel? Stiu ca se va întâmpla.
Cu alte cuvinte, asteptati un eveniment viitor care sa va saIveze. Nu este aceasta eroarea fundamentala despre care am tot vorbit? Mântuirea nu se afla în alt timp sau spatiu. Este aici si acum.
Ce înseamna aceasta afirmatie: „Mântuirea este aici si acum”? Nu înteleg. Nici nu stiu ce înseamna mântuire.
Majoritatea oamenilor alearga dupa placerile fizice sau diferite forme de gratificatie psihologica deoarece cred ca aceste lucruri îi vor face fericiti sau îi vor elibera de un sentiment de frica sau de lipsa. Fericirea poate fi perceputa ca un sentiment de traire mai intensa, atinsa prin intermediul placerii fizice, sau ca un sentiment mai sigur si mai complet al sinelui, atins printr-o forma sau alta de gratificatie psihologica.
Aceasta este cautarea mântuirii ce provine dintr-un sentiment de insatisfactie sau de lipsa. Invariabil, orice satisfactie pe care o va obtine o astfel de persoana este de scurta durata, asa ca starea de satisfactie sau de împlinire este de obicei proiectata din nou într-un punct imaginar, departe de aici si acum. „Când voi obtine X sau ma voi elibera de Y — atunci îmi va fi bine”. Acesta este cadrul mental inconstient ce creeaza iluzia mântuirii în viitor.
Adevarata mântuire este împlinirea, pacea, viata în toata plenitudinea ei. Înseamna sa fii tu însuti, sa simti în interior acea stare de bine pentru care sa nu existe o stare opusa, bucuria de a trai care nu depinde de nimic altceva decât de ea însasi. Aceasta stare este resimtita nu ca o experienta trecatoare, ci ca o prezenta constanta. Într-un limbaj teist, aceasta înseamna „sa-l cunosti pe Dumnezeu” — nu ca pe un lucru exterior, ci ca pe esenta proprie cea mai profunda. Adevarata mântuire este sa ne cunoastem pe noi însine ca parti inseparabile ale Vietii Unificate din afara timpului si a formei, Viata din care vine tot ceea ce exista.
Adevarata mântuire este o stare de eliberare — eliberare de frica, de suferinta, de acea stare perceputa ca o lipsa sau o insuficienta si, din acest motiv, de orice dorinta, nevoie, pofta sau atasament. Este eliberarea de gândirea compulsiva, de negativism si, mai presus de toate, de trecut si de viitor ca nevoie psihologica. Mintea dvs. va spune ca nu puteti ajunge acolo. Ca ar trebui sa se întâmple un anume lucru sau dvs. ar trebui sa deveniti asa si pe dincolo înainte de a fi liber si împlinit. Va spune, de fapt, ca aveti nevoie de timp — ca este nevoie sa gasiti, sa rezolvati, sa faceti, sa realizati, sa dobânditi, sa deveniti sau sa întelegeti un anumit lucru înainte de a va putea elibera sau de a fi împlinit. Dvs. priviti timpul ca pe un mijloc de a atinge mântuirea, când de fapt este cel mai mare obstacol în calea ei. Credeti ca nu puteti ajunge acolo din pozitia în care va aflati în acest moment pentru ca înca nu sunteti complet sau suficient de bun, dar adevarul este ca aici si acum este singurul punct din care puteti ajunge acolo. „Ajungeti” acolo realizând ca sunteti deja acolo. ÎI descoperiti pe Dumnezeu în momentul în care realizati ca nu aveti nevoie sa-l cautati. Asa ca nu exista o singura cale catre mântuire: poate fi folosita orice stare, dar nu este nevoie de niciuna în mod special. Totusi, exista un singur punct de acces: Clipa de acum. Nu poate exista mântuire în alt moment decât acum. Sunteti singur si fara un partener? Patrundeti în Clipa de acum. Aveti o relatie cu cineva? Patrundeti în Clipa de acum.
Nimic din ceea ce ati putea face sau realiza vreodata nu va va apropia mai mult de mântuire decât ceea ce exista în prezent. Acest lucru poate fi greu de înteles pentru o minte obisnuita sa creada ca toate lucrurile valoroase se afla în viitor. Niciun lucru pe care l-ati facut vreodata sau care v-a fost facut în trecut nu va poate împiedica sa spuneti „da” în fata a ceea ce exista si sa va concentrati atentia mai profund asupra Clipei de acum. Nu puteti face acest lucru în viitor. Fie îl faceti acum, fie nu-l mai faceti deloc.
S
Relatii de iubire/ura
Pâna în momentul în care aveti acces — si numai daca reusiti aceasta — la frecventa constientizata a prezentei, toate relatiile, mai ales cele intime, sunt profund viciate si, în ultima instanta, disfunctionale. Ele pot parea perfecte pentru un timp, ca atunci când sunteti „îndragostit”, dar invariabil aceasta perfectiune aparenta este distrusa prin aparitia tot mai frecventa a certurilor, a conflictelor, a nemultumirilor si a violentelor emotionale sau chiar fizice. Se pare ca majoritatea relatiilor de iubire devin în scurt timp relatii de iubire/ura. Iubirea se poate transforma atunci în atacuri înversunate, sentimente de ostilitate sau de retragere completa a afectiunii pe nepusa masa. Acest lucru este considerat normal. În aceste conditii, relatia va oscila un timp, câteva luni sau câtiva ani, între polaritatea „iubirii” si cea a urii si va va da în egala masura placere si suferinta. Deseori, cuplurile devin dependente de aceste cicluri. Drama lor îi face sa se simta vii. Atunci când echilibrul dintre polaritatea pozitiva si cea negativa este pierdut, iar ciclurile negative, distructive apar cu o frecventa si o intensitate din ce în ce mai mare — situatie la care se ajunge întotdeauna mai devreme sau mai târziu — nu mai dureaza mult si relatia se destrama complet.
Puteti avea impresia ca eliminarea ciclurilor negative sau distructive ar face ca totul sa fie bine si relatia ar înflori minunat — dar, din nefericire, acest lucru nu este posibil. Polaritatile sunt interdependente. Una nu poate exista fara cealalta. Latura pozitiva contine deja în ea latura negativa, care nu s-a manifestat înca. Ambele sunt, de fapt, aspecte diferite ale aceleiasi disfunctii. Ma refer la ceea ce se numeste, în general, relatie romantica — nu la iubirea adevarata, care nu are opus, pentru ca se naste din afara mintii. Iubirea ca stare continua este totusi foarte rara — la fel de rara ca si fiintele umane constiente. Sunt totusi posibile momente scurte si fugare de iubire ori de câte ori apare o pauza în fluxul gândirii.
Desigur, partea negativa a unei relatii este mai usor de recunoscut ca fiind disfunctionala decât cea pozitiva. Asa cum este mai usor sa recunosti sursa negativismului la partener decât la tine însuti. Ea se poate manifesta sub multe forme: posesivitate, gelozie, control, retragere si resentimente nerostite, nevoia de a avea întotdeauna dreptate, insensibilitate si egocentrism, cereri emotionale si manipulare, nevoia de a te certa, de a critica, a judeca, a învinovati sau a ataca, furie, razbunare inconstienta pentru durerea produsa în trecut de un parinte, pierderea controlului si violenta fizica.
Latura pozitiva consta în aceea ca sunteti „îndragostit” de partenerul dvs. La început aceasta stare va va produce o profunda satisfactie. Va simtiti extrem de viu. Existenta proprie a capatat dintr-o data sens, pentru ca cineva are nevoie de dvs., va doreste si va face sa va simtiti o persoana deosebita, iar dvs. faceti acelasi lucru pentru ea sau el. Împreuna, va simtiti completi. Sentimentul poate deveni atât de intens, încât restul lumii sa devina complet nesemnificativ.
Totusi, poate ati mai observat si ca aceasta intensitate este însotita de o senzatie de nevoie si de dependenta. Puteti deveni dependent de celalalt. El sau ea are asupra dvs. efectul unui drog. Va simtiti foarte bine când drogul este disponibil, dar simpla ipoteza sau gândul ca el sau ea ar putea sa nu mai fie acolo pentru dvs. poate provoca gelozie, posesivitate, încercarea de a manipula prin santaj emotional, culpabilizare si acuzatii — teama de pierdere. Daca cealalta persoana va paraseste, acest lucru poate da nastere celei mai intense ostilitati sau celei mai profunde dureri si disperari. Într-o secunda, afectiunea se poate transforma într-un atac crunt sau o suferinta teribila. Ce mai este iubirea acum? Poate iubirea sa se transforme în opusul ei într-o secunda? A fost oare iubire sau o pofta si un atasament prin dependenta?
Dependenta si cautarea plenitudinii
De ce am deveni dependenti de celalalt?
Motivul pentru care relatiile de iubire romantica reprezinta o experienta atât de intensa si universal cautata este acela ca ele par sa ofere eliberarea dintr-o stare de frica, nevoie, lipsa si neîmplinire, ce are radacini profunde si face parte din conditia umana în starea sa neeliberata si neiluminata. Aceasta stare are atât o dimensiune fizica, cât si una psihologica.
La nivel fizic, evident, nu sunteti complet si nici nu veti fi vreodata: sunteti fie barbat, fie femeie, adica o jumatate din întreg. La acest nivel, nevoia de a fi complet — întoarcerea la uniune — se manifesta prin atractia dintre barbati si femei, prin nevoia barbatului de femeie si nevoia femeii de barbat. Este aproape o nevoie irezistibila de uniune cu polaritatea energetica opusa. Radacina acestei nevoi fizice este de natura spirituala: dorinta de a pune capat dualitatii, de a te întoarce la starea de plenitudine. Uniunea sexuala da senzatia cea mai apropiata de aceasta stare la nivel fizic. Din acest motiv, este considerata experienta care ofera cea mai mare satisfactie în lumea fizica. Dar uniunea sexuala nu este mai mult decât o clipa trecatoare de plenitudine, o secunda de beatitudine. Atâta timp cât este cautata inconstient ca mijloc al mântuirii, persoana cauta sa puna capat dualitatii la nivelul formei, nivel la care mântuirea nu este posibila. Vi se ofera o imagine fugara, foarte tentanta a raiului, dar nu vi se permite sa ramâneti mai mult timp aici si va treziti din nou într-un corp separat.
La nivel psihologic, sentimentul de lipsa sau de neîmplinire este chiar mai mare decât la nivel fizic. Atâta timp cât va identificati cu mintea dvs., aveti un sentiment al identitatii derivat dintr-o sursa externa. Adica obtineti o idee despre cine sunteti din lucruri care, în ultima instanta, nu au nimic de-a face cu cine sunteti în realitate: rolul dvs. social, posesiunile, aspectul exterior, succesele si esecurile, sistemul de credinte s.a.m.d. Acest sine fals, construit de minte, se simte vulnerabil, nesigur si cauta mereu lucruri noi cu care sa se identifice si care sa-i dea sentimentul ca exista. Dar nimic nu este vreodata suficient pentru a-i produce o satisfactie de durata. Temerile sale ramân; ca si sentimentul de lipsa si de nevoie acuta.
Dar atunci apare aceasta relatie speciala. Ea pare sa fie raspunsul la toate problemele sinelui fals si pare sa raspunda tuturor nevoilor sale. Cel putin la prima vedere. Toate celelalte lucruri pornind de la care în trecut v-ati derivat sentimentul identitatii par acum relativ nesemnificative. Acum aveti un singur punct de interes care le înlocuieste pe toate celelalte, da sens vietii dvs. si prin el va definiti identitatea: persoana de care v-ati „îndragostit”. Nu mai sunteti un fragment dislocat într-un univers nepasator — sau cel putin asa vi se pare. Lumea dvs. are acum un centru: persoana iubita. Faptul ca centrul se afla în afara dvs. si ca din acest motiv aveti în continuare un sentiment de identitate derivat dintr-un obiect exterior nu pare sa conteze prea mult la început. Ceea ce conteaza este ca sentimentele subiacente, de neîmplinire, frica, lipsa si insatisfactie, atât de caracteristice starii de identificare cu mintea, au disparut — sau nu? S-au dizolvat sau continua sa existe în spatele acestei realitati superficiale numite fericire?
Daca în relatia dvs. ati avut parte atât de „iubire”, cât si de opusul ei — atacul, violenta emotionala — atunci e foarte probabil sa confundati atasamentul sinelui fals si dependenta cu iubirea. Nu puteti sa va iubiti partenerul la un moment dat, iar în urmatorul moment sa îl atacati. Iubirea nu are opus. Daca „iubirea” dvs. are un opus, atunci nu este iubire, ci o puternica nevoie a sinelui fals de a avea un sentiment de identitate mai complet si mai profund, o nevoie pe care celalalt o satisface temporar. Este înlocuitorul pe care îl da sinele fals pentru mântuire si pentru scurt timp aproape ca ne simtim mântuiti.
Dar vine un moment când partenerul dvs. se comporta astfel încât nu va mai satisface nevoile — sau mai curând nevoile sinelui fals. Sentimentele de durere, frica si lipsa, care sunt o parte intrinseca a constiintei sinelui fals, dar au fost acoperite de „relatia de iubire”, ies acum din nou la suprafata. Ca în cazul oricarei dependente, va simtiti minunat când drogul este disponibil, dar invariabil vine un moment când drogul nu mai functioneaza. Când acele sentimente dureroase reapar, le simtiti chiar mai intens si mai acut decât înainte. Pe deasupra, va percepeti partenerul, ca fiind cauza acestor sentimente. Aceasta înseamna ca le proiectati în afara si îl atacati pe celalalt cu toata violenta salbatica a durerii dvs. Acest atac poate trezi durerea partenerului, si el sau ea va poate raspunde la atac. În acest punct, sinele fals mai spera înca în mod inconstient ca atacul sau sau încercarile sale de manipulare vor reprezenta o pedeapsa suficienta pentru a-l convinge pe partener sa-si schimbe comportamentul, ca sa-l puteti folosi din nou pentru a va acoperi durerea.
Fiecare dependenta apare dintr-un refuz inconstient de a accepta durerea si de a o lasa în urma. Fiecare dependenta începe cu durerea si se sfârseste în durere. Indiferent de substanta de care sunteti dependent — alcool, mâncare, droguri legale ori ilegale sau poate o persoana —, va folositi de un lucru sau de o persoana pentru a va ascunde durerea. Acesta este motivul pentru care în relatiile intime, dupa ce euforia initiala a trecut, apare atât de multa nefericire, atât de multa durere. Nu relatiile provoaca durerea si nefericirea. Ele scot la lumina ceea ce se afla deja în dvs. Oricare dependenta ajunge într-un punct în care nu mai produce rezultatul dorit si atunci simtiti durerea mai puternic ca oricând.
Acesta este unul dintre motivele pentru care oamenii încearca mereu sa scape de momentul prezent si cauta un fel de mântuire în viitor. Primul lucru pe care l-ar putea întâlni daca s-ar concentra asupra Clipei de acum ar fi durerea proprie si de acest lucru se tem ei. Daca ar sti macar cât de usor este ca în Clipa de acum sa obtina puterea care dizolva trecutul si durerea sa, realitatea care dizolva iluzia! Daca ar sti cât de aproape sunt de propria lor realitate, cât de aproape se afla de Dumnezeu!
Nici evitarea relatiilor cu scopul de a încerca sa se evite durerea nu este o solutie. Durerea este oricum prezenta. Exista o mai mare probabilitate ca trei relatii esuate în tot atâtia ani sa va forteze sa va treziti decât trei ani traiti pe o insula pustie sau închis în camera. Daca ati putea aduce o prezenta intensa în singuratatea dvs., acest lucru v-ar ajuta.
De la dependenta la relatii iluminate
Putem transforma o relatie de dependenta într-una autentica?
Da. Fiind prezent si intensificându-va si mai mult prezenta prin concentrarea intensa a atentiei asupra Clipei de acum: indiferent daca traiti singur sau cu un partener, cheia este aceeasi. Pentru ca iubirea sa înfloreasca, lumina prezentei dvs. trebuie sa fie foarte puternica, astfel încât sa nu mai pierdeti controlul în favoarea celui ce gândeste în sinea dvs. sau a corpului-durere si sa le confundati cu cel ce sunteti cu adevarat. Cunoasterea de sine, ca Fiinta aflata în spatele celui ce gândeste în sinele dvs., ca liniste în spatele zgomotului mental, ca iubire si bucurie în spatele durerii, înseamna eliberare, mântuire si iluminare. A renunta la identificarea cu corpul-durere înseamna a aduce prezenta în durere si a o transforma astfel. A renunta la identificarea cu cel ce gândeste în sinea dvs. înseamna a fi un observator tacut al gândurilor si comportamentului propriu, mai ales al tiparelor mentale repetitive si al rolurilor jucate de sinele fals.
Daca nu o mai investiti cu „identitate”, mintea îsi pierde trasatura compulsiva, în principal compulsia de a judeca si astfel de a se opune realitatii existente, fapt ce duce la conflict, drama si dureri noi. De fapt, în momentul în care judecata înceteaza prin acceptarea realitatii, v-ati eliberat de minte. Ati facut loc iubirii, bucuriei, pacii. În primul rând, trebuie sa nu va mai judecati pe dvs. însiva; apoi sa nu va mai judecati semenul. Cel mai important catalizator al schimbarii într-o relatie este acceptarea completa a partenerului asa cum este el, fara a simti nevoia de a-l judeca sau de a-l schimba în vreun fel. Acest lucru va duce imediat dincolo de sinele fals. În acest moment, toate jocurile mentale si atasamentele prin dependenta iau sfârsit. Nu mai exista victime si faptasi, acu-zatori si acuzati. Acesta este si sfârsitul oricarei codependente, al atractiei în tiparele inconstiente ale celuilalt care le permitea sa existe mai departe. Atunci fie va veti desparti — în iubire — fie veti patrunde mai profund în Clipa de acum împreuna — în Fiinta. Sa fie chiar atât de usor? Da, este chiar atât de usor.
Iubirea este o stare a Fiintei. Iubirea dvs. nu se afla în exterior, ci adânc în dvs. Nu o puteti pierde niciodata si nici ea nu va poate parasi. Nu este dependenta de un alt corp, de o forma exterioara. Este linistea prezentei dvs., va puteti simti realitatea atemporala si lipsita de forma sub forma vietii nemanifeste care va anima forma fizica. Atunci puteti simti aceeasi viata în profunzimea fiecarui om si a fiecarei fiinte. Priviti dincolo de valul formei si al separarii. Aceasta este realizarea unitatii. Aceasta este iubirea.
Ce este Dumnezeu? Viata eterna din spatele tuturor formelor de viata. Ce este iubirea? Simtirea prezentei acestei Vieti adânc în strafundurile dvs. si ale tuturor fiintelor. Identificarea cu ea. De aceea, orice iubire este iubirea lui Dumnezeu.
S
Iubirea nu este selectiva, asa cum nici lumina soarelui nu este selectiva. Ea nu face o persoana sa fie speciala. Nu este exclusivista. Exclusivismul nu este iubirea lui Dumnezeu, ci „iubirea” sinelui fals. Totusi, intensitatea cu care este simtita iubirea adevarata poate varia. Puteti întâlni o persoana care sa va înapoieze dragostea cu mai multa claritate si intensitate decât altele, iar, daca aceasta persoana are aceleasi sentimente fata de dvs., se poate spune ca sunteti amândoi într-o relatie de iubire. Legatura care va uneste cu aceasta persoana este aceeasi legatura care va uneste cu persoana care sta lânga dvs. În autobuz, cu o pasare, cu un copac, cu o floare. Numai gradul de intensitate este diferit.
Chiar si într-o relatie de dependenta pot aparea momente în care razbate ceva mai real, ceva care depaseste nevoile dvs. mutuale legate de dependenta. Acestea sunt momentele în care intensitatea, atât a mintii dvs., cât si a aceleia a partenerului, scade brusc, iar corpul-durere este temporar adormit.
Aceasta se întâmpla uneori în timpul momentelor de intimitate fizica sau atunci când amândoi sunteti martorii miracolului nasterii unui copil, în prezenta mortii sau atunci când unul dintre dvs. este grav bolnav — în orice situatie care face mintea sa devina neputincioasa. În asemenea momente, Fiinta dvs., care se afla de obicei îngropata sub minte, se dezvaluie si acest lucru face posibila comunicarea autentica.
Comunicarea autentica este comuniune — realizarea unitatii, care este iubirea. De obicei, aceasta se pierde din nou foarte repede, cu exceptia cazului în care puteti ramâne prezent suficient timp pentru a împiedica mintea sa revina la vechile ei obiceiuri. De îndata ce mintea si identificarea cu mintea reapar, nu mai sunteti dvs. însiva, ci va identificati cu imaginea dvs. mentala si începeti sa jucati din nou jocuri si roluri cu scopul de a satisface nevoile sinelui fals. Sunteti din nou o minte umana, care pretinde ca este o Fiinta umana, interactionând cu o alta minte, jucând drama numita „iubire”.
Desi sunt posibile scurte momente de iubire autentica, iubirea nu poate înflori daca nu v-ati eliberat pentru totdeauna de identificarea cu mintea si prezenta dvs. nu este suficient de intensa pentru a dizolva corpul-durere — sau daca nu puteti macar ramâne prezent ca observator. Corpul-durere nu mai poate atunci sa puna stapânire pe dvs. si sa distruga iubirea.
Relatiile ca forma de practica spirituala
Pe masura ce identificarea cu sinele fals ca mod al constiintei si toate structurile sociale, politice si economice se apropie din ce în ce mai mult de faza finala a colapsului, relatiile dintre barbati si femei reflecta din ce în ce mai mult starea profunda de criza în care se afla acum umanitatea. Pe masura ce oamenii se identifica din ce în ce mai profund cu mintea lor, majoritatea relatiilor nu îsi mai au radacinile în Fiinta si astfel se transforma în surse de durere, fiind dominate de probleme si conflicte.
Milioane de oameni traiesc singuri sau îsi cresc singuri copiii, incapabili sa stabileasca o relatie intima sau nedorind sa repete drama nebuneasca din relatiile trecute. Altii trec de la o relatie la alta, de la un ciclu de placere-durere la altul, în cautarea zadarnica a satisfactiei prin uniunea cu polaritatea energetica opusa. Iar altii prefera compromisul si continua sa ramâna împreuna, perpetuând o relatie în care domina negativismul, de dragul copiilor, al sigurantei, al obisnuintei, de teama sa nu ramâna singuri sau în virtutea unui alt gen de aranjament de pe urma caruia „beneficiaza” si unul si celalalt sau chiar în virtutea dependentei inconstiente de descarcarea energetica a dramelor emotionale si a suferintei.
Totusi, fiecare criza reprezinta nu numai un pericol, ci si o oportunitate. Daca relatiile energizeaza si amplifica tiparele mentale ale sinelui fals si activeaza corpul-durere, de ce sa nu acceptam acest fapt, în loc sa încercam sa scapam de el? De ce sa nu cooperam cu el, în loc sa evitam relatiile sau sa continuam sa urmarim fantoma partenerului ideal ca raspuns la problemele noastre sau ca un mod de a ne simti împliniti? Ocazia ascunsa în fiecare criza nu se manifesta pâna când nu sunt recunoscute si acceptate complet toate datele unei situatii. Atâta timp cât continuati sa le negati, atâta timp cât încercati sa scapati de ele sau va doriti ca lucrurile sa fi fost altfel, fereastra oportunitatii nu se deschide si ramâneti prins în capcana situatiei respective, care va ramâne neschimbata sau va continua sa se înrautateasca si mai mult.
Recunoscând si acceptând faptele, dobândim si un anumit grad de eliberare în raport cu ele. De exemplu, când stiti ca exista o lipsa de armonie si conservati aceasta observatie, prin faptul ca acum stiti acest lucru, a aparut un nou factor, iar starea lipsei de armonie nu poate ramâne neschimbata. Când stiti ca nu exista pace într-o relatie, constiinta acestui lucru creeaza un spatiu de liniste, ce înconjoara lipsa de pace într-o îmbratisare afectuoasa si iubitoare si astfel transforma lipsa de pace în pace. Cât despre transformarea interioara, nu puteti face nimic în privinta ei. Nu va puteti transforma si nu-l puteti transforma nici pe partener într-o persoana diferita. Tot ce puteti face este sa creati un spatiu în care sa se produca transformarea, în care sa patrunda iubirea si gratia divina.
S
Asa ca, de câte ori o relatie nu functioneaza, ori de câte ori o relatie scoate la iveala „nebunia” dvs. si a partenerului dvs., bucurati-va. Ceea ce era inconstient este adus la lumina. Este o ocazie de a va mântui. În fiecare moment, pastrati observatiile pe care le-ati facut, mai ales pe acelea care se refera la starea dvs. interioara. Indiferent daca este vorba despre gelozie, aparare, nevoia de a te certa, de a avea dreptate, un copil interior care cere iubire si atentie sau o durere emotionala de orice fel — indiferent despre ce este vorba, recunoasteti realitatea momentului si pastrati ceea ce ati constientizat. Atunci relatia va deveni pentru dvs. sadhana, o practica spirituala. Daca observati la partenerul dvs. un comportament inconstient, pastrati ceea ce ati constientizat în îmbratisarea iubitoare a cunoasterii si nu reactionati. Inconstienta si cunoasterea nu pot coexista mult timp — chiar daca aceasta cunoastere se refera numai la celalalt si nu la persoana care actioneaza inconstient. Forma de energie care se afla în spatele ostilitatii si atacului gaseste prezenta iubirii absolut intolerabila. Daca reactionati în vreun fel la inconstienta partenerului, deveniti inconstient. Dar, daca va amintiti sa va cunoasteti reactia, nimic nu este pierdut.
Umanitatea este supusa unei presiuni teribile de a evolua, pentru ca aceasta este singura ei sansa de supravietuire ca rasa. Acest lucru va afecta fiecare aspect al vietii dvs. si mai ales relatiile intime. Niciodata pâna acum relatiile umane nu au fost atât de problematice si de pline de conflicte ca în prezent. Asa cum ati observat, poate, ele nu exista pentru a va face sa va simtiti fericit sau împlinit. În cazul în care continuati sa urmariti scopul mântuirii prin intermediul unei relatii, veti suferi nenumarate deziluzii. Dar daca acceptati faptul ca relatia exista pentru a va face constient, si nu fericit, atunci tocmai acest lucru va va oferi mântuirea si va veti alinia constiintei superioare care doreste sa ia nastere în aceasta lume. Cei care continua sa se agate de vechile lor tipare vor avea parte de o durere, violenta, confuzie si nebunie din ce în ce mai mari.
Presupun ca este nevoie de doua persoane pentru ca o relatie sa devina un exercitiu spiritual, asa cum ati sugerat. De exemplu, partenerul meu înca îsi mai pune în aplicare vechile tipare de gelozie si control. I-am atras atentia de multe ori, dar el este incapabil sa realizeze acest lucru.
De câte persoane este nevoie pentru a va transforma viata într-un exercitiu spiritual? Nu conteaza daca partenerul nu vrea sa coopereze. Sanatatea mentala — constiinta — poate sa apara în aceasta lume prin dvs. Nu este nevoie sa asteptati ca lumea sa devina mai putin nebuna sau ca o persoana sa devina constienta pentru a va dezvolta spiritual. S-ar putea sa dureze o vesnicie. Nu va acuzati unul pe altul de inconstienta, în momentul în care începeti sa va certati, v-ati identificat cu o pozitie mentala si aparati nu numai aceasta pozitie, dar si sentimentul dvs. de sine. Sinele fals a preluat comanda. Ati devenit inconstient. Uneori, poate fi bine sa subliniem anumite aspecte ale comportamentului partenerului. Daca sunteti foarte vigilent, foarte prezent, puteti face acest lucru fara implicarea sinelui fals — fara sa învinovatiti, sa acuzati sau sa încercati sa-i dovediti celuilalt ca greseste.
Când partenerul are un comportament inconstient, abandonati orice critica. Critica înseamna fie confundarea comportamentului inconstient al unei persoane cu persoana respectiva, fie proiectarea propriei inconstiente asupra altuia si confundarea ei cu acea persoana. Abandonarea criticilor nu înseamna ca nu recunoasteti disfunctia si inconstienta atunci când o vedeti. Înseamna sa „fiti cel care stie” în loc sa „fiti reactia” si judecatorul. Atunci fie veti fi complet liber de orice reactie, fie veti reactiona ramânând constient, pastrându-va spatiul interior în care reactia este observata si în care i se permite sa existe. În loc sa va luptati cu întunericul, aduceti lumina. În loc sa reactionati la o iluzie, priviti iluzia si în acelasi timp vedeti dincolo de ea. Când sunteti constient creati un spatiu de prezenta iubitoare, care le permite lucrurilor si oamenilor sa existe asa cum sunt. Nu exista catalizator mai mare pentru transformare. Daca exersati aceasta atitudine, partenerul nu va putea ramâne alaturi de dvs. continuând sa fie inconstient.
Daca amândoi sunteti de acord ca relatia sa devina un exercitiu spiritual, atunci cu atât mai bine. Va puteti exprima sentimentele, gândurile si reactiile unul fata de altul chiar în momentul în care apar, pentru a nu crea un gol temporal, în care o emotie sau o durere neexprimata sau nerecunoscuta sa se poata deteriora si amplifica. Învatati sa exprimati ceea ce simtiti fara sa învinovatiti. Învatati sa va ascultati partenerul în mod deschis, nedefensiv. Acordati-i spatiu pentru a se putea exprima. Fiti prezent. Acuzarea, apararea, atacul — toate aceste tipare care sunt facute sa întareasca sau sa protejeze sinele fals ori sa satisfaca nevoile acestuia vor deveni inutile. Sa acorzi spatiu altora — si tie însuti — este un lucru vital. Iubirea nu poate înflori fara el. Când ati eliminat cei doi factori care distrug relatiile: adica atunci când corpul-durere s-a transformat, iar dvs. nu va mai identificati cu mintea si cu pozitiile mentale si partenerul dvs. a facut la fel, veti trai fericirea unei relatii care înfloreste. În loc sa va reflectati unul altuia durerea si inconstienta, în loc sa va satisfaceti nevoile mutuale si dependente ale sinelui fals, va veti reflecta unul altuia iubirea pe care o simtiti adânc în interior, iubirea care vine odata cu constientizarea faptului ca sunteti una cu tot ceea ce exista. Aceasta este iubirea care nu are opus.
Daca partenerul este înca identificat cu mintea si corpul-durere, în vreme ce dvs. v-ati eliberat deja, aceasta va ii o dificultate majora — nu pentru dvs., ci pentru partener. Nu este usor sa traiesti cu o persoana iluminata sau, mai curând, este atât de usor, încât sinele fals gaseste acest lucru extrem de amenintator. Nu uitati ca sinele fals are nevoie de probleme, conflicte si „dusmani” pentru a-si întari sentimentul de separare de care depinde identitatea sa. Mintea partenerului care nu s-a dezvoltat spiritual va fi profund frustrata, pentru ca pozitiile sale fixe nu opun nicio rezistenta, ceea ce înseamna ca vor deveni nesigure si slabe, existând si „pericolul” de a se prabusi cu totul si de a duce la pierderea sinelui. Corpul-durere cere un feedback pe care nu îl primeste. Nevoia de cearta, de momente dramatice si de conflict nu este satisfacuta. Dar atentie: unele persoane care sunt retrase, insensibile, cu care nu poti comunica sau care sunt rupte de sentimentele lor pot fi convinse si pot încerca sa îi convinga si pe altii ca sunt dezvoltate spiritual sau cel putin ca „nu este nimic în neregula” cu ele si ca tot raul vine de la partener. Barbatii tind sa faca acest lucru mai des decât femeile. Îsi pot privi perechea ca fiind irationala sau emotiva. Dar, daca va puteti simti emotiile, nu sunteti departe de corpul interior radiant, aflat chiar în spatele lor. Daca traiti preponderent la nivel mental, distanta este mult mai mare si trebuie sa aduceti constiinta în corpul emotional înainte de a putea ajunge la corpul interior.
Daca nu exista o emanatie de iubire si bucurie, prezenta completa si deschidere catre toate fiintele, atunci nu v-ati dezvoltat spiritual suficient de mult. Un alt indicator este felul în care o persoana se comporta în situatii dificile, complicate sau atunci când lucrurile „merg prost”. Daca „dezvoltarea dvs. spirituala” este o autoamagire mentala, atunci viata va va pune curând în fata un obstacol care va scoate la iveala inconstienta dvs. sub o forma oarecare — a fricii, furiei, a unei pozitii de aparare, a criticarii, deprimarii s.a.m.d. Daca aveti o relatie, multe probleme vor veni de la partener. De exemplu, o femeie poate fi pusa în dificultate de un partener indiferent sau apatic, cu care nu poate comunica si care traieste aproape în întregime la nivel mental. Ea va fi afectata de incapacitatea lui de a o auzi, de a-i acorda atentie si spatiu (libertatea de a fi ea însasi), care se datoreaza lipsei lui de prezenta. Absenta iubirii în relatie, care de obicei este simtita mai acut de femeie decât de barbat, va declansa trezirea corpului-durere al femeii si, prin intermediul lui, ea îsi va ataca partenerul — îl va învinovati, critica, îi va arata ca greseste s.a.m.d. Lucru care, la rândul sau, devine o dificultate pentru el. Pentru a se apara de atacul corpului-durere al femeii, pe care îl considera total nejustificat, el va deveni si mai profund înradacinat în pozitiile sale mentale, pe masura ce se justifica, se apara sau contraataca si mai mult. În final, acest lucru poate activa propriul sau corp-durere. Când ambii parteneri au ajuns sa fie astfel controlati, este atins un nivel de inconstienta profunda, de violenta emotionala, de atac si contraatac salbatic, care nu se va reduce pâna când ambele corpuri-durere nu si-au facut plinul cu energie, putând intra astfel în faza de somnolenta. Pâna data viitoare. 
Acesta este numai unul dintre infinitele scenarii posibile. S-au scris pe aceasta tema multe carti si ar putea fi scrise mult mai multe despre felul în care inconstienta iese la lumina în relatiile heterosexuale. Dar, asa cum am spus mai devreme, dupa ce ati înteles cauza principala a disfunctionalitatii, nu mai aveti nevoie sa explorati nenumaratele ei manifestari.
Sa aruncam din nou o scurta privire asupra scenariului pe care tocmai l-am descris. Fiecare dificultate aparuta aici este de fapt o sansa mascata de iluminare. În fiecare etapa de desfasurare a procesului disfunctional, este posibila eliberarea de inconstient. De exemplu, ostilitatea femeii ar putea deveni pentru barbat un semnal pentru a abandona nivelul de identificare cu mintea, pentru a se trezi în prezent — în loc sa se identifice din ce în ce mai mult cu mintea, sa devina din ce în ce mai constient. În loc sa „devina” corpul-durere, femeia ar putea deveni cunoscatorul care observa durerea emotionala în propria sa Fiinta, accelerând astfel puterea Clipei de acum si initiind transformarea durerii. Aceasta ar înlatura proiectarea compulsiva si automata a durerii în exterior. Atunci ea ar putea sa-si comunice sentimentele partenerului. Desigur, nu exista nicio garantie ca el ar asculta-o, dar astfel ar avea o mare sansa de a fi prezent si de a sparge ciclul nesanatos de aplicare involuntara a tiparelor mentale inconstiente. Daca femeia pierde aceasta ocazie, barbatul ar putea sa-si urmareasca reactia mental-emotionala fata de durerea ei, defensivitatea care îl împiedica sa reactioneze. El ar putea atunci sa priveasca trezirea propriului corp-durere si astfel sa-si constientizeze emotiile. În acest mod, ar putea lua Fiinta un spatiu liber si linistit de constiinta pura — cunoscatorul, martorul tacut, observatorul. Constiinta nu neaga durerea si totusi este cu mult deasupra ei. Ea îi permite durerii sa existe si totusi o transforma în acelasi timp. Ea accepta totul si transforma totul. Astfel, partenerei i-ar fi fost deschisa o usa, prin care ea ar fi putut usor sa se alature lui în acest spatiu.
Daca sunteti în mod constant sau cel putin predominant prezent în relatia dvs., acest lucru va reprezenta cea mai mare dificultate pentru partener. El nu va fi capabil sa va tolereze prezenta mult timp, atâta vreme cât ramâne inconstient. Daca este pregatit, va intra pe usa pe care ati deschis-o pentru el si vi se va alatura în aceasta stare. Daca nu este pregatit, va veti separa ca uleiul si apa. Lumina este mult prea dureroasa pentru o persoana care doreste sa ramâna în întuneric.
De ce femeile sunt mai aproape de iluminare?
Obstacolele în calea dezvoltarii spirituale sunt aceleasi pentru femei si barbati?
Da, dar accentul se pune diferit. În general, pentru o femeie este mai usor sa-si simta si sa-si locuiasca corpul, asa ca ea este în mod natural mai aproape de Fiinta si potential mai aproape de dezvoltarea spirituala decât un barbat. Acesta este motivul pentru care multe culturi vechi aleg instinctiv figuri sau analogii feminine pentru a reprezenta sau descrie realitatea transcendenta sau lipsita de forma. De multe ori, ea a fost privita ca un pântec care da viata tuturor lucrurilor care au fost create, care le sustine si le hraneste în timpul vietii lor în lumea formei. În Tao Te Ching, una dintre cele mai vechi si mai profunde carti care au fost scrise vreodata, Tao, care ar putea fi tradus prin Fiinta, este descris ca „prezentul etern, infinit, mama universului”. Este natural ca femeile sa fie mai aproape de Fiinta decât barbatii, deoarece ele „întrupeaza” Nemanifestul. Si mai mult, toate creaturile si toate lucrurile trebuie sa se întoarca în final la Sursa. „Toate lucrurile dispar din nou în Tao. El este singurul care dureaza”. Deoarece Sursa este privita ca fiind feminina, acest lucru este reprezentat prin cele doua parti, luminoasa si întunecata, ale arhetipului feminin în psihologie si mitologie. Zeita sau Mama Divina are doua aspecte: ea da viata si ia viata.
Când mintea a preluat controlul si oamenii au pierdut contactul cu realitatea esentei lor divine, ei au început sa îl gândeasca pe Dumnezeu ca figura masculina. Societatea a devenit dominata de barbati, iar femeia, supusa barbatului.
Nu încerc sa sugerez ca ar fi bine sa ne întoarcem la reprezentarile feminine initiale ale divinului. Unii oameni folosesc în prezent termenul de Mama Divina în loc de Dumnezeu. Ei restabilesc astfel un echilibru între partea feminina si cea masculina, care s-a pierdut cu mult timp în urma, si asta este foarte bine. Dar ramâne totusi o reprezentare si un concept, poate temporar util, ca o harta sau un indicator folositor o vreme, dar care sunt mai mult un obstacol decât un ajutor atunci când sunteti pregatit sa va dati seama de realitatea din spatele tuturor conceptelor si imaginilor. Adevarat ramâne totusi faptul ca frecventa energetica a mintii pare sa fie, în esenta, masculina. Mintea opune rezistenta, se lupta pentru control, foloseste, manipuleaza, ataca, încearca sa însface si sa posede s.a.m.d. Acesta este motivul pentru care Dumnezeul traditional este o figura patriarhala, învestita cu autoritate, ce detine controlul, dominatoare si de multe ori un barbat mânios, de care ar trebui sa ne temem mereu, dupa cum sugereaza Vechiul Testament. Acest Dumnezeu este o proiectie a mintii umane.
Pentru a depasi mintea si a va reconecta cu realitatea mai profunda a Fiintei aveti nevoie de calitati extrem de diferite: abandonarea, atitudinea necritica, o deschidere care sa-i permita vietii sa existe în loc sa i se opuna, capacitatea de a pastra toate lucrurile în îmbratisarea plina de iubire a cunoasterii. Toate aceste calitati sunt mult mai strâns legate de principiul feminin. Daca energia mentala este dura si rigida, energia Fiintei este moale si flexibila si infinit mai puternica decât mintea. Mintea conduce civilizatia noastra, în timp ce Fiinta guverneaza viata pe Pamânt si în univers. Fiinta este inteligenta ale carei manifestari vizibile formeaza universul fizic. Desi femeile sunt potential mai aproape de ea, si barbatii pot avea acces la aceasta în sinea lor.
În acest moment, marea majoritate a barbatilor si femeilor înca se mai afla în ghearele mintii: se identifica cu gânditorul si corpul-durere. Desigur, acest lucru împiedica dezvoltarea spirituala si înflorirea iubirii. Ca regula generala, obstacolul major tinde sa fie pentru barbati mintea în plina activitate de gândire, iar pentru femei corpul-durere, desi în anumite cazuri situatia poate fi inversa, iar la unele persoane ambele obstacole sa aiba o forta egala.
Dizolvarea corpului-durere feminin colectiv
De ce corpul-durere este un obstacol mai mare pentru femei?
Corpul-durere are de obicei un aspect colectiv si unul personal. Aspectul personal este reziduul acumulat al durerii emotionale suferite în timpul vietii. Corpul-durere colectiv este durerea acumulata în psihicul uman colectiv de-a lungul a 2.000 de ani, prin boli, torturi, razboaie, crime, acte de cruzime, nebunie s.a.m.d. Corpul-durere personal al fiecarui om participa la acest corp-durere colectiv. Exista zone diferite în ce priveste corpul-durere colectiv. De exemplu, anumite rase au tari în care apar forme extreme de conflict sau violenta au un corp-durere colectiv mai puternic decât altele. Orice persoana care are un corp-durere puternic si insuficienta constiinta pentru a se desprinde din identificarea cu el va fi fortata continuu sa îsi descarce periodic durerea emotionala; ea ar putea foarte usor sa devina fie autorul, fie victima unor acte de violenta, dupa cum corpul-durere propriu este predominant activ sau pasiv. Pe de alta parte, acest gen de persoana ar putea fi potential mai aproape de dezvoltarea spirituala. Acest potential nu este neaparat o realitate, desigur, dar, daca va aflati în capcana unui cosmar, veti fi probabil mai puternic motivat sa va treziti decât o persoana care traieste momentele placute si neplacute ale unui vis obisnuit.
În afara de corpul-durere personal, fiecare femeie are rolul ei în ceea ce ar putea fi descris drept corpul-durere colectiv feminin — daca nu este total constienta. Acesta este format din acumularea durerii suferite de femei, în parte prin subjugarea lor de catre barbati prin sclavie, exploatare, viol, nastere, avort etc. vreme de mii de ani. Durerea emotionala sau fizica ce pentru multe femei precede si coincide cu ciclul menstrual este corpul-durere în aspectul sau colectiv, care se trezeste din somnolenta în acel moment, desi el poate fi trezit si în alte momente. El împiedica circulatia libera a energiei prin corp, a carei expresie fizica este menstruatia. Haideti sa ramânem la aceasta idee un moment si sa vedem cum poate ea sa devina o ocazie de dezvoltare spirituala.
Deseori, femeile sunt „stapânite” de corpul-durere în perioada menstruatiei. Acesta are o încarcatura energetica foarte puternica si va poate atrage cu usurinta în identificarea inconstienta cu el. Atunci sunteti activ posedata de câmpul energetic ce va ocupa spatiul interior si pretinde ca sunteti chiar dvs. — dar, desigur, nu sunteti deloc dvs. Vorbeste prin dvs., actioneaza prin dvs., gândeste prin dvs. El va crea în viata dvs. situatii negative, astfel încât sa se poata hrani cu aceasta energie. Vrea mai multa durere, indiferent sub ce forma. Am descris deja acest proces, care poate fi violent si distructiv. Este durere pura, durere trecuta — si nu sunteti dvs.
Numarul femeilor care se apropie acum de starea de trezire completa este deja mai mare decât cel al barbatilor si va fi din ce în ce mai mare în anii care vor veni. În final, barbatii s-ar putea sa le ajunga din urma, dar pentru un interval de timp considerabil va exista un decalaj între gradul de constiinta al celor doua sexe. Femeile îsi redobândesc functia la care au dreptul prin nastere si care din acest motiv le revine mai mult lor decât barbatilor: aceea de a fi o punte de legatura între lumea manifesta si Nemanifest, între fizic si spirit. Principala dvs. sarcina acum, ca femeie, este sa transformati corpul-durere astfel încât sa nu se mai interpuna între dvs. si sinele dvs. adevarat, esenta dvs. Desigur, trebuie sa depasiti si celalalt obstacol în calea dezvoltarii spirituale — mintea gânditoare —, dar prezenta intensa pe care o veti genera când veti lucra cu corpul-durere va va elibera si de identificarea cu mintea.
Primul lucru pe care trebuie sa vi-l amintiti este acesta: atâta timp cât va construiti o identitate din durere, nu va veti putea elibera de ea. Atâta timp cât o parte a sentimentului dvs. de identitate este investit în durerea dvs. emotionala, va veti opune inconstient sau veti sabota orice încercare de a va vindeca de durere. De ce? Pur si simplu pentru ca doriti sa ramâneti intacta, iar durerea a devenit o parte esentiala a dvs. Acesta este un proces inconstient si singurul mod de a-l depasi este sa îl aduceti în constiinta.
A va da brusc seama de faptul ca sunteti sau ati fost atasata de durerea proprie poate fi socant. În momentul în care va dati seama de acest lucru ati rupt atasamentul. Corpul-durere este un câmp energetic, aproape ca o entitate, care a devenit temporar locatarul spatiului dvs. interior. O parte a energiei vitale a ramas blocata în aceasta capcana, o energie care nu mai circula. Desigur, corpul-durere exista din cauza ca în trecut s-au întâmplat anumite lucruri. Este trecutul viu din dvs. si, daca va identificati cu el, va identificati cu trecutul. Atunci când va identificati drept victima, credeti ca trecutul este mai puternic decât prezentul, credinta contrara adevarului. Este credinta ca alte persoane si ceea ce v-au facut sunt responsabile pentru felul în care sunteti azi, pentru suferinta dvs. emotionala sau pentru incapacitatea de a fi cel/cea care sunteti în realitate. Adevarul este ca singura putere care exista este continuta în momentul prezent: este puterea prezentei dvs. Odata ce veti cunoaste acest lucru, va veti da seama ca numai dvs. sunteti responsabil pentru spatiul dvs. interior de acum — si nimeni altcineva — si ca trecutul nu poate învinge puterea Clipei de acum.
S
Asadar, identificarea va împiedica sa rezolvati problema corpului-durere. Unele femei, care sunt deja destul de constiente pentru a-si abandona identitatea de victima la nivel personal, continua sa se agate de o identitate colectiva de victima: „Ce le-au facut barbatii femeilor!”. Au dreptate — si în acelasi timp gresesc. Au dreptate deoarece corpul-durere colectiv feminin a luat nastere, în principal, din cauza violentelor exercitate de barbati asupra femeilor si, de asemenea, din cauza reprimarii feminitatii pe întreaga planeta timp de milioane de ani. Ele gresesc în cazul în care o parte a sentimentului lor de identitate deriva de aici, închizându-se astfel într-o identitate feminina colectiva. Daca o femeie continua sa nutreasca ura, resentimente sau sa condamne, ea îsi pastreaza corpul-durere. Acest lucru îi poate oferi o identitate încurajatoare de solidaritate cu alte femei, dar o face prizoniera trecutului si îi blocheaza accesul deplin la esenta si puterea ei adevarata. Daca femeile îi resping pe barbati, întretin un sentiment de separare, întarind astfel sinele fals. Si cu cât sinele fals este mai puternic, cu atât sunteti mai departe de natura dvs. adevarata.
Asa ca nu va folositi corpul-durere pentru a va crea o identitate. Folositi-l în schimb pentru a va dezvolta spiritual. Transformati-l în constiinta. Unul dintre cele mai bune momente pentru a face aceasta este în timpul ciclului menstrual. Cred ca, în anii care vor veni, multe femei vor patrunde în starea de constiinta profunda în acest interval. De obicei, este o perioada de inconstienta pentru multe femei, deoarece corpul-durere colectiv feminin preia controlul. Totusi, dupa ce ati atins un anumit nivel de constiinta, puteti inversa procesul, astfel încât în loc sa deveniti mai inconstienta, sa deveniti mai constienta. Am descris deja procesul fundamental, dar as vrea sa îl mai parcurgem o data, acum însa referindu-ne în mod special la corpul-durere feminin colectiv.
Când stiti ca se apropie perioada ciclului menstrual, înainte de a simti primele semne ale fenomenului, numit în termeni uzuali tensiune premenstruala, adica trezirea corpului-durere feminin colectiv, fiti foarte atenta si locuiti-va corpul cât mai mult posibil. Când apar primele semne, trebuie sa fiti suficient de vigilenta pentru a le „surprinde” înainte ca ele sa puna stapânire pe dvs. De exemplu, primul semn poate fi un sentiment brusc de iritare puternica, de furie sau un simptom pur fizic. Indiferent în ce ar consta, observati-l înainte ca el sa puna stapânire pe gândirea sau pe comportamentul dvs. Aceasta înseamna pur si simplu sa va îndreptati atentia asupra lui. Daca este o emotie, simtiti puternica încarcatura energetica din spatele ei. Recunoasteti corpul-durere. În acelasi timp, deveniti observatorul; fiti atent la prezenta constienta si simtiti-i puterea. Orice emotie în care veti aduce prezenta dvs. va slabi curând si se va transforma. Daca este un simplu simptom fizic, atentia pe care i-o acordati îl va împiedica sa se transforme într-o emotie sau gând. Apoi continuati sa fiti vigilenta si asteptati sa apara urmatorul semn al corpului-durere. Când acesta apare, surprindeti-l si procedati la fel ca mai înainte.
Mai târziu, când corpul-durere s-a trezit complet din starea sa de somnolenta, veti trai o tulburare considerabila a spatiului interior, care va dura poate câteva zile. Indiferent de forma pe care o ia, ramâneti prezenta. Acordati-i întreaga dvs. atentie. Observati tumultul din interior. Acceptati-i prezenta. Pastrati aceasta informatie si deveniti cunoscatorul. Nu uitati: nu lasati corpul-durere sa va foloseasca mintea si sa puna stapânire pe gândirea dvs. Urmariti-l. Simtiti-i energia în corpul dvs. Dupa cum stiti, atentie deplina înseamna acceptare completa.
Printr-o atentie sustinuta si, astfel, prin acceptare, apare transformarea. Corpul-durere se transforma într-o constiinta stralucitoare, asa cum o bucata de lemn se transforma si ea în flacara atunci când este pusa în foc sau lânga el. Menstruatia va deveni atunci nu numai o expresie vesela si placuta a feminitatii, ci si un moment sacru de transformare, în care dati nastere unei noi constiinte. Natura dvs. adevarata va straluci prin ea, atât în aspectele sale feminine, ca Mama Divina, cât si în aspectul sau transcendent ca Fiinta divina ce depaseste dualismul masculin-feminin.
Daca partenerul dvs. este suficient de constient, va poate ajuta în acest exercitiu pe care tocmai l-am descris, pastrând frecventa prezentei intense mai ales în acest interval. Daca el ramâne prezent ori de câte ori recadeti în identificarea inconstienta cu corpul-durere, lucru care este posibil si se va întâmpla la început, veti putea foarte repede sa va alaturati lui în aceasta stare. Adica, ori de câte ori corpul-durere preia temporar controlul, în timpul menstruatiei sau în alte momente, partenerul nu îl va confunda cu dvs. Chiar daca acesta îl ataca, cum probabil o va face, el nu va reactiona ca si cum ati fi „dvs.”, retragându-se sau construind un fel sau altul de aparare. Îsi va pastra spatiul de prezenta intensa. Nu mai este nevoie de niciun alt lucru pentru transformare. În alte momente, veti fi capabila sa faceti acelasi lucru pentru el sau sa îl ajutati sa-si recâstige constiinta de sub dominatia mintii, atragându-i atentia catre aici si acum ori de câte ori se va identifica cu gândirea.
În acest fel, un permanent câmp energetic de o frecventa înalta si pura va lua nastere între dvs. Nici iluziile, nici durerea, nici conflictele, nimic din ceea ce este strain de dvs. si nu este iubire nu va putea supravietui. Aceasta reprezinta împlinirea scopului divin, transpersonal al relatiei dvs. Devine un vârtej de constiinta, care va atrage multe alte persoane.
Renuntarea la relatia cu sine
Când o persoana este deplin constienta, mai simte nevoia unei relatii de cuplu? Un barbat se mai simte atras de o femeie? O femeie se mai simte incompleta fara un barbat?
Indiferent de nivelul dezvoltarii spirituale, sunteti înca barbat sau femeie, asa ca la nivelul identitatii formale nu sunteti complet. Sunteti numai o jumatate a întregului. Aceasta stare de neîmplinire este simtita sub forma atractiei dintre barbati si femei, a atractiei catre polaritatea energetica opusa, indiferent cât de constient ati fi. Dar în aceasta stare de conectare interioara, simtiti atractia undeva la suprafata sau la periferia vietii dvs. Orice lucru care vi se întâmpla în aceasta stare este resimtit ca marginal. Întreaga lume pare numai o îngramadire de valuri sau de unde la suprafata unui ocean vast si adânc. Dvs. sunteti oceanul si, desigur, sunteti si valul, dar un val care si-a înteles adevarata identitate de ocean si comparata cu imensitatea si profunzimea oceanului, lumea valurilor si a undelor nu mai este deloc importanta.
Acest lucru nu înseamna ca nu mai aveti relatii profunde cu alte persoane sau cu partenerul. De fapt, puteti avea relatii profunde numai daca sunteti constient de Fiinta. Venind din Fiinta, sunteti capabil sa va gasiti centrul în spatele valului formei. În Fiinta, masculinul si femininul sunt una. Forma dvs. poate continua sa aiba anumite nevoi, dar Fiinta nu are nici una. Este deja completa si întreaga. Daca aceste nevoi sunt satisfacute, este minunat, dar satisfacerea sau nesatisfacerea lor nu afecteaza în nici un fel starea dvs. profunda. Astfel încât este perfect posibil ca o persoana care a atins un nivel avansat de dezvoltare spirituala sa aiba un sentiment de neîmplinire la nivelul superficial al fiintei, în cazul în care nevoia de a-si satisface polaritatea masculina sau feminina nu este împlinita si în acelasi timp sa se simta completa, împlinita si împacata în interior.
În încercarea de a te dezvolta spiritual, homosexualitatea este un ajutor, un obstacol sau nu are nicio importanta?
Pe masura ce va apropiati de maturitate, incertitudinea „orientarii sexuale” urmata de realizarea faptului ca sunteti „diferit” de altii va poate forta sa va desprindeti din identificarea cu tiparele sociale conditionate de gândire si comportament. Aceasta va ridica automat si nivelul de constiinta deasupra celui de inconstienta al majoritatii, ai carei membri preiau necritic toate tiparele mostenite. Din acest punct de vedere, homosexualitatea poate fi un ajutor. Conditia de marginal, de persoana care nu se potriveste cu restul grupului sau care este respinsa de grup, indiferent din ce motiv, face viata dificila, dar va ofera în acelasi timp un avantaj din punctul de vedere al dezvoltarii spirituale. Va scoate din starea de inconstienta aproape fortat.
Pe de alta parte, daca va construiti un sentiment al identitatii bazat pe homosexualitatea dvs., ati scapat dintr-o capcana pentru a cadea în alta. Veti juca roluri si jocuri dictate de imaginea mentala pe care o aveti despre sine ca homosexual. Veti deveni inconstient, inconsistent. În spatele mastii sinelui fals veti fi foarte nefericit. Într-o atare situatie, homosexualitatea va fi un obstacol. Dar veti avea, bineînteles, si alte ocazii. Nefericirea profunda poate fi un stimul grozav pentru trezirea constiintei.
Nu este adevarat ca trebuie sa ai o relatie buna cu tine însuti si sa te iubesti înainte de a putea avea o relatie în care sa te simti împlinit cu o alta persoana?
Daca nu va puteti simti relaxat când sunteti singur, veti cauta o relatie ca sa va mascati disconfortul. Si puteti fi sigur ca disconfortul va reaparea sub o forma sau alta în relatie si probabil va veti considera responsabil pentru aceasta situatie.
Tot ce trebuie sa faceti este sa acceptati în totalitate momentul. Atunci veti fi în largul dvs. aici si acum si veti avea o relatie confortabila cu sine.
Dar este neaparat necesar sa aveti o relatie cu dvs.? De ce nu puteti pur si simplu sa fiti dvs.? Când aveti o relatie cu dvs., va împartiti în doua: „eu” si „eu însumi”, subiect si obiect. Aceasta dualitate creata de minte este cauza principala a problemelor si a conflictelor din viata dvs. În starea de iluminare, sunteti dvs. — „dvs.” si „sinele dvs.” fuzioneaza. Nu va criticati, nu va plângeti de mila, nu sunteti mândru de dvs., nu va iubiti, nu va urâti s.a.m.d. Ruptura produsa de constiinta autoreflexiva se repara, iar blestemul ei este înlaturat. Nu exista niciun „sine” pe care sa fie nevoie sa-l aparati, sa-l protejati sau sa-l hraniti. Când ati atins un anumit nivel de dezvoltare spirituala, exista o singura relatie pe care nu o mai aveti: relatia cu sine. Odata ce ati renuntat la ea, toate celelalte relatii vor fi relatii de iubire. 


Capitolul 9
Dincolo de fericire si nefericire se afla pacea
Binele superior, dincolo de bine si de rau
Exista vreo diferenta între fericire si pacea interioara?
Da. Fericirea depinde de conditii percepute ca pozitive; pacea interioara, nu.
Putem atrage numai circumstante pozitive în viata? Daca atitudinea si gândirea noastra sunt mereu pozitive, am crea numai evenimente si situatii pozitive, nu-i asa?
Stiti într-adevar ce este pozitiv si ce este negativ? Aveti o viziune de ansamblu? Au existat multe persoane pentru care limitarile, esecul, pierderea, boala sau durerea de orice fel s-au dovedit cei mai mari profesori. Astfel au învatat sa renunte la imaginile false despre sine si la scopurile si dorintele superficiale, dictate de sinele fals. Au dobândit profunzime, smerenie si compasiune. Au devenit mai reale.
Ori de câte ori vi se întâmpla un lucru negativ, exista o lectie profunda ascunsa în acel eveniment, desi în momentul respectiv poate ca nu o sesizati. Chiar si o boala scurta sau un accident va pot arata ce este real si ce nu este real în viata dvs., ce conteaza si ce nu conteaza în ultima instanta.
Dintr-o perspectiva superioara, conditiile sunt întotdeauna pozitive. Ca sa fiu mai precis: ele nu sunt nici pozitive, nici negative. Sunt ceea ce sunt. Si când traiti acceptând complet starea de fapt — singurul mod sanatos de a trai — nu mai exista „bine” si „rau” în viata dvs. Exista numai un bine superior — în care este inclus si „raul”. Totusi, din perspectiva mintii exista bine-rau, placere-neplacere, iubire-ura. De aceea, se spune în Cartea Genezei ca Adam si Eva nu au mai avut voie sa ramâna în „rai” dupa ce au „mâncat din pomul cunoasterii binelui si raului”.
Pentru mine totul suna a negare si pacalire de sine. Când mi se întâmpla un lucru groaznic, mie sau unei persoane apropiate — un accident, o boala, o durere de un anumit fel sau moartea — pot sa ma prefac ca nu este chiar atât de rau, dar realitatea ca este un lucru rau ramâne, asa ca nu înteleg de ce trebuie sa o neg?
Nu va prefaceti si nu pretindeti nimic. Permiteti lucrurilor sa fie asa cum sunt, atâta tot. Atitudinea de a le „permite lucrurilor sa fie asa cum sunt” va va ajuta sa depasiti mintea cu tiparele ei de rezistenta ce creeaza polaritati pozitiv-negativ. Este un aspect esential al iertarii. Iertarea prezentului este si mai importanta decât iertarea trecutului. Daca iertati fiecare moment — îi permiteti sa existe ca atare —, atunci nu vor exista acumulari de resentimente care sa necesite mai târziu iertarea dvs.
Nu uitati ca aici nu vorbim de fericire. De exemplu, când o persoana iubita tocmai a murit sau va simtiti moartea aproape, nu puteti fi fericit. Este imposibil. Dar puteti fi împacat. Poate ca veti plânge si va veti simti trist, dar daca ati abandonat rezistentele, în spatele tristetii veti simti o liniste, un calm profund si o prezenta sacra. Aceasta este emanatia Fiintei, este pacea interioara, binele care nu are opus.
Si daca este o situatie în care pot schimba ceva? Cum îi pot permite sa existe, încercând în acelasi timp sa o schimb?
Faceti ceea ce trebuie sa faceti. Între timp, acceptati situatia existenta. Deoarece mintea si rezistenta sunt sinonime, acceptarea va elibereaza imediat de dominatia mintii si astfel va reconecteaza cu Fiinta. Ca urmare, motivatiile obisnuite ale sinelui fals pentru a intra în actiune — frica, lacomia, nevoia de control, de a apara sau alimenta falsul sentiment de identitate — vor înceta sa functioneze. O inteligenta mult mai puternica decât mintea are acum controlul si astfel, în actiunile dvs., va patrunde o alta calitate a constiintei.
„Acceptati ceea ce vine spre voi tesut în tiparul destinului, caci ce ar putea fi mai potrivit pentru nevoile voastre?”. Aceste cuvinte au fost scrise acum 2000 de ani de Marcus Aurelius, unul dintre oamenii extrem de rari care au avut în acelasi timp si puterea lumeasca si întelepciunea.
Se pare ca cei mai multi dintre oameni au nevoie de un anumit grad de suferinta înainte de a-si abandona rezistentele si de a învata sa accepte — înainte de a ierta. Imediat ce fac acest lucru, se întâmpla unul dintre cele mai mari miracole: trezirea constiintei Fiintei prin ceea ce pare a fi raul, transformarea suferintei în pace interioara. Efectul ultim al tuturor relelor si suferintelor din lume este ca ele îi vor forta pe oameni sa realizeze cine sunt dincolo de nume si de forma. Astfel, ceea ce percepem ca fiind rau din perspectiva noastra limitata este, de fapt, o parte din binele superior care nu are opus. Totusi, acest lucru nu devine adevarat pentru dvs. decât prin iertare. Pâna când nu se întâmpla acest lucru, raul nu a fost recuperat si din acest motiv ramâne rau.
Prin iertare, care în esenta înseamna recunoasterea lipsei de realitate a trecutului si acceptarea momentului prezent asa cum apare, miracolul transformarii se produce nu numai înauntru, ci si în afara. Un spatiu linistit de prezenta intensa apare atât în dvs., cât si în jurul dvs. Oricine si orice intra în acest câmp al constiintei va fi afectat de ea, uneori vizibil si imediat, alteori la niveluri mai profunde, schimbarile vizibile aparând ulterior. Dizolvati dezacordurile, vindecati durerile, spulberati inconstienta — fara sa faceti nimic — pur si simplu existând si pastrând frecventa prezentei intense.
S
Sfârsitul dramei vietii dvs.
În aceasta stare de acceptare si pace interioara, chiar daca nu le-am numi „rele”, se mai pot produce evenimente care ar putea fii numite „rele” din perspectiva constiintei obisnuite?
Cea mai mare parte a lucrurilor asa-zis rele care se întâmpla în vietile oamenilor sunt cauzate de inconstienta. Ele se creeaza singure sau, mai bine-zis, sunt create de sinele fals. Ma refer la lucrurile „dramatice”. Când sunteti total constient, în viata dvs. nu se mai produc evenimente dramatice. Dati-mi voie sa va reamintesc cum functioneaza sinele fals si cum creeaza el dramele.
Sinele fals este mintea nesupravegheata ce va conduce viata atunci când nu sunteti prezent sub forma constiintei treze, ca martor tacut. Sinele fals se percepe ca fragment separat într-un univers ostil, fara o legatura reala cu vreo alta Fiinta, înconjurat de alte forme de sine fals, ale altor oameni, pe care fie le vede ca pe niste amenintari potentiale, fie încearca sa le foloseasca pentru atingerea scopurilor sale. Tiparele de baza ale sinelui fals sunt facute sa îi abata frica profund înradacinata sau sentimentul de lipsa. Ele sunt rezistenta, controlul, puterea, lacomia, apararea, atacul. O parte din strategiile sinelui fals sunt extrem de inteligente, însa cu toate acestea nu rezolva niciodata niciuna dintre problemele sale, pur si simplu pentru ca problema este însusi sinele fals.
Când sinele fals al unei persoane întâlneste un alt sine fals, într-o relatie personala sau în cadrul unei organizatii sau institutii, mai devreme sau mai târziu se întâmpla lucruri „rele”: drame de un fel sau altul, sub forma conflictelor, a problemelor, a luptelor pentru putere, a violentei fizice sau emotionale s.a.m.d. Aici intra si relele colective, ca razboiul, genocidul si exploatarea -— toate cauzate de inconstienta acumulata. În plus, multe tipuri de boli sunt produse de rezistenta continua a sinelui fals, care genereaza restrictii si blocaje în circulatia energiei prin corp. Când va reconectati cu Fiinta si nu mai sunteti condus de minte, încetati sa mai creati toate acele lucruri. Nu mai creati si nu mai participati la nicio drama.
Ori de câte ori sinele fals al cuiva întâlneste un alt sine fals, apar drame de un fel sau altul. Chiar daca traiti complet singur, tot va veti crea o drama proprie. Când va este mila de dvs., începe drama. Când va simtiti vinovat sau anxios, este tot o drama. Când lasati trecutul sau viitorul sa se suprapuna prezentului, creati timp, timp psihologic — materialul din care se construiesc dramele. Ori de câte ori nu respectati momentul prezent, permitându-i sa existe asa cum este, creati drame.
Cei mai multi oameni îsi iubesc drama vietii lor. Povestea lor este identitatea lor. Sinele fals le conduce viata. Au investit în aceasta poveste tot sentimentul identitatii lor. Chiar si cautarea — de obicei fara succes — a unui raspuns, a unei solutii sau a unui mod de vindecare devine o parte din ea. Si lucrul de care se tem si caruia i se împotrivesc cel mai mult este sfârsitul dramei proprii. Atâta timp cât sunt mintea lor, lucrul de care se tem si caruia i se împotrivesc cel mai tare este propria lor trezire. 
Când traiti într-o deplina acceptare a ceea ce este, ati pus capat dramelor în viata dvs. o data pentru totdeauna. Nimeni nu mai poate nici macar sa se certe cu dvs., indiferent cât de tare se straduieste. Nu va puteti certa cu o persoana care a devenit complet constienta. O cearta implica identificarea cu mintea si o pozitie mentala, ca si o rezistenta si o reactie fata de pozitia celuilalt. Rezultatul este ca polaritatile opuse se energizeaza reciproc. Aceasta este mecanica inconstientului. Va puteti exprima parerea clar si ferm, dar în spatele ei nu se va mai afla nicio forta de reactie, niciun fel de aparare sau atac. Asa ca nu se va transforma într-o drama. Când sunteti deplin constient, încetati sa mai fiti în conflict. „Nicio persoana unificata cu sine nu poate nici macar sa conceapa conflictul”, afirma Cursul despre miracole. Aceasta se refera nu numai la conflictul cu alte persoane, ci, mult mai important, si la conflictul cu sine, care înceteaza atunci când nu mai exista contradictii între cererile si asteptarile mintii dvs. si ceea ce este.
Efemeritatea si ciclurile vietii
Totusi, atâta timp cât va aflati în dimensiunea fizica si sunteti legat de psihicul uman colectiv, durerea fizica — desi rara — mai este înca posibila. Ea nu trebuie confundata cu suferinta, cu durerea mental-emotionala. Orice suferinta este creata de sinele fals si apare ca urmare a rezistentei. De asemenea, atâta timp cât va aflati în aceasta dimensiune, mai sunteti înca supus naturii ei ciclice si legii efemeritatii tuturor lucrurilor, dar nu mai percepeti acest lucru ca „rau” — el exista pur si simplu.
Acceptând starea si calitatea prezenta a tuturor lucrurilor, vi se dezvaluie o dimensiune mai profunda în spatele jocului contrariilor, ca o prezenta durabila, o liniste adânca ce nu se schimba, o bucurie fara nicio cauza, dincolo de bine si de rau. Este bucuria Fiintei, pacea lui Dumnezeu.
La nivelul formei, exista nastere si moarte, creatie si distrugere, crestere si disparitie a formelor aparent separate. Acest lucru se reflecta peste tot: în ciclul de viata al unei stele sau al unei planete, al unui corp fizic, al unui copac, al unei flori; în ridicarea si prabusirea natiunilor, a sistemelor politice, a civilizatiilor; si în inevitabilul ciclu câstig-pierdere din viata unei persoane.
Exista cicluri ale succesului, când lucrurile se aduna în jurul dvs. si prosperati, si cicluri ale esecului, când lucrurile se spulbera sau se dezintegreaza si trebuie sa renuntati la ele pentru a lasa sa apara lucruri noi sau pentru a le permite transformarilor sa se produca. Daca va agatati de lucruri si va opuneti în momentul respectiv înseamna ca refuzati sa acceptati cursul vietii si veti suferi.
Nu este adevarat ca ciclul ascendent este bun si cel descendent este rau, cu exceptia evaluarilor mentale. Cresterea este de obicei pozitiva, dar nimic nu poate creste la infinit. Daca aceasta crestere, de orice fel, ar continua mereu, în final ar deveni monstruoasa si distructiva. Distrugerea este necesara ca sa poata avea loc o noua crestere. Nu se poate una fara alta.
Ciclul descendent este absolut esential pentru realizarea spirituala. Trebuie sa ai un esec profund la un anumit nivel sau sa traiesti o pierdere sau o durere profunda ca sa te simti atras catre dimensiunea spirituala. Sau poate ca, la un moment dat, succesul însusi a devenit gol si lipsit de sens si astfel s-a transformat în esec. Esecul se afla ascuns în fiecare succes si succesul în fiecare esec. În aceasta lume, adica la nivelul formei, toata lumea are „esecuri” mai devreme sau mai târziu si, desigur, fiecare realizare ajunge în ultima instanta un nimic. Toate formele sunt efemere.
Puteti continua sa fiti activ, sa va bucurati exprimând sau creând forme si circumstante noi, fara sa va identificati cu ele. Nu aveti nevoie de ele ca sa va dea un sentiment de identitate. Ele nu sunt viata dvs. - numai situatia dvs. de viata.
Energia dvs. fizica este si ea supusa ciclurilor. Nu poate fi întotdeauna la nivel maxim. Vor exista momente de energie slaba si momente de energie înalta. Vor exista perioade când veti fi extrem de activ sau de creativ, dar este posibil sa existe si momente când totul pare sa stea pe loc si când aveti sentimentul ca nu obtineti niciun rezultat, ca nu realizati nimic. Un ciclu poate dura oricât, de la câteva ore la câtiva ani. Exista cicluri mari si cicluri mici în interiorul acestora. Multe boli apar din împotrivirea fata de aceste cicluri de energie scazuta, care sunt vitale pentru regenerare. Compulsia de a face si tendinta de a deriva sentimentul valorii proprii si sentimentul identitatii din factori externi, cum ar fi realizarile, sunt o iluzie inevitabila atâta timp cât va identificati cu mintea. În aceste conditii devine foarte dificil sau chiar imposibil pentru dvs. sa acceptati ciclurile negative si sa le permiteti sa existe. Astfel, inteligenta organismului poate prelua controlul ca masura de autoprotectie, creând o boala pentru a va forta sa va opriti, pentru ca regenerarea necesara sa aiba loc.
Natura ciclica a universului este strâns legata de efemeritatea tuturor lucrurilor si a situatiilor. Buddha a facut din aceasta partea centrala a învataturii sale. Toate conditiile sunt extrem de instabile si aflate într-un flux constant, sau, dupa cum spunea el, efemeritatea este o caracteristica a fiecarei stari, a fiecarei situatii pe care o veti întâlni în viata. Aceasta se va schimba, va disparea sau va înceta sa va mai multumeasca. Efemeritatea are un rol central si în învataturile lui Isus: „Nu adunati pentru voi comori pe pamânt, unde moliile si rugina distrug si unde hotii intra si fura...”.
Atâta timp cât o stare este evaluata de mintea dvs. ca fiind „buna”, indiferent daca este vorba de o relatie, o posesiune, un rol social, un loc sau corpul fizic, mintea se ataseaza de ea si se identifica cu ea. Va face fericit, va face sa aveti un sentiment pozitiv fata de propria persoana si poate sa devina o parte din dvs. sau din acela care credeti ca sunteti. Dar nimic nu dureaza în aceasta dimensiune în care moliile si rugina distrug totul. Lucrurile iau sfârsit, se transforma sau sufera o schimbare de polaritate: aceeasi stare care ieri sau anul trecut era buna a devenit brusc sau treptat rea. Starea care va facea fericit va face acum nefericit. Prosperitatea de azi devine consumismul fara sfârsit de mâine. Casatoria si luna de miere fericite devin divortul nefericit sau coabitarea nefericita de mâine. Sau o anumita stare dispare, si absenta ei va face nefericit. Când o stare sau o situatie de care mintea s-a atasat si cu care s-a identificat se schimba sau dispare, mintea nu poate accepta acest lucru. Se va agata de starea care dispare si se va opune schimbarii. Este ca si cum un membru ar fi smuls din corpul dvs.
Uneori, auzim despre oameni care si-au pierdut toti banii sau a caror reputatie a fost distrusa, motiv pentru care s-au sinucis. Acestea sunt cazuri extreme. Altii, atunci când sufera o pierdere grava de un fel sau altul, devin profund nefericiti si se îmbolnavesc. Nu pot face diferenta între ei însisi si situatia de viata în care se afla. Am citit de curând despre o actrita renumita, care a murit la 80 de ani. Când frumusetea ei a început sa paleasca si sa fie distrusa de batrânete, a ajuns la disperare si a început sa duca o viata extrem de retrasa. Si ea se identificase cu o stare externa: aspectul ei fizic. La început, aceasta stare i-a creat un sentiment de identitate fericit, apoi unul nefericit. Daca ar fi fost capabila sa intre în legatura cu viata atemporala si lipsita de forma din ea, si-ar fi putut urmari si accepta ofilirea formei exterioare în deplina liniste si pace sufleteasca. Mai mult, forma ei exterioara ar fi devenit din ce în ce mai transparenta fata de lumina care izvora din natura ei adevarata atemporala, astfel încât frumusetea nu i s-ar fi diminuat, ci s-ar fi transformat pur si simplu în frumusete spirituala. Totusi, nimeni nu i-a spus ca acest lucru este posibil. Cel mai important mod de cunoastere nu este înca accesibil tuturor.
S
Buddha ne-a învatat ca fericirea este dukkha — un cuvânt din limba pali, care înseamna „suferinta” sau „insatisfactie”. Este inseparabila de opusul ei. Adica fericirea si nefericirea sunt, de fapt, una. Numai iluzia timpului le separa.
A privi lucrurile în acest fel nu înseamna negativism. Înseamna, pur si simplu, recunoasterea naturii lucrurilor, astfel încât sa nu alergati dupa o iluzie tot restul vietii. Nu înseamna nici ca nu ar trebui sa apreciati lucrurile sau starile placute. Dar a încerca sa obtineti prin ele un lucru pe care acestea nu vi-l pot oferi — o identitate, un sentiment de permanenta si împlinire — este o reteta sigura de frustrare si suferinta. Industria reclamei si societatea de consum s-ar prabusi în întregime daca oamenii ar progresa spiritual si nu ar mai încerca sa-si gaseasca identitatea prin lucruri. Cu cât încercati mai mult sa obtineti fericirea în acest fel, cu atât ea va va ocoli mai mult. Niciun lucru din afara nu va va satisface decât temporar si superficial, dar probabil ca veti avea nevoie de multe deziluzii pâna când sa realizati acest adevar. Lucrurile si starile va pot oferi placere, dar va vor da si durere. Lucrurile si starile va pot oferi placere, dar nu va vor da bucurie. Nimic nu va poate aduce bucurie. Bucuria nu are o cauza si vine din interior, întocmai ca bucuria Fiintei. Este o parte esentiala a starii interioare de pace, stare care a fost numita pacea lui Dumnezeu. Este starea dvs. naturala, nu un lucru pentru care trebuie sa va straduiti mult sa-l obtineti sau sa-l realizati.
Multi oameni nu îsi dau seama niciodata ca niciunul dintre lucrurile pe care le fac, le poseda sau le realizeaza nu le poate aduce „mântuirea”. Cei care observa acest fapt devin deseori plictisiti de lume si depresivi: daca nimic nu le poate oferi o satisfactie adevarata, pentru ce sa te lupti, ce rost mai au toate? În Vechiul Testament profetul trebuie sa fi ajuns la o astfel de constiinta când a scris: „Am vazut tot ce se face sub soare si priviti, totul este desertaciune si sfortare în van”. Când ajungeti în acest punct, sunteti la un pas de disperare — si la un pas de iluminare.
Un calugar budist mi-a spus odata: „Tot ceea ce am învatat în cei 20 de ani de când sunt calugar poate fi rezumat într-o singura propozitie: «Tot ceea ce apare dispare». Asta este tot ce stiu”. Desigur, voia sa spuna cam urmatoarele: am învatat sa nu ma opun situatiei prezente; am învatat sa-i permit prezentului sa existe si sa accept natura efemera a tuturor lucrurilor si starilor. Astfel, mi-am gasit linistea.
A nu opune rezistenta vietii înseamna a fi atins starea de gratie, de usurinta si iluminare. Aceasta stare nu mai depinde de anumite stari sau calitati ale lucrurilor, bune sau rele. Pare aproape paradoxal, si totusi, atunci când dependenta interioara de o anume forma a disparut, conditiile generale de viata, formele exterioare, tind sa se amelioreze foarte mult. Lucrurile, oamenii sau conditiile de care credeati ca aveti nevoie ca sa fiti fericit va vin acum fara sa fie nevoie sa faceti vreun efort si sunteti liber sa va bucurati de ele si sa le apreciati — cât exista. Toate aceste lucruri, desigur, vor disparea, ciclurile vin si se duc, dar, daca dependenta a disparut, nu mai exista frica de pierdere. Viata curge mai usor.
Fericirea derivata dintr-o sursa secundara nu este niciodata prea profunda. Este numai o reflexie palida a bucuriei Fiintei, pacea vibranta pe care o descoperiti în interior atunci când va abandonati pe sine. Fiinta va poarta dincolo de polaritatile opuse ale mintii si va elibereaza de dependenta de forma. Chiar daca totul s-ar prabusi si s-ar distruge în jurul dvs., tot ati simti un miez interior de pace profunda. Poate ca nu veti fi fericit, dar veti fi împacat.
S
Folosirea si abandonarea negativismului
Orice rezistenta interna este traita ca negativism sub o forma sau alta. Orice forma de negativism este rezistenta. În acest context, cele doua cuvinte sunt aproape sinonime. Negativismul merge de la iritare sau nerabdare pâna la furia feroce, de la o stare de deprimare sau suparare tacuta la disperarea suicidara. Uneori, rezistenta declanseaza corpul emotional de durere, caz în care chiar si o situatie minora poate provoca un negativism intens, ca furia, deprimarea sau suferinta profunda.
Ego-ul crede ca prin negativism poate manipula realitatea si poate obtine ceea ce doreste. Crede ca prin negativism poate atrage o stare dezirabila sau dizolva una indezirabila. Cursul miracolelor subliniaza faptul ca, ori de câte ori sunteti nefericit, exista credinta inconstienta ca prin nefericire „platiti” lucrul anume pe care-l doriti. Daca „dvs.” — mintea — nu credeti în faptul ca nefericirea duce la vreun rezultat, de ce o mai creati? Adevarul este, desigur, ca negativismul nu duce la niciun rezultat. În loc sa atraga o stare dezirabila, el o împiedica sa apara. În loc sa dizolve starea indezirabila, el o tine pe loc. Singura sa functie „utila” este ca întareste sinele fals si acesta este motivul pentru care acesta o iubeste.
Odata ce v-ati identificat cu o forma sau alta de negativism, nu mai vreti sa renuntati la ea si, la un nivel inconstient profund, nu doriti nici schimbari pozitive. Ele v-ar ameninta identitatea de persoana deprimata, furioasa si greu de multumit. Atunci veti ignora, nega sau sabota lucrurile pozitive din viata dvs. Este un fenomen des întâlnit. Si nebunesc în acelasi timp.
Negativismul este ceva complet artificial. Este un factor de poluare psihica si observam ca exista o legatura profunda între otravirea si distrugerea naturii si negativismul amplu care s-a acumulat în psihicul uman colectiv. Nicio alta forma de viata de pe planeta nu cunoaste negativismul, în afara de oameni, tot asa cum nicio alta forma de viata nu batjocoreste si nu otraveste pamântul care o sustine. Ati vazut vreodata o floare nefericita sau un stejar stresat? Ati întâlnit vreodata un delfin deprimat, o broasca având probleme de respect fata de sine, o pisica ce nu se poate relaxa sau o pasare care sa nutreasca ura si resentimente? Singurele animale care pot trai ocazional ceva asemanator cu negativismul sau care dau semne de comportament nevrotic sunt cele care traiesc în strânsa legatura cu mintea umana si cu nebunia ei.
Urmariti orice planta sau animal si lasati-le sa va învete acceptarea situatiei date, abandonarea în fata Clipei de acum. Lasati-le sa va învete Fiinta. Lasati-le sa va învete integritatea — care înseamna a fi o unitate, a fi tu însuti, a fi real. Lasati-le sa va învete cum sa traiti, cum sa muriti si cum sa nu transformati viata sau moartea într-o problema.
Am trait alaturi de mai multi maestri Zen — toti erau pisici. Chiar si ratele m-au învatat importante lectii spirituale. Observarea lor este o meditatie în sine. Cât de linistite plutesc, într-o totala acceptare de sine, complet prezente în Clipa de acum, demne si perfecte, asa cum numai o Fiinta fara minte poate fi. Totusi, din când în când, doua rate se iau la bataie — uneori fara niciun motiv aparent sau poate pentru ca una a invadat spatiul personal al celeilalte. Lupta dureaza de obicei câteva secunde si apoi ratele se despart, înoata în directii diferite si dau cu putere din aripi de câteva ori. Continua apoi sa înoate linistite, ca si cum lupta nu ar fi avut niciodata loc. Când am observat acest lucru pentru prima oara, am realizat brusc ca aceste batai din aripi elibereaza un surplus de energie, împiedicând astfel ramânerea sa în corp si transformarea în negativism. Aceasta este o inteligenta naturala, si accesul la ea este foarte usor, pentru ca animalele nu au o minte care sa tina în mod artificial trecutul în viata si apoi sa construiasca o identitate în jurul lui.
O emotie negativa nu poate contine un mesaj important? De exemplu, daca ma simt deseori deprimat poate fi un semn ca ceva nu este în regula cu viata mea si ma poate obliga sa îmi analizez situatia de viata si sa fac anumite schimbari. Asa ca am nevoie sa ascult ce îmi spune emotia si nu sa o resping ca fiind negativa.
Da, emotiile negative recurente contin uneori un mesaj, ca si bolile. Dar orice schimbari veti face, indiferent daca ele sunt legate de munca, de relatiile personale sau de mediul ambiant, acestea sunt, în ultima instanta, doar o cosmetizare — daca nu vin dintr-o modificare de constiinta. Modificarea nu poate însemna decât un singur lucru: o prezenta mai intensa. Când ati ajuns la un anumit grad de prezenta, nu mai aveti nevoie ca negativismul sa va spuna de ce anume aveti nevoie într-o situatie de viata data. Dar atâta timp cât negativismul este prezent, folositi-l. Folositi-l ca pe un fel de semnal care sa va reaminteasca sa fiti mai prezent.
Cum împiedicam aparitia negativismului? Cum scapam de el dupa ce a aparut?
Asa cum v-am spus, îl împiedicati sa apara fiind total prezent. Dar nu va descurajati. Exista foarte putini oameni pe pamânt care îsi pot mentine o stare de prezenta continua, desi unii sunt foarte aproape de acest lucru. În curând cred ca vor fi mult mai multi.
Ori de câte ori observati ca resimtiti o forma sau alta de negativism, nu o considerati un esec, ci un semnal util, care va spune: „Trezeste-te! Paraseste-ti mintea! Fii prezent!”.
Exista un roman al lui Aldous Huxley care se numeste Insula, scris în ultimii sai ani de viata, când scriitorul devenise foarte interesat de învataturile spirituale. Este relatata povestea unui barbat care a naufragiat pe o insula pustie, izolata de restul lumii. Pe aceasta insula se afla o civilizatie unica. Lucrul neobisnuit aici este ca locuitorii, spre deosebire de restul lumii, sunt sanatosi la minte. Primul lucru pe care îl observa barbatul sunt papagalii colorati, asezati sus în copaci, care par sa spuna continu: „Atentie! Aici si acum! Atentie! Aici si acum!”. Mai târziu, aflam ca locuitorii insulei îi învatau aceste cuvinte ca sa le reaminteasca continuu sa fie prezenti.
Asa ca, ori de câte ori simtiti ca negativismul apare în sinea dvs., indiferent daca este cauzat de un factor extern, de un gând sau de un lucru pe care nu-l constientizati, priviti negativismul ca si cum o voce ar spune: „Atentie! Aici si acum! Trezeste-te!”. Chiar si cea mai mica iritare este semnificativa si trebuie acceptata si analizata; altminteri, se va produce o acumulare crescânda a reactiilor neobservate. Asa cum v-am mai spus, ati putea renunta la negativism odata ce va veti da seama ca nu doriti ca acest câmp energetic sa se afle în interiorul dvs. si ca este inutil. Dar în acest caz asigurati-va ca îl abandonati complet. Daca nu reusiti sa îl abandonati, atunci acceptati existenta lui si îndreptati-va atentia asupra acestui sentiment, asa cum v-am aratat mai devreme. O alternativa la abandonarea unei reactii negative este dizolvarea acesteia imaginându-va ca sunteti transparent la cauza externa a reactiei. Va recomand sa exersati întâi cu lucruri minore, fara nicio importanta. Sa presupunem ca stati acasa, asezat confortabil în fotoliu. Brusc, auziti sunetul ascutit al unei alarme auto din strada. Iritarea creste. Care este scopul iritarii? Niciunul. De ce ati creat-o? Nu dvs. ati creat-o, ci mintea dvs. A fost o reactie complet automata, inconstienta. De ce a creat-o mintea dvs.? Pentru ca ea poseda credinta inconstienta ca rezistenta, pe care o traiti ca negativism sau nefericire de un anumit fel, va dizolva într-un fel aceasta stare indezirabila. Desigur, aceasta credinta este o iluzie. Rezistenta pe care o creeaza, furia sau iritarea sunt în acest caz mult mai perturbatoare decât cauza initiala pe care încearca sa o elimine.
Toate acestea pot fi transformate în practica spirituala. Simtiti ca deveniti transparent, ca si cum nu ati mai avea soliditatea corpului material. Permiteti-i zgomotului sau cauzei reactiei dvs. negative sa treaca pur si simplu prin dvs. Asa cum v-am mai spus, faceti mai întâi acest exercitiu cu lucrurile mici. Alarma de la masina, câinele care latra, copiii care tipa, blocajul din trafic. În loc sa construiti în dvs. un zid de rezistenta, care sa fie constant si dureros lovit de lucruri „ce nu ar trebui sa se întâmple”, lasati totul sa treaca prin dvs.
Cineva va spune ceva într-un mod nepoliticos sau cu intentia de a va rani. În loc sa aveti o reactie inconstienta si negativa, precum atacul, apararea sau retragerea, lasati totul sa treaca prin dvs. Nu opuneti nicio rezistenta. Ca si cum nu ar mai fi nimeni acolo care sa se simta ranit. Aceasta este iertarea, în acest fel, deveniti invulnerabil. Puteti sa îi spuneti acelei persoane ca are un comportament inacceptabil, daca asta alegeti sa faceti. Dar ea nu mai are puterea de a va controla starea interioara. Dvs. detineti controlul — nu o alta persoana, nici mintea dvs. Indiferent daca este vorba de o alarma auto, o persoana agresiva, o inundatie, un cutremur sau pierderea tuturor bunurilor materiale, mecanismul de rezistenta este acelasi.
Practic meditatia, am fost la diferite seminare, am citit multe carti despre practicile spirituale, încerc sa ajung la starea lipsei de rezistenta — însa, în cazul în care ma întrebati daca am ajuns la o pace interioara adevarata si durabila, raspunsul meu sincer va trebui sa fie „nu”. De ce nu am gasit-o? Ce altceva pot sa fac?
Înca o mai cautati în afara si nu puteti iesi din starea de cautare. Poate ca urmatorul seminar va va aduce raspunsul, poate aceasta tehnica noua. Daca ma întrebati pe mine, v-as spune: nu cautati pacea. Nu cautati nicio alta stare în afara celei în care va aflati acum; altfel, veti construi singur conflictul interior si rezistenta inconstienta. Iertati-va pentru faptul ca nu sunteti împacat. În momentul în care veti accepta complet lipsa dvs. de pace, ea se va transforma în pace. Orice lucru pe care îl acceptati pe deplin va va duce acolo, va va aduce pacea. Acesta este miracolul abandonarii. Poate ca ati auzit expresia „întoarce si celalalt obraz”, pe care a folosit-o acum 2.000 de ani un mare maestru spiritual. El încerca sa exprime simbolic secretul lipsei de rezistenta si de reactie. În aceasta afirmatie, ca si în toate celelalte, el era interesat numai de realitatea dvs. interioara, nu de comportamentul exterior din viata.
Cunoasteti povestea lui Banzan? Înainte de a deveni un mare maestru Zen, a încercat multi ani sa atinga iluminarea, dar aceasta îi scapa. Apoi, într-o zi, în timp ce se plimba prin piata, a auzit o conversatie între un macelar si clientul sau. „Da-mi cea mai buna bucata de carne pe care o ai”, a spus clientul. Iar macelarul i-a raspuns: „Fiecare bucata pe care o am este cea mai buna. Nu exista aici niciuna care sa nu fie cea mai buna”. Auzind aceste cuvinte, Banzan a atins iluminarea. Vad ca asteptati o explicatie. Când veti accepta starea prezenta, fiecare „bucata de carne” — fiecare moment va fi cel mai bun. Aceasta înseamna iluminare.
Natura compasiunii
Depasind sfera contrariilor create de minte, veti deveni asemeni unui lac adânc. Situatia externa de viata si tot ceea ce se întâmpla aici este suprafata lacului. Uneori calma, uneori batuta de vânt si neuniforma, în functie de cicluri si anotimpuri, în adâncuri, totusi, lacul este mereu netulburat. Dvs. sunteti întreg lacul, nu doar suprafata lui, si sunteti în contact cu propria profunzime, care ramâne absolut nemiscata. Nu va opuneti schimbarilor, agatându-va mental de orice situatie. Linistea dvs. interioara nu depinde de acest lucru. Ramâneti în Fiinta — neschimbatoare, atemporala, nemuritoare — si satisfactia sau fericirea dvs. nu va mai depinde de lumea exterioara a formelor schimbatoare. Va puteti bucura de ele, va puteti juca, de asemenea, cu ele, puteti crea forme noi si aprecia frumusetea lor. Dar nu va fi nevoie sa va atasati de niciuna.
Când devii atât de detasat nu înseamna ca te îndepartezi si de ceilalti oameni?
Dimpotriva. Atâta timp cât nu sunteti constient de Fiinta, nu veti întelege realitatea altor persoane, pentru ca nu ati descoperit-o pe a dvs. Mintea va aproba sau va respinge forma lor, care nu include numai corpul, ci si mintea lor. Relatiile autentice devin posibile numai atunci când exista constiinta Fiintei. Venind din Fiinta, veti percepe corpul si mintea altei persoane ca pe un ecran în spatele caruia puteti simti realitatea ei adevarata, asa cum o simtiti pe a dvs. Asa ca, atunci când va veti confrunta cu suferinta sau cu comportamentul inconstient al altei persoane, ramâneti prezent si în contact cu Fiinta si astfel veti putea privi dincolo de forma, simtind Fiinta pura si stralucitoare a celuilalt prin propria Fiinta. La acest nivel, orice suferinta este recunoscuta ca iluzorie. Suferinta este cauzata de identificarea cu forma. Uneori aceasta întelegere este însotita de miracole ale vindecarii prin trezirea constiintei Fiintei în altii — daca acestia sunt pregatiti.
Aceasta este compasiunea?
Da. Compasiunea este constiinta unei legaturi profunde între dvs. si toate celelalte fiinte. Dar compasiunea are doua laturi. Pe de o parte, deoarece înca mai sunteti aici prin corpul dvs. fizic, împartasiti vulnerabilitatea si moartea formei cu toti oamenii si toate fiintele vii. Data viitoare când veti spune: „Nu am nimic în comun cu aceasta persoana”, amintiti-va ca aveti foarte multe în comun: peste câtiva ani — doi sau 70, asta nu conteaza foarte mult —, amândoi veti fi cadavre în descompunere, apoi gramezi de praf, iar apoi nu va mai ramâne nimic. Aceasta este o realitate care ne trezeste si ne face sa ne simtim umili, lasând foarte putin loc mândriei. Este un gând negativ? Nu, este un fapt. De ce sa închideti ochii în fata lui? În acest sens, exista o egalitate totala între dvs. si orice alta Fiinta.
Unul dintre cele mai puternice exercitii spirituale este meditatia profunda asupra mortii formelor fizice, inclusiv a propriei fiinte. Acest lucru se numeste „moartea înainte de moarte”. Patrundeti cât mai profund în acest exercitiu. Forma dvs. fizica se dizolva, nu mai exista. Apoi vine un moment când toate formele mentale sau gândurile mor si ele. Si totusi dvs. sunteti înca aici — prezenta divina din dvs. Radiind, complet treaza. Niciun lucru real nu a murit vreodata, numai numele, formele si iluziile.
Constiinta existentei acestei dimensiuni nemuritoare, natura dvs. adevarata, este cealalta latura a compasiunii. La un nivel profund, recunoasteti acum nu numai propria nemurire, dar prin ea si pe aceea a tuturor fiintelor. La nivelul formei, va împartasiti din moartea si efemerul existentei. La nivelul Fiintei, împartasiti viata eterna, stralucitoare. Acestea sunt cele doua aspecte ale compasiunii. În compasiune, sentimentele aparent opuse, ca tristetea si bucuria, se contopesc într-un singur sentiment si se transforma într-o pace interioara profunda. Aceasta este pacea lui Dumnezeu. Este unul dintre cele mai nobile sentimente de care sunt capabili oamenii si are o mare putere de vindecare si transformare. Dar adevarata compasiune, asa cum am descris-o eu, este rara. O empatie profunda pentru suferinta altei fiinte umane necesita, bineînteles, un grad înalt de constiinta, dar reprezinta numai o latura a compasiunii. Nu este completa. Adevarata compasiune depaseste empatia sau simpatia. Ea nu apare pâna când tristetea nu se contopeste cu bucuria, bucuria Fiintei dincolo de forma, bucuria vietii eterne.
Spre o ordine diferita a realitatii
Nu sunt de acord cu ideea ca un corp are nevoie sa moara. Sunt convins ca putem ajunge la nemurirea fizica. Motivul pentru care corpul moare este acela ca noi credem în moarte.
Corpul nu moare pentru ca dvs. credeti în moarte. Corpul exista, sau pare sa existe, deoarece credeti în moarte. Corpul si moartea sunt aspecte ale aceleiasi iluzii, create de modul de constiinta dominat de sinele fals, care nu are constiinta Sursei vietii si se vede pe sine ca separat si constant amenintat. Astfel, creeaza iluzia ca sunteti un corp, un vehicul fizic dens, constant amenintat.
A te percepe pe tine sub forma unui corp vulnerabil, care s-a nascut si peste putin timp moare — aceasta este iluzia. Corpul si moartea: o singura iluzie. Nu pot exista una fara alta. Vreti sa pastrati o parte a iluziei si sa scapati de cealalta, însa acest lucru este imposibil. Fie o pastrati pe toata, fie o abandonati în întregime.
Totusi, nu puteti scapa de corp si nici nu trebuie sa faceti acest lucru. Corpul este o perceptie incredibil de gresita a naturii dvs. adevarate. Dar natura dvs. adevarata este ascunsa undeva în aceasta iluzie, nu în afara ei, si astfel corpul este singurul punct de acces spre ea.
Daca ati vedea un înger, dar l-ati confunda cu o statuie, tot ce ar trebui sa faceti ar fi sa va modificati felul de a privi si sa observati din nou mai atent „statuia de piatra”, nu sa începeti sa va uitati în alta parte. Atunci ati descoperi ca nu a existat niciodata o statuie de piatra.
Daca credinta în moarte creeaza corpul, de ce animalele au corp? Un animal nu are sine fals si nici nu crede în moarte.
Totusi moare sau pare sa moara. Nu uitati ca felul în care percepeti lumea este o reflectare a starii dvs. de constiinta. Nu sunteti separat de ea si nu exista nicio lume obiectiva în afara ei. În fiecare moment, constiinta dvs. creeaza lumea în care traiti. Una dintre cele mai importante observatii intuitive oferite de fizica moderna este aceea a unitatii dintre observator si observat: persoana care realizeaza experimentul — constiinta observatoare — nu poate fi separata de fenomenul observat. Un mod diferit de a analiza cauzele fenomenului observat ar fi un comportament diferit. Atunci când credeti, la un nivel profund, în separare si lupta pentru supravietuire, vedeti aceasta credinta reflectata peste tot în jur si perceptiile dvs. sunt guvernate de frica. Locuiti într-o lume a mortii si a corpurilor care se lupta, se omoara si se devoreaza unele pe altele.
Nimic nu este asa cum pare a fi. Lumea pe care o creati si o vedeti prin mintea care creeaza sinele fals poate parea un loc extrem de imperfect, chiar o „vale a plângerii”. Dar indiferent ce anume percepeti, totul este numai un fel de simbol, ca o imagine dintr-un vis. Este felul în care constiinta dvs. interpreteaza si interactioneaza cu dansul energiei moleculare din univers. Aceasta energie este materia bruta a asa-numitei realitati fizice. O vedeti în termenii corpurilor, nasterii si mortii sau ca pe o batalie pentru supravietuire. Este posibil un numar infinit de interpretari complet diferite, de lumi complet diferite si de fapt chiar exista — toate depind de constiinta care percepe. Fiecare Fiinta este un punct focal al constiintei si fiecare astfel de punct focal îsi creeaza propria lume, desi toate lumile sunt conectate. Exista lumea umana, lumea furnicilor, lumea delfinilor s.a.m.d. Exista nenumarate fiinte a caror frecventa de constiinta este atât de diferita de a dvs., încât probabil ca sunteti la fel de putin constient de existenta lor pe cât sunt ele de existenta dvs. Fiintele cu o constiinta înalta, care sunt constiente de legatura lor cu Sursa si cu celelalte fiinte si lucruri, ar locui într-o lume care dvs. vi s-ar parea un rai — si totusi toate lumile sunt, în final, una singura.
Lumea noastra umana colectiva este creata în mare parte prin nivelul de constiinta pe care noi îl numim minte. Chiar si în interiorul lumii umane colective exista diferente majore, multe „sublumi”, în functie de cel care percepe sau creeaza lumea respectiva. Deoarece toate lumile sunt conectate, când constiinta umana colectiva se transforma, natura si lumea animalelor vor reflecta aceasta transformare. De aici si afirmatia din Biblie, potrivit careia în era urmatoare „apoi am pasit într-un câmp plin de tot felul de animale — leul, mielul, leopardul si lupul -— stând toti la un loc într-o unire desavârsita”. Aceasta indica posibilitatea unei ordini complet diferite a realitatii.
Lumea asa cum ne apare ea azi, dupa cum am mai spus, este în mare o reflectare a mintii conduse de sinele fals. Frica fiind o consecinta inevitabila a iluziilor induse de sinele fals, lumea noastra este dominata de frica. Asa cum imaginile dintr-un vis sunt simboluri ale starilor si sentimentelor interioare, la fel realitatea noastra colectiva este în mare parte expresia simbolica a fricii si a straturilor profunde de negativism acumulate în psihicul uman colectiv. Nu suntem separati de lumea noastra, asa ca atunci când majoritatea oamenilor se vor elibera de iluzia sinelui fals, aceasta schimbare interioara va afecta întreaga creatie. Veti locui efectiv într-o lume noua. Este o schimbare a constiintei planetare. Un straniu proverb budist spune ca fiecare copac si fiecare fir de iarba vor deveni în ultima instanta puncte de iluminare ale aceluiasi adevar. Dupa spusele Sfântului Pavel, întreaga creatie asteapta ca oamenii sa atinga iluminarea. În felul acesta interpretez eu propozitia: „Pentru ca faptura asteapta cu nerabdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu” [Romani 8, 19]. Sfântul Pavel continua spunând ca, prin aceasta, întreaga creatie se va mântui: „Caci stim ca toata faptura împreuna suspina si împreuna are dureri pâna acum” [Romani 8, 22].
Ceea ce se naste este o constiinta noua si, ca o inevitabila reflexie a ei, o lume noua. Acest lucru este prezis si în Noul Testament, în Apocalipsa [21, 1]: „Si am vazut cer nou si pamânt nou. Caci cerul cel dintâi si pamântul cel dintâi au trecut”.
Dar nu confundati cauza cu efectul. Sarcina dvs. principala nu este cautarea mântuirii prin crearea unei lumi mai bune, ci trezirea din identificarea cu forma. Atunci nu veti mai fi legat de aceasta lume, de acest nivel al realitatii. Va veti putea simti radacinile în Nemanifest si astfel va veti putea elibera de atasamentul fata de lumea manifesta. Va veti putea bucura de placerile trecatoare ale acestei lumi fara sa mai existe frica de pierdere, asa ca nu veti mai simti nevoia sa va agatati de ele. Desi veti putea simti bucuriile placerilor senzoriale, dorinta si nevoia de a simti experientele senzoriale nu vor mai exista, ca de altfel nici cautarea constanta a satisfactiei prin gratificare psihologica, prin alimentarea sinelui fals. Veti fi în contact cu ceva infinit mai mare decât orice placere, mai mare decât orice lucru manifest.
Într-un fel, nu veti mai avea nevoie de lume. Nu veti mai avea nevoie ca ea sa fie altfel decât este.
Numai în acest moment veti începe sa aveti o contributie reala la construirea unei lumi mai bune, a unei realitati diferite. Numai în acest moment veti fi capabil sa simtiti adevarata compasiune si sa îi ajutati pe ceilalti la nivelul cauzei. Numai cei care au cunoscut transcenderea lumii pot crea o lume mai buna.
Poate va mai amintiti ca am vorbit despre natura duala a adevaratei compasiuni, care este constiinta unei legaturi între moartea si nemurirea împartasita. La acest nivel profund, compasiunea devine vindecare în sensul cel mai amplu. În aceasta stare, influenta dvs. vindecatoare se bazeaza în primul rând nu pe realizarea unui anumit lucru, ci pe simpla existenta. Toti cei cu care veti veni în contact vor fi atinsi de prezenta dvs. si influentati de pacea pe care o iradiati indiferent daca sunt constienti de acest lucru sau nu. Când sunteti complet prezent si oamenii din jur manifesta comportamente inconstiente, nu mai simtiti nevoia de a reactiona la ele, asa ca nu le mai acordati niciun fel de realitate. Pacea dvs. interioara este atât de vasta si de profunda, încât tot ceea ce nu este pace dispare în ea de parca nici nu ar fi existat. Acest lucru rupe ciclul karmic de actiune si reactie. Animalele, copacii, florile vor simti pacea dvs. si vor raspunde la ea. Veti învata pe altii numai existând, aratându-le pacea lui Dumnezeu. Deveniti „lumina lumii”, o emanatie a constiintei pure, si astfel eliminati suferinta la nivelul cauzei. Eliminati inconstienta din lume.
Asta nu înseamna ca nu îi puteti învata pe altii si prin ceea ce faceti — de exemplu, aratându-le cum sa scape de identificarea cu mintea, cum sa-si recunoasca tiparele inconstiente s.a.m.d. Dar cel care sunteti este întotdeauna o lectie mult mai importanta si cu o putere de transformare mult mai mare decât ceea ce spuneti, chiar mai importanta decât ceea ce faceti. Mai mult, recunoscând primatul Fiintei si astfel lucrând la nivelul cauzei, compasiunea dvs. se va putea manifesta simultan la nivelul actiunii si al efectului, alinând suferinta ori de câte ori va veti întâlni cu ea. Când un om flamând va va cere o bucata de pâine si aveti una, îi veti da si lui. Dar în timp ce îi dati pâinea, chiar daca interactiunea este foarte scurta, ceea ce conteaza în realitate este împartasirea Fiintei, pentru care pâinea este doar un simbol. Prin ea are loc o vindecare profunda, în acest moment nu mai exista un om care da si unul care primeste, ei sunt una.
Dar nu ar trebui sa mai existe foame si foamete. Cum putem crea o lume mai buna fara sa ne ocupam de relele ca foamea si violenta, în primul rând?
Toate relele sunt efectul inconstientei. Puteti reduce aceste efecte ale inconstientei, dar nu le puteti elimina daca nu eliminati cauza lor. Adevarata schimbare are loc în interior, nu în exterior.
Daca va simtiti chemat sa alinati suferinta lumii, acesta este un lucru foarte nobil, dar amintiti-va sa nu va concentrati numai asupra exteriorului; altfel, veti avea parte de frustrare si disperare. Fara o profunda schimbare interioara la nivelul constiintei umane, suferinta lumii este un put fara fund. Asa ca nu lasati compasiunea sa devina unilaterala. Empatia cu durerea sau lipsa unei persoane si dorinta de a ajuta trebuie sa fie echilibrate de o constiinta profunda a naturii eterne a vietii si a naturii iluzorii a tuturor durerilor. Lasati pacea dvs. interioara sa invadeze tot ceea ce faceti si veti functiona simultan la nivelul efectului si al cauzei.
Acest lucru este valabil si daca sustineti o miscare ce are drept scop sa-i opreasca pe oamenii profund inconstienti sa se distruga pe sine, sa-i distruga pe altii, planeta sau sa provoace suferinte cumplite altor fiinte sensibile. Nu uitati: asa cum nu va puteti lupta cu întunericul, tot asa nu va puteti lupta cu inconstienta. Încercând, polurile opuse se vor întari si se vor înradacina si mai adânc. Va veti identifica cu una dintre polaritati, veti crea un „dusman” si astfel veti fi cufundat din nou în inconstienta. Cresteti nivelul constiintei împrastiind informatii sau cel mult practicând rezistenta pasiva. Dar asigurati-va ca nu aveti nicio rezistenta interioara, niciun pic de ura, niciun pic de negativism. „Iubiti-va dusmanii!”, a spus Isus, lucru care, desigur, înseamna „sa nu aveti dusmani”.
Odata implicat în transformarea la nivelul efectului, este foarte usor sa va pierdeti în el. Ramâneti treaz si foarte, foarte prezent. Punctul dvs. central trebuie sa ramâna nivelul cauzal, scopul dvs. principal sa fie explicarea dezvoltarii spirituale, iar pacea, cel mai pretios dar facut lumii.